Tulburarea opozitionala - momente conflictuale cu copiii

Orice parinte are momente conflictuale cu copiii. Chiar daca exista multa comunicare si multa intelegere, nu este neobisnuit ca lucrurile sa ia uneori o intorsatura neasteptata. Exista o limita dincolo de care copilul poate deveni o problema pentru cei din jur si relatiile lui cu adultii devin tot mai tensionate.
Cum se manifesta tulburarea opozitionala?

Manualele de psihiatrie incadreaza un astfel de comportament in tulburarea opozitionala, care se manifesta prin:

  • un comportament care este in mod obisnuit ostil, negativist, neascultator. Acest tipar comportamental apare in mod constant pentru o perioada de mai mult de sase luni, cu conflicte repetitive, atat acasa, cat si la scoala sau cu prietenii;
  • isi pierde repede rabdarea si devine furios, pentru lucruri sau situatii in care exista si alte modalitati de a rezolva problema.
    Unele familii au un mod mai agresiv de a se face ascultati unii fata de ceilalti, fapt ce poate constitui inceputul unui pattern comportamental de agresivitate si de reactii exagerate;
  • intra adesea in conflict cu adultii, pe fata: chiar daca stie ca nu este in avantajul sau sa faca acest lucru, chiar daca asta inseamna sfidarea autoritatii (in mediul scolar, de exemplu);
  • adesea se opune, nu asculta de reguli, sfideaza si in mod deliberat ii necajeste pe cei din jur. Acest comportament il poate face pe copil o persoana mai putin populara sau isi poate gasi prieteni copii cu probleme de relationare, asa cum este el;
  • ii responsabilizeaza pe cei din jur pentru greselile sau sau pentru comportamentul sau.
    Minte usor si ii blameaza pe ceilalti fara a se simti vinovat;
  • este furios si razbunator.

Multi din copiii cu tulburare opozitionala devin adolescenti cu tulburare de comportament. Unele teorii sustin ca de fapt ambele comportamente sunt de fapt fatele aceleiasi tulburari.

Ca parinte, este dificil sa recunosti problema copilul tau, care il impiedica sa se dezvolte normal si sa se implice, sa isi assume responsabilitati, asa cum e firesc la varsta lui.
Insa, cu cat amanam prin scuze sau neputinte evaluarea problemei, cu atat ii dai copilului mai putine sanse sa isi revina.

Intotdeauna exista alternative, insa ele pornesc de la o evaluare obiectiva a realitatii. Uneori trebuie sa recunoastem ca, in ciuda faptului ca este copilul nostru, nu e tocmai cel mai cuminte si mai bun. Si mai trebuie sa invatam sa il lasam sa isi asume consecintele faptelor sale, fara a interveni mereu pentru a-l salva si pentru a repara "oalele sparte".
Doar asa se poate maturiza.
 

Comentarii (2)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • magda didica pe 18 Oct 2008, 21:56
    Tulburarea opositionala

    Fiica mea are 19 ani si am mari probleme de comunicare cu ea, as dori ajutor.

    0
    1

  • nuculescu pe 10 Apr 2008, 10:15
    Tulburarea opozitionala

    Simptomele de stim toti cei care avem copii. N-am inteles cum sa reactionam si care ar fi solutiile. Scopul articolului cred ca acesta ar fi trebuit sa fie. Este ceva de genul esti urat daca ai nasul stram, esti diform, etc. ... fi atent sa nu te faci si mai urat!

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod