Gonoreea, o infecţie fără simptome

Gonoreea, cunoscută şi sub numele de blenoragie, este o foarte frecventă boală cu transmitere sexuală, produsă de bacteria Neisseria gonorrhoeae. Aproximativ 75% din femeile infectate nu au niciun fel de simptom, fapt care creşte riscul de transmitere a bolii. Gonoreea se transmite în timpul contactului sexual (vaginal, oral sau anal) cu un partener(a) infectat(a).
 
 

Ce este gonoreea şi cum se manifestă?

 
N. gonorrhoeae infectează suprafeţele cutanate şi mucoase ale porţiunii terminale ale tractului genito-urinar, ale anusului, rectului şi orofaringelui. Netratată, infecţia se poate răspândi cu formare de abcese profunde şi infecţie gonococica diseminată.
 
La 90% dintre bărbaţi primele simptome apar într-un interval de până la 5 zile de la contactul infectant. Majoritatea prezintă simptome de uretrită (inflamaţia uretrei) cu usturimi la urinare, durere la nivelul uretrei şi apariţia unei secreţii cremoase cu aspect purulent, de culoare gălbuie, care pătează lenjeria. În lipsa tratamentului, pot apărea inflamaţii locale (prostatită, cistită sau orhiepididimită).
 
La femei infecţia este cel mai des asimptomatică. Atunci când apar, simptomele pot fi confundate cel mai des cu o infecţie urinară: usturimi la urinare, prurit, modificarea secreţiei vaginale normale (leucoree), dureri lombare şi dureri în timpul contactelor sexuale. Netratată, poate produce inflamaţii locale (cervicită, cistită, bartholinita) şi poate ajunge la ovare şi trompe, fiind cauza unei ulterioare sterilităţi.
   
Contactele sexuale orale pot produce gonoree faringiană care se manifestă prin dureri şi dificultăţi la înghiţit. Coexistă întotdeauna cu infecţia genitală.
 
Dacă infecţia se răspândeşte la ochi, poate produce conjunctivită, cu înroşirea marcată a ochilor, edem pronunţat al pleoapelor şi secreţie purulentă. Se poate complica cu ulceraţie şi perforaţie de cornee. Afectarea oculară apare în general în lipsa infecţiei genitale. Infecţia oculară poate surveni şi la nou-născut, ca urmare a naşterii naturale.
 

Ce analize sunt necesare?  

 
Diagnosticul trebuie să fie confirmat printr-un examen de laborator, direct (frotiu) sau după cultură, realizate pornind de la prelevatul local.
 

Cum se tratează?  

 
Gonoreea este tratată eficace printr-un antibiotic (penicilină sau alt antibiotic, dacă gonococul responsabil de infecţie este rezistent la penicilină). Tratamentul trebuie să fie precoce, iar subiectul trebuie să se abţină de la orice raporturi sexuale în perioada tratamentului, partenerii sexuali fiind trataţi preventiv, chiar dacă nu prezintă vreun semn al bolii.