iubesc sunt iubita, dar....
-
0 0
Dificil de exprimat in cuvinte ceea ce este in sufletul meu. Oare am reactionat corect? Am nevoie de un sfat de o confirmare daca ceea ce fac este bine sau nu. O sa incerc sa explic un pic ce s-a intamplat pana acum. Ne-am cunoscut pe un site de socializare, totul a inceput in joaca, hazliu, dar in decurs de 2-3 saptamani am simtit amandoi ca ne dorim sa ne cunoastem si real si ca dorim sa incercam o relatie. ne-am intalnit, ne-am dat seama ca si fizic avem foarte multe puncte comune, si ca intradevar ne iubim si ca nu este doar o iluzie. Fiecare dintre noi considera ca celalalt este iubirea vietii lui si ca ne dorim sa avem o familie impreuna. El a fost cu cineva timp de 3 ani inainte sa ne cunoastem, insa in urma cu o luna ca noi sa discutam au decis sa puna capat relatiei dintre ei deoarece se pare ca nu aveau aceleasi idealuri si scopuri in viata. Eu am 32, el are 35 de ani, iar fosta prietena 24 de ani. In toata aceasta perioada totul a fost ok, doar ca in ultimele doua-trei saptamani fosta prietena a aparut in viata noastra, si in special in viata lui spunandu-i tot felul de declaratii de dragoste. Din pacate amandoi am descoperit ca ea este insarcinata in 20 de saptamani, iar ca sarcina este slab dezvoltata si ca in aceasta perioada nu a avut de loc grija de sarcina. in ciuda faptului ca el isi doreste enorm sa aiba copii, indiferent de sacrificii, nu doreste sa ramana cu fosta prietena, a decis sa se renunte la aceea sarcina. In acest moment el se simte un criminal si refuza sa vada pe cineva. Eu cum sa fac? Simt ca totul se naruie in jurul meu, mi-as dori sa se termine totul sa putem merge mai departe. Vom putea trece peste?
-
banuiesc ca nu el a decis sa renunte la sarcina pentru ca nu este decizia lui
Acest mesaj a fost editat de către Mara77: -
iar dinamica evenimentelor mi se pare haluncinanta... 3 sapt, 20 de sapt iubire maxima... cand frate ati avut timp de toate?
sa o lase si gravida, sa se si desparta, sa intre pe site-uri de socializare, sa te cunoasca pe tine, sa va intalniti, sa va iubiti... timpul la voi se scurge altfel? e comprimat? -
Exact asta este problema ca vom putea sau nu sa trecem peste? Problema mea este ca nu stiu eu cum sa reactionez cum sa fac? Sa intorc spatele chiar daca ne iubim si sa nu intervin in aceasta poveste, sau mai bine zis sa ies de tot din ea? Sau sa mergem mai departe sa ii fiu alaturi si sa nu imi pese de nimic?
-
in primul rand el nu are de ce sa se simta criminal atata timp cat a obligat-o pe fosta, sigur este ciminal si nu ar mai trebui sa si planga atat de mila.
fosta e si ea cam criminala, e criminal sa ramai gravida cu unul chiar in pragul despartirii sincer.
in rest totul e frumos, bine ca va iubiti!
criminal nu in sensul de ucigas, ci nemernic! -
tocmai ca el se simte nemernic, criminal ca i-a impus fostei prietene sa faca intrerupere de sarcina, dar au fost la 5 medici si cu toti au spus ca nu pot garanta nimic pentru sarcina respectiva, iar ea ia ascuns ca nu mai lua anticonceptionale, precum si ca timp de 20 de saptamani a ascuns aceasta sarcina. el dorea sa se desparta de ea de cel putin 6 luni. A impus fostei intreruperea de sarcina de frica ca acel copil nu va fi ok
-
indiferent de circumstante el nu are dreptul sa impuna nimanui nimic, poate sa discute, sa-si spuna punctul de vedere, sa-si sustina opinia cu argumentele medicilor dar nu sa impuna...
diferenta de varsta dintre el si fosta lui iubita este cam mare...
in fine... nu vreau sa-ti spulber visele de iubire cu acest barbat...
dar mi se pare un nemernic care se ascunde in spatele: vai ce greu mi-a fost cu ea, vai ce decizie grea a trebuit sa iau, vai ce imatura e fosta si trebuie sa decid eu pentru ea...
-
Pare dur, dar nici eu nu as fi pastrat copilul daca as fi avut acelasi regim de viata ca si al ei in primul trimestru de sarcina. Nu vreau sa o acuz, dar daca vrei un copil nu cred ca este normal sa consumi alcool, sa iei medicamente, nu conteaza ce, iar sarcina la cele 20 de saptamani are 12 cm. Nu cred ca ar fi fost un copil normal la sfarsitul celor 9 luni. Si ea chiar nu cred ca este pregatita pentru asa ceva, adica un copil
-
Eu zic ca te ai lasat dusa de val iar el a profitat. 20 de saptamani sunt 5 luni...la 5 luni nu se mai fac avorturi...nu ti mai face tu griji ptr el ca nu merita, a lasat o pe fosta gravida si a trecut repede pe seit uri de socializare??? Wow ce iubire mare...eu in locul tau m as mai gandii..lasa fluturasii..
-
mai fata... asta al tau s-a cuplat la 31 de ani cu o tanara de 21 de ani... pe care din motive stiute de el a vrut sa o paraseasca... numai ca a intins pelteaua... cam mult...
pana mea.. e un nemernic din punctul meu de vedere si basta...
daca tu in 6 sapt ai reusit sa-l cunosti mai bine... si are calitati... go for it...
pai daca-l iubesti te sacrifici soro... astepti sa-i treaca depresia... il sustii, ii esti alaturi... asta inseamna iubire... -
De iubit il iubesc, dar poate ca cele 6 saptamini nu au fost suficente sa il cunosc, asa cum spuneti si voi, dar daca nu ii intind aceasta mana de ajutor, fiindu-i alaturi acum cand are nevoie pentru ca toate decizile pe care el le va lua sa nu se resfranga asupra relatiei noastre procedez bine?
-
i-o fi impus el, draguta, dar nu o poate obliga. aia poate sa se stearga la fund cu impunerea lui, doar nu o sa o tarasca la medic!
daca e problema medicala si doctorii considera ca sarcina nu e ok, cel mai bine e sa renunte la copil. suna dur, dar e cea mai buna solutie. si in acest caz, el n-are de ce sa se simta criminal etc.
totusi trecand peste multe detalii, de unde stii tu ca ea nu e pregatita pentru un copil? -
20 de spatamani este o sarcin adestul de avansata...El nu a stiut de sarcina inainte de a incepe o noua relatie cu tine? In astea 6 saptamani nu a stiut de asta? Au fost impreuna 3 ani, ea este insarcinata, iar el nu vrea copilul, nu o vrea pe ea. Prietenul tau nu prea stie ce sunt alea responsabilitati.Eu una mi-as pune semne de intrebare...
-
Consider ca nu este pregatita pentru copil pentru ca este ceea ce spune ea: 'Nu imi doresc un copil, decat a il fac pentru tine", a ascuns in toata aceasta perioada sarcina, a luat medicamente gen, distonocalm, antibiotice, analgezice etc..., iar dupa cum spuneam sarcina este sub dezvoltata 12 cm in loc de 25-28 cat ar fi normal pentru o sarcina de 20 de saptamani. Initial a parut ca accepta despartirea dintre ei, si ca totul este clar, ca fiecare ar viata lui. Intreruperea de sarcina a avut loc exact ca rezultat a sfaturilor medicilor, care nu considerau ca totul este ok. Ea se pare ca este bine, ca trece cu bine peste, dar el este in pragul unei depresii refuzand pe toata lume din jurul lui, dorindu-si sa fie singur. Refuza sa vina chiar si spre mine, spunandu-mi ca nu ma poate privi in ochi si ca ii este rusine de el insusi. Eu ma simt respinsa, ma simt in plus si nu stiu ce sa fac. Sa fortez sa ma apropii eu de el sau sa renunt chiar daca il iubesc