Tot un fel de "dragoste"...
-
0 0
Doar ca ar fi trebuit sa fie "dragoste"de parinti adevarati nu sa ma invidieze pt.cel mai mic bine care mi se intampla.La 32 de ani dupa ce m-am zbatut toata viata,am muncit si invatat din greu ma invidiaza si pt cateva zile libere in care am plecat din Bucuresti,dupa ani in sir in care n-am stiut de mine invatand.Am avut si in studentie bursa mea,nu le-am cerut bani niciodata..dar ma doare ca nu cred in mine niciodata:(..Muncesc enorm..ma repet..insa ei ma considera in continuare o ratata doar pt ca nu sunt angajata cu un salariu mic dar sigur la stat si ca incerc sa ma descurc pe cont propriu si mai ales ca n-am urmat calea multora de a fi bagata pe pile asa cum se procedeaza azi.Cat de urat mi se pare sa fii subevaluat de proprii parinti...Paradoxal desi nu le-am facut niciodata greutati..
-
Pai tocmai ca ma critica si se uita urat la mine la cel mai mic lucru pe care-l fac.Se laudau odata ca vor face totul sa ma vada "realizata"(ce-o fi insemnat in opinia lor acest cuvant?)iar acum (desi recunosc ca nu sunt implinita deloc profesional sau in relatie) orice fac ma desconsidera,ca am invatat atatia ani pt ceva ce nu mai e de viitor acum.Sincer..asa e desconsiderare pt propriul copil...
-
mirunna29 said:
Pai tocmai ca ma critica si se uita urat la mine la cel mai mic lucru pe care-l fac.Se laudau odata ca vor face totul sa ma vada "realizata"(ce-o fi insemnat in opinia lor acest cuvant?)iar acum (desi recunosc ca nu sunt implinita deloc profesional sau in relatie) orice fac ma desconsidera,ca am invatat atatia ani pt ceva ce nu mai e de viitor acum.Sincer..asa e desconsiderare pt propriul copil...repet:
tsunnami said:
nu cere voie sa fii fericita. e o prostie -
miki dupa cum ziceam ma considera ratata pt ca am invatat atat de mult pt ceva ce nu a meritat efortul pt ca nu e de viitor..Asta nu inseamna ca nu am facut nimic in plus ca sa ma recalific profesional(pt ca asta e de fapt baiul lor cred).Am facut alta facultate si vreau sa-mi pornesc un proiect al meu,singura..Pur si simplu cand au auzit m-au luat peste picior..ca ce ma agit eu.. ca nu voi realiza niciodata nimic(si nu este ceva pur fantezist ce vreau sa realizez,este cat se poate de fezabil)..cat despre iubit ..nu mai zic nimic..4 ani in care nu stiu de fapt ce are de gand cu mine ..nu-l cred pregatit pt mai mult
Acest mesaj a fost editat de către mirunna29: -
Miruna, eu fac parte dintre cei care nu si-ar dezamagi mama sub nicio forma.
Numai ca eu nu am fost fro stralucita si totusi mama mereu a vazut partea buna din mine.
Asta mi-a dat putere sa merg in viata.
Daca parintii tai nu iti pot da aceasta putere, nu ramane decat tu sa ai
inCredere in tine-chiar daca dai iarasi gres-si sa te ti de planul tau.
O demoralizare de asta tare rau face la pisihic, pe bune.
Viata trece pe langa noi incercand sa le facem altora pe plak.
Acest mesaj a fost editat de către mikizda: -
Cat de ciudat e ca oameni care nici macar nu ma cunosc ma incurajeaza si sunt alaturi de mine iar pe ai mei parinti ii simt atat de departe..E foarte dureros..Nu e suficient ca in viata asta ne lovim din ce in ce mai mult de nesimtire,prost gust,non-valori,prostie..Trebuia sa am probleme cu parintii care ..culmea ironiei,s-au laudat mereu ca ma vor sustine
Acest mesaj a fost editat de către mirunna29: -
mirunna29 said:
Va multumesc miki si tsu...Imi aduc aminte...primeam aceleasi incurajari de la voi inca de pe vremea cand intram mai des pe eva ,acum vreo 3-4 ani..ma apuca iar nostalgia dupa timpurile alea
ma bucur ca mai sunteti aicifah pentru tine si nu pentru altii, nici chiar pentru parinti. viata e numai a ta, cum te simti in lume trebuie sa depinda numai de tine.
daca vor si altii sa participe la bucuria ta... welcome, daca nu, who cares?
daca-ti zic eu ca nu esti realizata, raspunsu tau ar trebui sa fie, mi se rupe de ceea ce crezi tu.
atunci nu mai ai nevoie de aprobarea nimanui, atunci vei fi cu adevarat fericita
-
mirunna29 said:
Cat de ciudat e ca oameni care nici macar nu ma cunosc ma incurajeaza si sunt alaturi de mine iar pe ai mei parinti ii simt atat de departe..E foarte dureros..Nu e suficient ca in viata asta ne lovim din ce in ce mai mult de nesimtire,prost gust,non-valori,prostie..Trebuia sa am probleme cu parintii care ..culmea ironiei,s-au laudat mereu ca ma vor sustine mereu
acu te-a apucat mirarea,

maine te injur.. crezi ca asta trebuie sa-ti schimbe scopul?
"te dreaq bah tsunami ca am treaba!"

-
Ma uit in jurul meu si vad teancuri intregi de carti..pe undeva cel putin eu incerc sa-i inteleg..ca sunt dezamagiti ca n-am facut nimic cu prima facultate desi am facut atatea sacrificii.Ei insa nu ma sprijina nici macar acum cand am plecat pe un drum nou..poate ar trebui sa-si dea seama ca si mie mi-e la fel de greu acum.Dar cum spunea si tsu..fericirea mea depinde doar de mine
-
Sigur Andrada..Am banii mei asa cum am avut mereu pana la 32 ani..nu m-am plans si n-am cerut nimanui nimic,nici macar propriilor parinti(care oricum din salariul lor mic nu aveau de unde sa-mi dea).Problema acum si probabil intotdeauna nu a fost reprezentata de bani ci neincrederea alor mei in mine(profesional vorbind,probabil si prin prisma facultatii care m-a facut"ratata"in viziunea lor)
Acest mesaj a fost editat de către mirunna29: -
candva va trebui sa accepti ca asa sunt ei, ca atat pot ei, ca ei sunt tot ai tai desi te fac sa nu mai vrei asta. parintii isi fac planuri pt noi, si de le dam peste cap nu-si vor reveni f usor. pe cand noi, daca ne simtim mai intelepti, vom invata sa le facem fata cu mofturile lor, comentariile lor cu tot.