El este alesul?

Suna la prima vedere ca in jocul "Ma iubeste? Nu ma iubeste?", joc adolescentin care ascunde, in esenta, probabilitatea, incertitudinea, simtamantul ca, inca de la prima intalnire sau si dupa multi ani petrecuti impreuna, inca te mai intrebi: "Oare El este jumatatea mea?"...

Permanent ne cautam sufletul-pereche, avem de foarte multe ori iluzia ca l-am intalnit, chiar ne autoconvingem ca El are toate acele calitati ideale... insa, de multe ori, trebuie sa facem fata esecului si sa recunostem: "Nu este cea mai buna alegere, am gresit, nu e alesul sufletului meu." De ce a sufletului? Pentru ca alegerea, decizia de a spune Da, pentru noi, femeile, se face de cele mai multe ori emotional.

Adevarat, lucrurile s-au mai schimbat, incercam sa ne aducem aminte de "calculele" sociale si economice pe care parintii, bunicii nostri le faceau atunci cand trebuiau sa decida "cine cu cine" si "cum".
Suna meschin: "calcule"... Dar, ce, are iubirea legatura cu matematica? Poti sa-ti cresti exponential sentimentul de iubire dupa avantajele materiale si sociale ale alegerii partenerului intr-un mod rational? Bineinteles ca raspunsul fiecuruia dintre noi este Nu, singurul care este acceptat ca explicatie in alegerea noastra este sentimentul de dragoste marturisit.

Multe femei considera ca in alegerea partenerului, in iubire, este vorba de o alchimie, de o magie, chiar si de destin... deci, trebuie sa simti atunci cand necunoscutul din fata ta se opreste pentru a-ti da timp sa-l descoperi. Dar ce simtim? Si cine ne da garantia veridicitatii sentimentelor noastre? Putem fi atat de sigure pe cel de-al saselea simt? Raspunsul fiecaruia dintre noi este greu de incadrat, insa exista dovada incontestabila a pasiunii pe care o trezeste celalalt in tine...


Ce simtim? Cum imi dau seama ca nu este doar o atractie pur fizica si ca sunt fascinata si de frumusetea interioara ce-si gaseste "rezonanta" in nevoile mele feminine? In primul rand, si poate cel mai important, este sa-ti cunosti si sa-ti diferentiezi emotia si sentimentul de pasiunea care te impinge sa simti ca pe acest pamant nu e loc decat pentru voi doi. Trebuie sa fie ceva special, magic, o tensiune emotionala, o dorinta de "a-l absorbi" pe celalalt, de "a-l gusta" intru-totul, de "a-i patrunde" in cele mai tainice ganduri si dorinte si de "a i te darui" fara sa-ti cuantifici daruirea ta. Atunci cand simti ca-ti doresti sa-l satisfaci pe deplin, ca ai "nevoie" pe prezenta lui si ca esti incompleta fara el, poti spune ca El este Alesul!

Deci, "nevoia de celalalt", impulsul, senzatia irezistibila de placere, fascinatia pe care ti-o creeaza sunt semnele ca, in sfarsit, ti-a fost dat sa-ti intalnesti jumatatea.


"Subiectul atractiei" fizice si psihice persista si creste o data cu apropierea si intimitatea dintre El si Ea, insa are nevoie de gratificatii reciproce, de valorizare erotica si spirituala. Adevarata iubire iti da sansa de a-l revela pe celalalt, de a-l pune in valoare ca partener erotic si spiritual, de a-l "emite" celorlalti in toata forta si frumusetea fiintei sale, de a-i exacerba farmecul masculinitatii sale. De aceea, doar frumusetea fizica in sine este o falsa alegere si motivatie; atractia si implinirea sexuala isi au izvorul in descoperirea "celuilalt Eu" in celalalt.

Alegerea partenerului, sentimentul ca El este Alesul poate ramane sub semnul hazardului, un exercitiu de maturitate sau doar o promisiune de implinire.
"Timpul este unicul magician!"
 

Comentarii (5)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • Anca pe 30 Aug 2010, 00:53
    Drama vietii mele:))

    Povestea mea e cam asa.IN urma cu mult timp in urma am fost impreuna cu un baiat din liceu..era ceva de genul..tot ce-si paote dori o fata...si desi relatia a tinut f putin,daor 2 luni,la scurta vreme dupa ce chair el imi daduse intr-un fel papucii,mi-a dat mesaj cerndu-si scuze...si eu la-m iertat oarecum..si am ramas prieteni destul de buni..adica vorbim prin measaje si pe mess.Problema e ca el spune ca vorbeste cu mine daor pt.a comunica oarecum cu mine..si mi-a scpus ca singurul lucru pe care il admira la mine e ca desenez misto :|...si mi-a reprosat in nenumarate randuri ca m-am schimbat foarte tare si ca acum sunt exact ca toate celelalte fete...si ma uit la el doar pentru faptul ca arata bine si se descurca binisor cu banii.Dar nu este deloc asa..si-a fsormat despre mine o idee faorte gresita...si ma raneste cand imi zice din astea...problema e ca eu nu m-am desprins de tot de trecut,adica stiu ca daca mi-ar propune sa fim din nou imreuna as accepta..:( desi sunt constinta ca iarasi m-ar rani(numai de asta e bun)...Tind sa cred uneori ca intre noi e doar o atractie...foarte puternica...dar asta din cate cred dispare cu timplul..iar in cazul meu..au trecut vri-o 8 luni de cand am fost impreuna..Pur si simplu imi place de el..are un fel de a fi ...intr-un fel respingator,mereu pluteste misterul in jurul sau..dar parca tocmai asta ma atrage la el.E ciudat nu stiu ce se v-a intampla...Mai ciudat e ca de cand nu ami sunt cu el..am mai avut vri-o 3 relatii de foarte scurta durata..dar pentru nici unul nu am reusit sa simt ce am simtit pentru el.:( PFF Sper sa tre o data peste...ca m-am saturat de toata povestea asta.Mentionez ca am 17 ani. VOI DACA ATI FI IN SITUATIA MEA CE ATI FACE :D?

    0
    0

  • crina pe 22 Feb 2009, 14:16
    viata este dura

    buna.. ma numesc paulet crina-roxana....am 14 ani si sunt interesata de tot ceea ce tine de psihologie....imi place sa comunic cu oamenii,sa-i ajut si sa-i sfatuiesc... din pacate..am ajuns aici din cauza faptului ca parintii mei sunt in italia de cand eram mica..ne vedem doar in vacante...insa ma bucur c-am ajuns pe acest site.......imi pare rau pt ceea ce-ati patit...dezamagiri indragoste etc,etc...isa nu credeti k totul are un rost??nu credeti ca viata este o incercare??este adevarat...inca n-am cunoscut dragostea...n-am gustat din potirul iubirii,dar nu sunteti de parere ca nu e corect sa ne atasam de-o pers,kre probabil nu e alesul nostru...mor doi iepuri dintr-o lovitura...doua posibile iubiri....dak vrea cineva sa vb cu mn.. poate intra pe pischi_mumushiko

    0
    0

  • maria pe 19 Iun 2008, 22:09
    iubire de liceu sau dragostea adevarata?

    salut am 17 ani si am o si o intrebare.De 9 luni de zile ies cu un baiat care ma iubeste mult si imi demonstreaza acest lucru in fiecare minut pe kre il petrecem impreuna eu tin la fel de mult la el simt k nu mai poate fi altul k el, k nu mai poate exista un altul kre sa ma iubeasca atat de mult si pe care sa-l iubesc de mult.in trecut am avut mici pauze si la un moment dat kiar m-am despartit de el, dar mai apoi m-am impacat cu el nu puteam sa stau departe de el nu suportam sa il vad in preajma altor fete.acum suntem fericiti,si chiar ne-am facut multe planuri de viitor.

    0
    0

  • Deea pe 17 Apr 2008, 16:02
    La fel

    Cam acceiasi poveste o am si eu si as vrea sa-mi raspunda cineva de ce atunci cand ai o relatie frumoasa si tot ce ti-ai dorit tu , sa apara cineva brusc in viatza ta , nici macar sa nu-l cunosti si deodata sa simti ceva atat de puternic ptr persoana respectiva. Pur si simplu a fost brusc , de un an de zile traiesc intr-o situatzie fara raspuns stiu k are ceva undeva ptr mine ptr k mi-a aratat numai k in el domneste o frik imensa de o noua relatzie dupa ce a suferit foarte mult , nu stiu as vrea sa trec peste , si sa uit nu e prima oara cand se intampla sa nu fiu cu cine mi-as dori , in schim e prima oara cand e atat de puternic sentimentul. Si exact la fel as fi in stare de orice ptr omul asta . Oare suntem nebune sau chiar mana destinului a dat peste noi ?

    0
    0

  • Ishtar pe 12 Apr 2008, 15:51
    eu ce sa mai cred?

    in urma cu 6 ani, cand inca eram in liceu, am inceput o relatie foarte frumoasa cu un baiat pe care l-am iubit foarte mult. Am luptat mult pt relatia noastra (cu opozitia parintilor, cu tulburatoarea mea adolescenta etc.) am reusit sa fim impreuna si sa cunoastem fericirea. credeam cu putere ca el este Alesul. Dintr-o mie de motive. Ulterior, am fost obligati sa stam 4 ani desprtiti din cauza scolilor pe care le-am urmat fiecare. Am mentinut relatia, ca si cum ai mentine un bolnav in viata cu respiratie artificiala. In sfarsit, am reusit sa ne mutam impreuna. Insa....dragostea nu mai exista. Incet si sigur, descoper in fiecare zi ca-l iubesc tot mai putin. si, ca si cum toata aceasta confuzie nu ar fi de ajuns, l-am intalnit pe El. Un El care, desi mi-a dat putine semne ca er simti ceva pt mine, mi-a rascolit tot sufletul. nu este atractie fizica, simt asta, este ceva mai mult de atat. Mult mai mult. A devenit o obsesie pt mine. Nu-l mai pot scoate din minte si din viata. El exista in toata fiinta mea. nu pot sa inteleg ce anume ma atrage la el, nu avem nimik in comun....dar SIMT ca nu mai pot trai fara el. Dragostea asta stuoida mi-a acaparat sufletul, mintea si personalitatea, ma lasa fara puteri...Simt ca pt el as face orice, dar sa-l vad fericit, sa-l stiu fericit. nu ma mai pot gandi la propria mea fericire (asa cum simtisem la prima mea iubire) ci numai la fericirea lui. Cred ca simt ca el este Alesul. Dra cum sa-i spun asta, cand el ma respinge mereu desi stiu, SIMT ca are si el sentimente puternice pt mine. Dar nu mai sunt sigura pe nimik...Ma simt ca o mare, mare fraiera si as vrea sa scot pt totdeauna orice fel de dragoste din sufletul meu...

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod