Din dragoste pentru copil...
-
0 0
Sunt o mama ca oricare alta,care-si iubeste copilul mai mult decat viata,ii ofera tot ce-i sta in putinta.
Am incercat sa-mi educ copilul cat se poate de bine,sa fie respectuos,sa stie sa imparta ce are cu cei din jur,sa iubeasca oameni etc.. adica tot ce se putea invata un copil de 3 ani.
Duminica spre inserate cand sa-l duc acasa a facut crize ca nu vrea sa mergem acasa inca,sa mai stam afara cu bicicleta...etc dar eu i-am explica frumos ca e tarziu si toti copii merg acasa ..etc la care e:l "ce p...a mea eu vreau sa stau jos!!!"
Am ramas socata pt cateva momente si i-am dat o palmuta peste gurita(sa nu va inchipuiti ca i-am dat tare,abia ca l-am atins).Eu sunt contra bataii copiilor,nu mi-am batut coipul niciodata si nici nu stiu de ce am reactionat asa dunimica seara,a fost pt prima data cand l-am "lovit".
De atunci copilul meu ma respinge vehement.Nu vrea sa ne jucam impreuna,zice mereu sa-l las in pace,ieri cand am mers dupa el la cresa a inceput sa planga ca de ce nu a mers tatal lui dupa el,de ce am mers eu,eu sa plec ca el nu vrea sa mearga cu mine.Am crezut ca ma bag sub pamant de rusine si de suparare.Aseara la fel,imi spunea mereu ca nu ma iubeste,ca-l iubeste numai pe tata lui,nu m-a lasat sa-l pup sau sa-l pun eu in patut,cum faceam de 3 ani incoace.
Va dati seama ce e in sufletul meu,sunt ravasita...
Acum cer ajutorul vostru,al mamelor de aici,voi ce crdeti ca ar trebui sa fac?cum ar trebui sa ma comport cu el in aceasta situatie?
-
Uf!
N-am copii dar din cate am vazut, daca-i faci toate poftele si-l iei in brate imediat cum pune botul...apoi te are la mana si face cu tine ce vrea!
Sunt foarte speculanti!
Chiar nu stiu ce sfat sa-ti dau...
Daca zici ca pe tine te respinge, pune-l pe tata sa-i explice (cat se poate pe intelesul lui) ca nu e frumos ce face. -
poate chiar am gresit din acest punct de vedere ca l-am alintat prea tare si chiar rareori se intampla sa pot sa-i spun nu daca-mi cerea ceva...
Plus ca tatal lui petrece cu el destul de putin timp( din cauza serviciului),numai in weekend se poate ocupa de el,in rest mereu eu sunt cu el,mergem in parc,ne jucam fotbal... etc
sweety, aseara sotul a incercat sa-i explice, dar el una tine ca el nu ma iubeste pe mine si numai pe tatal lui. -
Din pacate problema nu e ca te respinge, ci ceea ce a spus copilul. Ori a auzit in casa, ori afara, undeva, si trebuie corectat. Nu cred ca e cazul sa iti faci atatea griji ca te respinge acum, pt mine e semn ca e prea rasfatat. O fi dureros pt tine, dar trebuie corectat. Chiar daca te doare sufletul, trebuie sa il pedepsesti. Incearca sa afli de ce a spus asa ceva (acea injuratura), daca stie ce inseamna, daca a auzit la voi in casa si apoi explica-i frumos ca nu e bine sa faca asa. Si mai spune-i ca trebuie sa asculte de mama, ca mama il iubeste si vrea ce e mai bun pt el.
-
nu ai ce corecta. daca nu-l bagi in seama, cand zice cate o prostie...chiar daca o repeta, el nu-i va mai da importanta si va uita cuvantul respectiv.
cred ca te respinge pentru ca simte ca te face sa suferi. copii stiu sa speculeze asta. daca ii arati o oarecare indiferenta la gesturile lui de respingere...se va corecta in timp. stiu ca e greu si ca suferi, dar face parte din fiecare...copil. ei trec prin diverse stadii pana ajung sa inteleaga care-i rolul lui, al parintilor, al actiunilor lui et.
ai rabdare...arata-i ca-l iubesti, dar nu excesiv. cand face o prostioara trebuie pedepsit. nu batut. ii refuzi ceva ce-si doreste, il pui la colt...chiar daca la inceput, poate, va face crize...cu timpul va accepta ca a gresit si ca asta inseamna o pedeapsa ..pentru ca data viitoare sa nu mai faca.
rabdare. -
doris2011 said:
Sunt o mama ca oricare alta,care-si iubeste copilul mai mult decat viata,ii ofera tot ce-i sta in putinta.
Am incercat sa-mi educ copilul cat se poate de bine,sa fie respectuos,sa stie sa imparta ce are cu cei din jur,sa iubeasca oameni etc.. adica tot ce se putea invata un copil de 3 ani.
Duminica spre inserate cand sa-l duc acasa a facut crize ca nu vrea sa mergem acasa inca,sa mai stam afara cu bicicleta...etc dar eu i-am explica frumos ca e tarziu si toti copii merg acasa ..etc la care e:l "ce p...a mea eu vreau sa stau jos!!!"
Am ramas socata pt cateva momente si i-am dat o palmuta peste gurita(sa nu va inchipuiti ca i-am dat tare,abia ca l-am atins).Eu sunt contra bataii copiilor,nu mi-am batut coipul niciodata si nici nu stiu de ce am reactionat asa dunimica seara,a fost pt prima data cand l-am "lovit".
De atunci copilul meu ma respinge vehement.Nu vrea sa ne jucam impreuna,zice mereu sa-l las in pace,ieri cand am mers dupa el la cresa a inceput sa planga ca de ce nu a mers tatal lui dupa el,de ce am mers eu,eu sa plec ca el nu vrea sa mearga cu mine.Am crezut ca ma bag sub pamant de rusine si de suparare.Aseara la fel,imi spunea mereu ca nu ma iubeste,ca-l iubeste numai pe tata lui,nu m-a lasat sa-l pup sau sa-l pun eu in patut,cum faceam de 3 ani incoace.
Va dati seama ce e in sufletul meu,sunt ravasita...
Acum cer ajutorul vostru,al mamelor de aici,voi ce crdeti ca ar trebui sa fac?cum ar trebui sa ma comport cu el in aceasta situatie?
este o criza de personalitate, Doris.isi descopera si-si afirma independenta
iesirile astea nervoase sunt o incercare de a obtine ce vrea.
dar nu intra in jocul lui, nici nu discuta cu el atunci cand tipa, vorbeste urat, urla, da din picioare
iti vezi de ale tale fara sa il piezri din ochi totusi, dupa ce ii explici ca discutati cand se linisteste
abia atunci "negociati" .
nu il recompensezi ca s-a calmat. recompensa este discutia cu el
mai "lasi de la tine"
dar il duci unde vrei tu.facem asta daca, mai stam un minut, apoi...hai acasa sa facem o prajitura... hai ajuta-ma sa strangem jucariile si mergem... strange jucariile si citim...cu rabdare, tact, serios.
copilul are nevoie de reguli clare,consecvente.
ii spui din timp ce ai de gand sa faceti, ce program aveti.
copilul sa stie cine e "cel puternic" dar sa stie si ca ii intelegi furiile.. inteleg ca esti nervos dar nu se poate sa mai... si eu sunt nervoasa, obosita, ca nu stiu ce..inventezi tu ceva si-mi vine sa dau din picior, si-ncepi sa razi, o mai dai pe gluma uneori, ii distragi atentia...
daca aude la cresa/gradinita si repeta ca un papagal vreo injuratura nu va distrati cand il auziti cum injura.ii spuneti ca asta e foarte urat. de cateva ori,pana intelege mesajul apoi va vedeti de ale voastre.
"daca mai injuri nu mai discut cu tine"
iar daca in casa , tatal sau altcineva se mai "scapa" cu cate-o injuratura asta mic o copiaza instant.trebuie avut grija.
Acest mesaj a fost editat de către _Eva: -
Va multumesc pentru sfaturi fetelor!
Imi este greu fiindca nu prea am de la cine cere sfaturi,mama mea a plecat mult prea devreme dintre noi
( ,cu soacra nu pot sa discut asemenea lucruri fiindca este o fire foarte inchisa si niciodata nu m-a lasat sa ma apropiu prea mult de ea,pritenele mele inca nu au copii sau nu sunt inca maritate.
Orice sfat e bine venit de la voi.Am citit mult despre copii si comportamentul lor pe net,dar este pur teorie nu tare are de-a face cu realitatea.
beo cum am mai scris si in prima mea postare,nici eu nu sunt de acord cu bataia dar nu pot sa-mi explic de ce am reactionat asa...
Poate pt ca a fost prima data cand am auzit din gura lui asa ceva.La noi in casa nu se vorbeste vulgar,chiar l-am atentionat si pe sotul sa fie foarte atent cum vorbeste caci el(copilul) inregistreaza tot.A fost un caz in care sotul l-a facut pe unul nebun,iar a doua zi baiatul imediat l-a si facut pe un vecin nebun,fiinca nu l-a lasat sa intre in gradina de flori.va dati seama ce rusine mi-a fost.
Acest mesaj a fost editat de către doris2011: -
doris...o sa treaca. trebuie rabdare, de care dispui oricum..pentru ca esti mama si-ti iubesti copilul. el doar vrea sa preia conducerea, dar tu trebuie sa-i demonstrezi ca esti adultul si ca trebuie sa te asculte. acum este ca o lupta intre personalitatea lui si a ta. eu am doi copii ...relativ mici...am trecut prin diverse perioade...de la nu vreau, crize de istterie...te urasc...si ...mi-ai stricat cea mai frumoasa zi din viata...etc.
-
are 3 ani totusi si incepe sa fie independent
de unde a auzit nu are importanta , important e sa il inveti ce nu e voie
eu la asemenea probleme faceam sedinta cu el dupa momentul respectiv in care il intrebam de unde a auzit, ca nu e voie si asa mai departe
daca el te respinge acum fa si tu la fel cand are nevoie de tine,nu stiu fa si tu cateva nazuri si zii ca daca isi cere scuze pentru ce a facut ii faci mofturile
cu cat te vei ruga de el cu atat va specula situatia .Iar in privinta palmei ei se mai intampla nu e un capat de tara.
-
da, copiii inregistreaza ce aud la altii, nu cunosc cuvantul, si il spun in casa sa arate parintilor ce stiu ei. pus din greseala la momentul potrivit starneste...
cum zicea o alta eva: nu baga in seama, nu da peste gura, nu il pedepsi.
cat despre impacare, ai rabdare si incearca sa iti ceri iertare. e un pas si un exemplu pozitiv. -
Doris, mai intai ar trebui sa identifici de unde invata copilul sa vorbeasca atat de urat, daca la voi in casa nu se intampla asta. Si sa il tii departe de aceasta sursa urata de invatare.
Apoi, copilul invata prin imitare... degeaba ii spui ca nu e frumos sa faca sau sa zica ceva, daca va vede pe voi sau pe alti oamenii facand contrariul.
cand mai are reactii din astea (injura, urla, te respinge) incearca sa il ignori sau mai bine zis sa ii ignori reactiile. Faptul ca tu te agiti, il face sa isi dea seama ca este o arma pe care o poate folosi impotriva ta - si are si succes. Calmul tau ii va diminua tendinta de a se comporta urat.
Apoi, ai putea sa incerci sa il bagi in grupuri de copii cuminti... daca se va comporta urat va vedea ca este marginalizat si va inceta.
