Bat campii.....
-
0 0
....nu stiu daca trebe sa ma luati in seama....
Doar ca-s trista de ceva timp. Cam mult timp.
Barbatul meu s-a schimbat. E absent, indiferent, preocupat doar de problemele lui. Eu, parca nici nu mai exist. Nu ma mai vede. Am fost bolnava rau. M-am chinuit singura o saptamana, n-a schitat un gest, n-a miscat un deget...O singura data m-a intrebat cum ma simt. Ma simteam ingozitor, nici nu stiam de ce poate sa-mi fie asa de rau....Cred ca-mi scazuse tensiunea, ma deshidratasem...mai multe......si am realizat ca langa el poti muri cu zile.
Din omul atent, iubitor, care ma coplesea cu dragalasenii, n-a ramas nimic. Nici nu mai stiu cu cine m-am maritat acu 5 ani. Stiu doar ca sunt trista. Si ca relatia scartaie. Si ca am tot discutat cu el despre asta si m-a asigurat ca ma iubeste si ca totul e in capul meu. Si ca, indiferent cat i-as explica ce nevoi am - afective, de relationare, etc - spune ca nu stie ce vreau de la el.
Am langa mine un strain. Si ma tot intreb daca voi fi capabila sa traiesc asa, resemnata si captiva, intr-o singuratate in doi
Acest mesaj a fost editat de către mama_omida: -
mama_omida said:
....nu stiu daca trebe sa ma luati in seama....
Doar ca-s trista de ceva timp. Cam mult timp.
Barbatul meu s-a schimbat. E absent, indiferent, preocupat doar de problemele lui. Eu, parca nici nu mai exist. Nu ma mai vede. Am fost bolnava rau. M-am chinuit singura o saptamana, n-a schitat un gest, n-a miscat un deget...O singura data m-a intrebat cum ma simt. Ma simteam ingozitor, nici nu stiam de ce poate sa-mi fie asa de rau....Cred ca-mi scazuse tensiunea, ma deshidratasem...mai multe......si am realizat ca langa el poti muri cu zile.
Din omul atent, iubitor, care ma coplesea cu dragalasenii, n-a ramas nimic. Nici nu mai stiu cu cine m-am maritat acu 5 ani. Stiu doar ca sunt trista. Si ca relatia scartaie. Si ca am tot discutat cu el despre asta si m-a asigurat ca ma iubeste si ca totul e in capul meu. Si ca, indiferent cat i-as explica ce nevoi am - afective, de relationare, etc - spune ca nu stie ce vreau de la el.
Am langa mine un strain. Si ma tot intreb daca voi fi capabila sa traiesc asa, resemnata si captiva, intr-o singuratate in doi
parca l-ai descris pe-al meu sot

-
In primul rand vorbeste cu el , o discutie serioasa in care i spui clar si verde-n fata tot ceea ce tu ai sesizat , il rogi sa te asculte si sa te lase sa i spui tot ce ai de zis. I explici ca asta nu e o relatie, o casnicie, ca tu nu poti trai intr-un asemenea ritm.
Apoi lasa-l sa realizeze ceea ce i-ai explicat si sa realizeze ca in ritmul acesta te va pierde.
Comportamentul asta se deduce din faptul ca s-a racit, e evident ca numai simte ce simtea la inceput sau poate ascunde ceva. Nu iti pierde anii degeaba langa el daca este asa. Mult succes !
Acest mesaj a fost editat de către Olivia.liv: -
mama_omida said:
....nu stiu daca trebe sa ma luati in seama....
Doar ca-s trista de ceva timp. Cam mult timp.
Barbatul meu s-a schimbat. E absent, indiferent, preocupat doar de problemele lui. Eu, parca nici nu mai exist. Nu ma mai vede. Am fost bolnava rau. M-am chinuit singura o saptamana, n-a schitat un gest, n-a miscat un deget...O singura data m-a intrebat cum ma simt. Ma simteam ingozitor, nici nu stiam de ce poate sa-mi fie asa de rau....Cred ca-mi scazuse tensiunea, ma deshidratasem...mai multe......si am realizat ca langa el poti muri cu zile.
Din omul atent, iubitor, care ma coplesea cu dragalasenii, n-a ramas nimic. Nici nu mai stiu cu cine m-am maritat acu 5 ani. Stiu doar ca sunt trista. Si ca relatia scartaie. Si ca am tot discutat cu el despre asta si m-a asigurat ca ma iubeste si ca totul e in capul meu. Si ca, indiferent cat i-as explica ce nevoi am - afective, de relationare, etc - spune ca nu stie ce vreau de la el.
Am langa mine un strain. Si ma tot intreb daca voi fi capabila sa traiesc asa, resemnata si captiva, intr-o singuratate in doi
pt asta un shut in oo sa il doara si pe el fara sa stie de ce... io inteleg si faza cu incercatul sa lamuresti discutand care-i treaba cu el si sa te lovesti de un zid si tot tu sa iesi nebuna
eu, acuma ca mi-am consumat cu mult timp in urma ceea ce povestesti tu aici, i-as da cu flit, dar cand eram in papucii tai n-am facut-o si-mi pare rau ca am asteptat sa aflu dece-urile...
nu zic sa-l parasesti dar daca cu vorba buna nu merge... atunci fi putin mai agresiva in a afla raspunsurile

-
mama_omida said:
....nu stiu daca trebe sa ma luati in seama....
Doar ca-s trista de ceva timp. Cam mult timp.
Barbatul meu s-a schimbat. E absent, indiferent, preocupat doar de problemele lui. Eu, parca nici nu mai exist. Nu ma mai vede. Am fost bolnava rau. M-am chinuit singura o saptamana, n-a schitat un gest, n-a miscat un deget...O singura data m-a intrebat cum ma simt. Ma simteam ingozitor, nici nu stiam de ce poate sa-mi fie asa de rau....Cred ca-mi scazuse tensiunea, ma deshidratasem...mai multe......si am realizat ca langa el poti muri cu zile.
Din omul atent, iubitor, care ma coplesea cu dragalasenii, n-a ramas nimic. Nici nu mai stiu cu cine m-am maritat acu 5 ani. Stiu doar ca sunt trista. Si ca relatia scartaie. Si ca am tot discutat cu el despre asta si m-a asigurat ca ma iubeste si ca totul e in capul meu. Si ca, indiferent cat i-as explica ce nevoi am - afective, de relationare, etc - spune ca nu stie ce vreau de la el.
Am langa mine un strain. Si ma tot intreb daca voi fi capabila sa traiesc asa, resemnata si captiva, intr-o singuratate in doi
nu te iubeste ...

-
eu as incerca mai curand sa-ti spun niste vorbe de incurajare...
poate treceti printr-o perioada prosta: tu esti mai sensibila din cauza bolii, el poate a fost stresat cu mai stiu eu ce si a fost mai putin deschis la alinturi.
daca lui chiar nu i-a pasat ca esti bolnava, e grav; dar eu sper ca ai exagerat tu. daca stai sa-i interpretezi fiecare gest intr-un mod pesimist („nu m-a pupat cand a ajuns acasa, gata... nu ma mai iubeste, are pe alta”
)...
ia mergeti voi sa faceti o plimbare, faceti ceva impreuna, iesiti in oras, faceti dragoste (dar nu numai odata, sa fie ritual); chiar a murit dragostea? si nu te mai stresa gandindu-te ca sunt probleme, ci facand ceva sa nu fie
-
Serios acum, daca si problema e una serioasa: ai incercat sa-i spui ce nu-ti convine si ai vazut ca nu merge, nu mai incerca cu discutia, el vede altfel lucrurile. Nu vreau sa-ti spun ceva gresit, dar e grav ca sotul sa nu-ti fie alaturi atunci cand esti bolnav. Ori are problemele lui de care nu vrea sa-ti vorbeasca, ori... e altceva, daca zici ca nu a fost asa de la inceput. Nu vei putea sta asa mult timp, resemnata si captiva intr-o singuratate in 2.
carmen, care e faza cu andrada...andrada... andrada???? -
basilio said:
ia mergeti voi sa faceti o plimbare, faceti ceva impreuna, iesiti in oras, faceti dragoste (dar nu numai odata, sa fie ritual); chiar a murit dragostea? si nu te mai stresa gandindu-te ca sunt probleme, ci facand ceva sa nu fie
Asta-i pierdere de timp, cel putin pt mine
. Eu nu as accepta schimbarea de comportament fara sa-mi dea un motiv intemeiat, cu atat mai mult acum ca sunt casatoriti !Sunt atatia barbati pe lumea asta, de ce sa stea sa isi puna sute de intrebari zilnic , sa se macine gandindu-se oare ce s-a intamplat cu el?
Asta e obiceiul majoritar al barbatilor, sa devina reci si sa iti dea impresia ca esti nebuna si totul se petrece doar in mintea ta! Nu accepta asa ceva, vei suferi foarte mult si te vei distruge pt ..prostia lui, common...
-
Olivia.liv said:
basilio said:
ia mergeti voi sa faceti o plimbare, faceti ceva impreuna, iesiti in oras, faceti dragoste (dar nu numai odata, sa fie ritual); chiar a murit dragostea? si nu te mai stresa gandindu-te ca sunt probleme, ci facand ceva sa nu fie
Asta-i pierdere de timp, cel putin pt mine
. Eu nu as accepta schimbarea de comportament fara sa-mi dea un motiv intemeiat, cu atat mai mult acum ca sunt casatoriti !Sunt atatia barbati pe lumea asta, de ce sa stea sa isi puna sute de intrebari zilnic , sa se macine gandindu-se oare ce s-a intamplat cu el?
Asta e obiceiul majoritar al barbatilor, sa devina reci si sa iti dea impresia ca esti nebuna si totul se petrece doar in mintea ta! Nu accepta asa ceva, vei suferi foarte mult si te vei distruge pt ..prostia lui, common...
si ce sa faca,sa fuga repede la avocat sa bage divort?este totusi o casnicie,or mai avea si copil/copii.
-
Citrice, mi-ai luat vorba din gura
exact asta voiam sa spun si eu
adica sa nu fiu inteleasa gresit, sunt pro comunicare, este esenta functionarii unei relatii
DAR... femeia a zis ca a discutat cu el, i-a explicat de nenumarate ori ce o deranjeaza, nu s-a schimbat nimic, ba din contra- totul e in capul ei. probabil are halucinatii
nu stiu cum sunt alti barbati, dar al meu si cei pe care i-am cunoscut, nu agreaza discutii interminabile despre "hai sa vorbim despre noi, simt ca nu ma mai iubesti", ci considera ca tot eu sunt cicalitoare si pisaloaga
asa ca, daca la cateva discutii explicite el nu ia masuri, si nu e nicio schimbare, degeaba spui "trebuie sa discutam", nu va fi decat a n-spea discutie fara succes, pe care el o vede inutila si identica cu celelalte
de aceea trebuie luate masuri
eu personal prefer tratamentul tacerii
spunea si Allan Pease, un psiholog specializat in limbajul non-verbal: barbatii vorbesc ca sa schimbe informatii, femeile vorbesc ca sa-si manifeste grija si afectiunea fata de celalalt
cand eu nu mai vorbesc, al meu stie ca e de rau! (e o pedeapsa pentru el, dar si pentru mine, mai ales ca stie ce mult imi place sa comunic, as vorbi cu doua guri daca as putea
) -
Si mie mi se intampla acelasi lucru.... nici nu mai indraznesc sa deschid topic aici sa ma vait, ca stiu ce replici voi primi... toata lumea si cea virtuala si cea reala, mi-a spus ca nu e de mine dar eu batman, batman... Acum s-a produs o mica schimbare in bine (are un loc de munca) si astept sa vad cum decurg lucrurile, incerc sa nu cer chestii, sa nu fac presiune, ma port ”ca cu oul”. Inca nu suntem casatoriti, inca nu locuim impreuna, si cateodata nici nu stiu daca mai vreau asa ceva cu el.... si sfarsesc prin a da vina pe mine ca, exact, bat campii... Eh......
Acest mesaj a fost editat de către ivonnna: -
mama_omida said:
....nu stiu daca trebe sa ma luati in seama....
Doar ca-s trista de ceva timp. Cam mult timp.
Barbatul meu s-a schimbat. E absent, indiferent, preocupat doar de problemele lui. Eu, parca nici nu mai exist. Nu ma mai vede. Am fost bolnava rau. M-am chinuit singura o saptamana, n-a schitat un gest, n-a miscat un deget...O singura data m-a intrebat cum ma simt. Ma simteam ingozitor, nici nu stiam de ce poate sa-mi fie asa de rau....Cred ca-mi scazuse tensiunea, ma deshidratasem...mai multe......si am realizat ca langa el poti muri cu zile.
Din omul atent, iubitor, care ma coplesea cu dragalasenii, n-a ramas nimic. Nici nu mai stiu cu cine m-am maritat acu 5 ani. Stiu doar ca sunt trista. Si ca relatia scartaie. Si ca am tot discutat cu el despre asta si m-a asigurat ca ma iubeste si ca totul e in capul meu. Si ca, indiferent cat i-as explica ce nevoi am - afective, de relationare, etc - spune ca nu stie ce vreau de la el.
Am langa mine un strain. Si ma tot intreb daca voi fi capabila sa traiesc asa, resemnata si captiva, intr-o singuratate in doi
Dupa cum am inteles treci printr-o perioada grea, in care ai nevoie de barbatul pe care l-ai cunoscut ca fiind atent si afectiv cu tine si care nu mai raspunde cu aceleasi gesturi ca acum... cat timp? ...nu a fost oare ceva inaintea inbolnavirii tale?... eu unul cred ca s-a intamplat ceva intre voi si el reactioneaza cu indiferenta la problemele tale. (scuze, este un fel de razbunare)...
Acest mesaj a fost editat de către LUCI6702: -
maia, cam asta as fi raspuns si eu... nu se poate chiar la primul hop, gata, divort. de multe ori problemele sunt doar in mintea noastra. nici sa ramana la nesfarsit langa el daca nu va mai simti ca e locul ei acolo - ca in toate problemele din viata asta, trebuie gasita o cale de mijloc.
si treaba cu comunicarea... corect, in astfel de cazuri nu comunicarea e cea care rezolva problema, ci mai curand gesturile, atitudinea, modul de abordare a situatiei.