Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie


Tulburarea hiperkinetica este o manifestare care apare in copilarie si are, din pacate, o frecventa tot mai mare.

Copilul hiperactiv este intr-o continua miscare, are o capacitate scazuta de concentrare a atentiei, dificultati in controlul atentiei. Simptomele cuprind  neatentia, hiperactivitatea si impulsivitatea si pot fi prezente la un copil simptome doar dintr-o categorie sau cateva simptome din toate categoriile.

Neatentia: copilul face greseli din neatentie, nu poate da atentie detaliilor, frecvent pare a nu fi atent la ce i se spune sau la ce i se cere sa faca, nu reuseste sa dea atentia cuvenita sarcinilor sau activitatilor, ii displace, evita sau devine agresiv cand este obligat sa depuna un efort de atentie si mental sustinut, este usor de distras de stimuli exteriori (ex. zgomotul de afara).

Hiperactivitatea: se foieste incontinuu pe scaun, nu poate sta asezat mult timp, este tot timpul in miscare, vorbeste mult, neantrebat.

Impulsivitatea: raspunde neantrebat sau inainte ca intrebarea sa fi fost formulata, este foarte nerabdator, nu poate astepta sa-i vina randul la joc, frecvent ii intrerupe sau ii deranjeaza pe ceilalti.

Aceste simptome apar inainte de varsta de 7 ani si provoaca disfunctionalitate, acasa, la gradinita sau la scoala.

In etiologia tulburarii hiperkinetice sunt incriminati factori neurochimici si neurobiologici (modificarea metabolismului si concentratiei de dopamina, noradrenalina), factori genetici (grad de transmitere ereditara apreciat intre 65-90%), factori dobanditi (toxemia gravidei, suferinta la nastere, encefalite, meningite in primul an de viata, traumatismul cranian), factori psihosociali (familii tensionate conflictuale, familii dezorganizate, substante chimice din alimente, parinti grabiti si foarte ocupati).

Tratamentul tulburarii hiperkinetice implica doua interventii: interventia psihoterapeutica si cea medicamentoasa si cele doua se asociaza.
Intreventia psihoterapeutica include psihoterapia familiei, psihoterapie individuala si de grup.

Interventia medicamentoasa se poate face cu medicamente din grupul medicamentelor psihostimulantelor, antidepresivelor, neurolepticelor, sedativelor, anticonvulsivantelor sau cu medicamente homeopate.

De ce medicamente homeopate in tratamentul hiperkinetismului? Pentru ca ele sunt de prima intentie deoarece sunt eficiente, nu au efecte secundare, nu dau dependenta, sunt ieftine.

Organismul cand este supus unei "agresiuni" externe sau interne, pentru a pastra starea de sanatate isi pune in actiune mecanismele de autoreglare. Cand acestea sunt depasite, apare boala. In cazul tulburarii hiperkinetice putem vorbii de o modificare a neurotransmitatorilor din creier si putem intervenii cu un medicament ca sa remediem acest dezechilibru. Acest dezechilibru reprezinta de fapt efectul si nu cauza.
Administrand un medicament care actioneaza strict la nivelul neurotransmitatorilor in multe cazuri obtinem un rezultat bun, dar in momentul opririi medicatiei simptomatologia in cele mai multe cazuri revine ca si la inceput.

Medicamentele homeopate nu se administreaza pentru un simptom ci se prescriu pentru totalitatea simptomelor copilului. Astfel medicamentele homeopate trateaza si simptomele si terenul pe care acesta au aparut.

Medicamentele homeopate  ajuta  mecanismele de autoreglare ale organismului sa-si poata desavarsii actiunea, adica actioneaza asupra cauzei, conform cu spusele dr Samuel Hahnemann: "Singura misiune a medicului este sa vindece repede, cu blandete si definitiv".

Sanatatea mentala a adultului incepe cu sanatatea mentala a copilului.

Dr Radu Naghiu, Scenar
Medic specialist psihiatria copilului si adolescentului
Medic homeopat

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod
;