-
il rasfeti cam mult; tatal lipseste si atunci cand vine acasa il rasfata si el un pic mai mult...sa-ti amintesti tot timpul, ca atunci cand pedepsesti un copil la nervi, inseamna ca el a preluat controlul asupra ta...trebuie sa impui niste limite, niste reguli pe care sa i le explici sa le inteleaga, precum si care sunt urmarile daca nu face ceea ce tu astepti de la el...fara violenta, fara tipat la el...calm si hotarat...de exemplu...inainte de a iesi afara, ii explici ce comportament astepti tu de la el, ora la care trebuie sa va intoarceti, ce program aveti dupa...si de asemenea stabiliti impreuna ce se intampla daca nu se comporta potrivit asteptarilor...in momentul in care, el alege sa se comporte nepotrivit, ii dai un avertisment si ii spui ca la urmatoarea abatere, strangeti jucariile si plecati acasa...daca el continua, foarte ferm si cu calm, ii explici ca, datorita comportamentului lui, strangeti jucariile si mergeti acasa...va incepe sa se crizeze, sa se dea cu fundul de pamant, dar tu trebuie sa fii ferma si calma si sa procedezi asa cum ati stabilit impreuna...primele dati, va fi greu si vei simti nevoia sa te razgandesti, sa te enervezi, sa-l pocnesti...dar aminteste-ti ca te controleaza si manipuleaza daca cedezi...aceeasi tehnica poti s-o folosesti si in alte dificultati pe care le ai...
faptul ca te-a respins si a reusit sa te supere arata cat de mult control are asupra ta...
vorbeste cu sotul tau, sa-ti fie aliat, in nici un caz sa va sabotati unul pe celalalt...daca unul pedepseste, celalalt trebuie sa-si sustina partenerul...
parintii cred ca, daca fac unui copil toate mofturile, copilul o sa-l iubeasca mai mult...nimic mai neadevarat, copii cresc rasfatati si fara respect fata de parinti...
un copil are nevoie de disciplina, de reguli, de rutina si toate astea fara un dram de violenta...

-
mie mi se pare ca nu esti o mama ca oricare alta, ci una care isi alinta copilul prea mult.
stateam ieri in aeroport si ne uitam la niste copilasi japonezi, cat de frumos se jucau ei 2 (si cu cel de-al treilea din carucior); nu tu urlete, nu tu tipete, nu calare pe scaune.
in partea opusa, doi copii americani. au oracait, s-au urcat cu picioarele pe scaune, pe ma'sa, pe ta'su, au vrut apa, au vrut aia, au vrut aialalta..
asa, caChestie.. -
va multumesc inca o data pentru sfaturile voastre!
Sper sa pot fi mai ferma cu el si sa fac ceea ce mi-ati sugerat.
Este adevarat ca-mi va fi greu la inceput dar trebuie sa-l tin sub control altfel imi va parea rau poate mai tarziu.
Nu stiu daca este adevarat sau fals ca in ziua de azi e mult mai greu sa educi un copil decat era acu 10-20 de ani.Asta imi spun bunicii cu care mai povestesc prin parc,ei zic ca lor le-a fost mai usor sa cresca si sa educe 3-4 copii decat cum este acum cu unul.
Este posibil ca generatiile de copii din zilele nostre sa fie mai inteligenti si asta pentru ca au la indemana cu mult mai multe surse de informare decat aveam noi la vremea noastra ,si automat se maturizeaza parca mult prea devreme. -
E foarte adevarat ca in ziua de azi li se tolereaza din ce in ce mai multe nazuri copiilor.
Lumea a evoluat, inainte un copil care raspundea parintilor era considerat obraznic dar acum cica are personalitate.
Intr-adevar sunt din ce in ce mai isteti si mai speculanti dar si noi trebuie sa ne adaptam si sa luam masurile necesare
Nu sunt de acord cu bataia (desi pe mine ma caftea mama si mi-a prins bine pana la urma
) dar cu pedeapsa da.
Scuze.....probabil ca nu sunt eu in masura sa dau sfaturi, poate gandesc asa prin prisma faptului ca nu am copii dar eu cred ca asa as proceda. -
doris2011 said:
Nu stiu daca este adevarat sau fals ca in ziua de azi e mult mai greu sa educi un copil decat era acu 10-20 de ani.Asta imi spun bunicii cu care mai povestesc prin parc,ei zic ca lor le-a fost mai usor sa cresca si sa educe 3-4 copii decat cum este acum cu unul.
Este posibil ca generatiile de copii din zilele nostre sa fie mai inteligenti si asta pentru ca au la indemana cu mult mai multe surse de informare decat aveam noi la vremea noastra ,si automat se maturizeaza parca mult prea devreme.Nu, Doris.. atunci ce altoiau copiii cu mai multa usurinta ca acum
