Cand nu mai stii...

  •  
    • 178 mesaje
    13 Oct 2011, 23:05
    1 0

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Am revenit cam tarziu..imi cer scuze..m-am retras pt un timp sa vad daca o sa-mi priasca perioada de detasare..Da...e trist dar adevarat ...la 32 de ani sunt golita de orice fel de entuziasm si daca n-ar fi munca probabil as fi clacat de mult timp..Si nu doar din cauza lui..nu e doar el de vina.Am inteles ca e vorba si de mine...Nu mai sunt eu  cea de altadata,plina de sperante,vise,dorinta de a reusi in viata.Pt ca nici n-am reusit pe nici un plan desi am muncit  foarte mult..Simt doar blazare,dezarmare si deprimare..

     

     

     

     

     

     

     

     


    Acest mesaj a fost editat de către mirunna29: 17 Oct 2011, 22:29
  •  
    • 6798 mesaje
    13 Oct 2011, 23:14
    4 0
    ai scris cu cerneala simpatica?
  •  
    • 178 mesaje
    13 Oct 2011, 23:33
    0 0

    Cand simti ca tot ce ce ai incercat sa cladesti n-am fost nimic...Cand ai facut atatea sacrificii ani in sir...sa fie oare  vreo 20?..de ceva timp urasc sa-i mai numar..ma simt pierduta intr-un spatiu superficial care stiu ca a fost mereu aici dar pe care nu l-am vazut asa cum era de fapt..M-am saturat de superficial,prost gust si nesimtire..Imi pare rau ca n-am reusit niciodata sa ma adaptez la asta.

    Ma intreb cu ce am gresit ca tin la un om vreo patru ani..si il simt ca nu e pregatit pt mai mult..Sunt la varsta la care poate multi au 1 sau 2 copii iar eu inca ma las conditionata de lucruri marunte..

    Ce ciudat ma simt... N-ma mai intrat pe eva de vreo 4 ani..cam de cand l-am cunoscut pe el.Imi vin lacrimile cand ma gandesc cate revelioane n-am petrecut cu fetele singure  pe aici..

  •  
    • 178 mesaje
    13 Oct 2011, 23:35
    0 0

  •  
    • 178 mesaje
    13 Oct 2011, 23:44
    0 0

    Imi cer scuze pt greseli..mi le asum...nu stiu ce are forumul..probabil imi este si el ostil ca de altfel atatea lucruri in ultima vreme...Sunt obosita de tot...Si m-am saturat sa mi se tot spuna ia-ti o pauza,relaxeaza-te..Nu simt nevoia sa ma relaxez desi muncesc foarte mult...mi-e teama ca m-am schimbat mult.Probabil ma simt singura langa omul pe care l-am ales acum 4 ani..si imi pare rau ca de atatia ani n-am mai intrat pe forumul eva..La 28 ani viata mi se parea atunci altfel..Realizez ca nu mai am entuziasmul de atunci..probabil m-am pierdut demult....

  •  
    • 221 mesaje
    13 Oct 2011, 23:48
    0 0
    cred ca ai nevoie de ajutorul lui carmen008.ea ii mai trezeste pe unii,cu palmutele ei.
  •  
    • 186 mesaje
    13 Oct 2011, 23:49
    2 0
    In primul rand linisteste-te, pari foarte ravasita.
    Bun venit inapoi pe Eva.
    Nu te lasa doborata de probleme, sau de faptul ca nu ai inca un copil.. sa stii ca toate vin la vremea lor pt fiecare dintre noi.
  •  
    • 178 mesaje
    13 Oct 2011, 23:59
    0 0
    Va multumesc pt suport...Poate ca n-am avut niciodata timp suficient pt mine..Ciudat e ca nu mai simt nevoia de a face ceva pt mine,imi lipseste entuziasmul...Am realizat cu furie si tristete ca cel in care am crezut 4 ani este violent.Zice ca doar cand este zgandarit altfel n-ar face nimic.Si uite asa mai trec ani din viata noastra..ani pe care nu-i mai primim inapoi de la nimeni...Realizam ca i-am pierdut si ca n-am facut nimic in timpul asta..Simt ca toate zilele trec fara vreun sens..Recunosc ...m-am gandit de cateva ori sa dispar pur si simplu..nu stiu ce e cu mine
  •  
    • 221 mesaje
    14 Oct 2011, 00:08
    0 0
    la dracu cu toata suferinta .......hai mergi mai departe.e greu,foarte greu,dar cred ca se poate.
  •  
    • 186 mesaje
    14 Oct 2011, 00:14
    2 0
    Imi pare foarte rau pt suferinta ta , dar ai grija sa nu cazi intr-o depresie. Acel om, nu merita ca tu sa suferi pt el.
    Asa cum spune si Maia, trebuie sa mergi mai departe! Sa lupti pt fericirea ta indiferent ce ar insemna asta, iti spun inca o data, nu te lasa doborata de greutati si probleme, pt orice exista o rezolvare. Ai incredere in tine si vei reusi sa treci peste !
  •  
    • 178 mesaje
    14 Oct 2011, 00:25
    0 0
    O sa merg probabil mai departe asa cum am facut mereu..M-a cuprins nostalgia dupa tot ce a fost candva..ma mai ia cateodata..Doar maine trebuie sa fiu iar fresh..pregatita ca nu cumva sa ma ia ceva prin surprindere dar nefacand practic nimic pt mine de teama ca voi pierde...nu stiu ce ...probabil ceva ce n-am avut de fapt niciodata
  •  
    • 178 mesaje
    14 Oct 2011, 00:31
    0 0
    Ma bucur ca v-am reintalnit dupa atata timp...Ani in sir am gasit aici oameni pe care nu i-am vazut niciodata dara care m-au ascultat si mi-au dat sfaturi ca unei prietene.Trebuia sa le ascult probabil pe fetele care imi spuneau acum 4 ani ca el nu e cel potrivit...Nu stiu daca mai e vorba de prea multa suferinta...e trist doar cand in urma raman doar regretele...
  •  
    • 955 mesaje
    14 Oct 2011, 00:58
    2 0

    Din mesajele tale reiese foarte clar ca te-ai implicat sentimental foarte mult intr-o relatie cu un barbat nepotrivit. Este normal sa fii deceptionata, sa suferi, dar totusi ai 32 de ani, nu 50! Cand am inceput sa citesc am crezut initial ca esti mult mai in varsta. Nu stiu de ce ai tu impresia ca foarte multe femei de varsta ta au deja 1-2 copii. Probabil ca avand aceasta neimplinire esti receptiva la cazurile de genul asta. Eu lucrez intr-o firma foarte mare in care sunt multe femei in jur de 30 de ani si majoritatea nu sunt casatorite si nici copii nu au. In afara de colegele de serviciu cunosc personal sau din auzite alte situatii similare. Chiar si dintre cele cuplate/casatorite multe au o viata foarte complicata, momente dese de nefericire si neimplinire si poate ca au stat mult mai multi ani cu partenerul/sotul decat spui tu ca "ai pierdut". Eu nu as considera neaparat ani pierduti. L-ai iubit pe omul ala, ai crezut in el, sunt convinsa ca ati avut si momente frumoase si pana la urma este o experienta de viata. Inca esti foarte tanara si nu cred ca este cazul sa te cramponezi in starea asta si mai ales sa-ti doresti sa nu mai fii din cauza unui individ care are, dupa spusele tale, mari carente de comportament. Tipul asta de experienta ar trebui sa te intareasca, sa fii mai inteleapta, mai cerebrala si sa observi cat mai rapid cand ceva nu este in regula cu un (potential) partener. Cat priveste copiii, stai linistita ca ai timp sa faci o echipa de fotbal daca o sa-ti doresti acest lucru.


    Acest mesaj a fost editat de către alya_27: 16 Oct 2011, 00:50
  •  
    • 12625 mesaje
    14 Oct 2011, 08:33
    0 0
    maia81 said:
    cred ca ai nevoie de ajutorul lui carmen008.ea ii mai trezeste pe unii,cu palmutele ei.

     

    ce am mai facut???

  •  
    • 6798 mesaje
    14 Oct 2011, 10:17
    2 0
    mai, eu nu vreau sa te descurajez deloc, dimpotriva - cand aud fete la 28-29 de ani ca-s disperate de parca atunci li se termina viata si ultima speranta, ma apuca bazdacii.
    ce sunteti asa pe butuci la 28 de ani ca nu v-ati maritat si nu aveti copii?
    eu la 29 de ani puneam capat unei relatii de 8 ani, dupa ce am realizat ca nu e deloc ceea ce caut, si chiar daca erau 8 ani, am incheiat cu zambetul pe buze si cu un optimism maxim pentru ce va urma: sansa de a cunoaste unul asa cum doream eu.
    ba eram chiar fericita ca-s libera si simteam ca viata mea atunci incepe cu adevarat.
    nu-mi doream nici sa ma marit, nici sa am copii.
    peste un an treceam prin experienta de a-mi fi dat cineva papucii pentru prima oara in viata mea, dar ce bine mi-a prins
    apoi alta perioada in care am cunoscut oameni diferiti, caractere diferite, a inceput sa-mi fie si mai clar ceea ce caut si am avut rabdare pana l-am gasit.
    dar pe bune de am disperat vreo secunda ca am peste 30 de ani si-s nemaritata si fara copii!

    tu acum realizezi ca au fost 4 ani de iluzii si momente nefericite? foarte bine, gaseste puterea sa pui punct, bucura-te de libertate si de o noua sansa si mergi cu fruntea sus mai departe.
    eu asa am facut, au facut-o si altele, de ce crezi ca tu n-ai putea s-o faci? de cele mai multe ori, tot raul e spre bine!
  •  
    beo
    • 3430 mesaje
    14 Oct 2011, 10:27
    0 0
    da...un sut in fund e, de regula, un pas inainte.
  •  
    • 392 mesaje
    14 Oct 2011, 11:00
    0 0
    miruna, editeaza primul mesaj, ca e asa lung spatiul ala initial.
    si revenind: citeam eva , dar stiind ca am o viata simpla, nu m-am logat decat cand am avut o problema in relatie. atunci multe fete mi-au dat sfaturi pertinente care m-au facut sa reanalizez situatia dintr-un alt unghi. stiu ele ce spun cand zic ca trebuie sa mergi inainte. esti tanara, ai o viata inainte. multe stau ani cu un barbat, pt ca , atunci cand intalnesc barbatul potrivit intr-un an sa fie casatorite si cu copil. deci consider-o o experienta de viata si mergi mai departe, nu te complace in generalizari. de exemplu eu am f multi prieteni au peste 30 ani si nu au copii. eu imi doresc un copil, dar din anumite conditii pe care nu le dezvolt pe forum o sa il facem in vreo 2 ani. si dupa conceptiile tale atunci o sa fiu f batrana. de ce nu te gandesti la lucruri vesele? daca vezi ca acel om nu iti merita dragostea mergi mai departe, cauta altul. stii cati barbati exista? multi, multi. si din multimea asta este unul care sa te merite. nu dispera ca esti tanara. si mai usor cu munca, odihneste-te si acorda-ti atentie. poate si oboseala isi spune cuvantul de vezi situatia asa neagra.
  •  
    • 392 mesaje
    14 Oct 2011, 11:00
    0 0
    miruna, editeaza primul mesaj, ca e asa lung spatiul ala initial.
    si revenind: citeam eva , dar stiind ca am o viata simpla, nu m-am logat decat cand am avut o problema in relatie. atunci multe fete mi-au dat sfaturi pertinente care m-au facut sa reanalizez situatia dintr-un alt unghi. stiu ele ce spun cand zic ca trebuie sa mergi inainte. esti tanara, ai o viata inainte. multe stau ani cu un barbat, pt ca , atunci cand intalnesc barbatul potrivit intr-un an sa fie casatorite si cu copil. deci consider-o o experienta de viata si mergi mai departe, nu te complace in generalizari. de exemplu eu am f multi prieteni au peste 30 ani si nu au copii. eu imi doresc un copil, dar din anumite conditii pe care nu le dezvolt pe forum o sa il facem in vreo 2 ani. si dupa conceptiile tale atunci o sa fiu f batrana. de ce nu te gandesti la lucruri vesele? daca vezi ca acel om nu iti merita dragostea mergi mai departe, cauta altul. stii cati barbati exista? multi, multi. si din multimea asta este unul care sa te merite. nu dispera ca esti tanara. si mai usor cu munca, odihneste-te si acorda-ti atentie. poate si oboseala isi spune cuvantul de vezi situatia asa neagra.
  •  
    • 1688 mesaje
    14 Oct 2011, 11:08
    0 0


    "La 28 ani viata mi se parea atunci altfel..Realizez ca nu mai am entuziasmul de atunci..probabil m-am pierdut demult...."

    Nu ca ar schimba cu ceva situatia, dar eu din ce a scris Miruna inteleg ca la 28 de ani incepea relatia asta. Deci acum are vreo 32. Tot nu e tarziu. Unii isi gasesc adevarata fericire mai tarziu si poti trai dragostea la o intensitate chiar mai mare decat la 25 de ani.
  •  
    • 392 mesaje
    14 Oct 2011, 11:17
    0 0
    asa am inteles si eu. ca are vreo 32. iti dai seama cat e de batrana? doamne, trebuie sa o intrebam cu ce fixeaza proteza dentara. mai miruna, nu fi dezamagita. daca realizezi ca domnul in cauza nu este ceea ce vrei, lasa-l.