copilul lui
-
0 0
Buna! Am nevoie de sfaturile voastre intr-o situatie care pentru mine se complica tot mai mult. Sau poate o complic eu.
Sunt intr-o tara straina, singura (adica familia mea nu e aici), m-am stabilit aici, lucrez, am prieteni si imi place. Acum trei luni am cunoscut un barbat si m-am indragostit, ne-am indragostit. Relatia a evoluat destul de repede, am avut deja certurile tipice, dar am trecut peste toate si asta ne-a facut sa ne cunoastem mai bine, sa ne iubim mai mult.
Insa, el are un baiat de 7 ani dintr-o relatie anterioara. Nu au fost casatoriti, ea a plecat intr-un alt oras cand copilul avea 2 ani si copilul a ramas la el. De fapt la parintii lui (unde locuieste si el) pentru ca el a avut si are probleme financiare care incep sa se rezolve incet incet. Problema e ca de fiecare data cand vorbeste de el, cand suntem impreuna si el imi spune ca si-ar dori sa fie si copilul acolo, ca el are sufletul impartit in doua, eu ma simt egoista. Stiu ca ma iubeste mult, dar faptul de a fi nevoita sa il impart ma face sa fiu trista. E absurd pt ca e un copil, copilul lui si sunt doua feluri diferite de a iubi. Dar eu imi doresc imposibilul, de a fi doar noi doi. Va rog, criticati-ma, deschideti-mi ochii si ajutati-ma sa il accept pe copil. E un copil cuminte, educat si stiu ca ma accepta. Insa pana acum nu am avut timp sa ma apropii de el. Si adevarul e ca nici nu stiu cum si daca as putea. Am 25 de ani si el 32 si sunt constienta de faptul ca in momentul in care voi avea eu un copil il voi intelege si ca in acel moment prioritatea mea va fi copilul. Dar acum nu pot. Si nu vreau sa il fac si pe el sa se simta prost de fiecare data cand nu reusesc sa il inteleg. Sa renunt? De multe ori ma gandesc ca daca l-as iubi cu adevarat as accepta copilul fara probleme. Nici nu mai sunt o adolescenta care are nevoie de distractie, am depasit etapa. Insa imi doresc sa putem face chestii impreuna doar eu cu el, sa iesim in oras, in excursii...doar noi doi. Si daca vom incerca sa ne construim un viitor impreuna, copilul va fi acolo. Cu noi. Sunt trista si egoista. Stiu. Dar nu pot sa renunt la el pentru ca simt ca in sfarsit am intalnit barbatul pe care il iubesc si ma iubeste si ne potrivim. Ati trecut prin situatii asemanatoare? Va multumesc
-
ai putea vedea copilul lui ca si cum ar fi al tau?l-ai putea iubi de parca ar fi al tau?daca nu lasa-l nu ti complica viata ...daca stiai ca are un copil de ce te-ai bagat?erai constienta de la bun inceput in ce te bagi nu?il iubesti dar ai putea sa il accepti cu tot cu pachet?daca vei ajunge sa te casatoresti cu el vei vrea si tu un copil cu ei si atunci cred ca vei face diferenta intre copilul tau si copilul alteia ...ai vrea sa il ajuti sa si creasca copilul?sau mai bine zis sa i cresti copilul?gandeste bine daca poti trece peste bagaj ...eu sincer nu m as lega la cap cu un barbat cu un copil atata timp cat eu nu am obligatii ...dar aici este decizia ta!
-
eu una nu am incercat inca sa am o relatie cu cineva tocmai de teama ca nu mi-ar iubi copilul, sau nu l-ar accepta.
tu din ce spui imi pari egoista si cred ca indiferent ce ar face sau ar zice el, nu vei ajunge sa accepti copilul si mai ales sa-l iubesti, si nu e de condamnat, doar e un copil care nu are el nici o vina ca parintii lui sunt separati si tu ori ii lasi sa si gaseasca pe cineva care sa-i iubeasca la pachet, ori te maturizezi si accepti ca din viata voastra de cuplu sa faca parte si copilul lui.
daca nu te simti in stare nu te mai chinui si nu-l mai lasa nici pe el sa viseze poate la o familie. -
relatia voastra are numai 3 luni, nici nu poti sa spui ca-l cunosti foarte bine...e normal ca prioritatea lui sa fie copilul, e de admirat...
trebuie sa te gandesti foarte bine, daca accepti relatia asta, daca vrei sa continui, pentru ca, copilul e impreuna cu tatal...va trebui sa-l accepti, sa-l iubesti...te simti nesigura si esti geloasa pe un copil...la randul tau, te comporti ca un copil... -
pusynebun said:
Sau poate o complic eu., eu ma simt egoista. nevoita sa il impart ma face sa fiu trista. E un copil cuminte, educat si stiu ca ma accepta. Insa pana acum nu am avut timp sa ma apropii de el. Si adevarul e ca nici nu stiu cum si daca as putea. sunt constienta de faptul ca in momentul in care voi avea eu un copil il voi intelege si ca in acel moment prioritatea mea va fi copilul. Dar acum nu pot. De multe ori ma gandesc ca daca l-as iubi cu adevarat as accepta copilul fara probleme. . Si daca vom incerca sa ne construim un viitor impreuna, copilul va fi acolo. Cu noi. Sunt trista si egoista. Stiu. Dar nu pot sa renunt la el pentru ca simt ca in sfarsit am intalnit barbatul pe care il iubesc si ma iubeste si ne potrivim.
Pusy cat esti de nesigura fata draga chiar si pe propriile tale sentimente "il iubesc ma iubeste si ne potrivim.".".daca l-as iubi cu adevarat as accepta copilul fara probleme"Dupa parerea mea nu copilul e piedica in aceasta relatie ci IMATURITATEA ta....Inteleg ca dragostea e oarba dar in momentul il care l-ai cunoscut ti-a fost ascuns cumva existenta copilului?Tu draga mea nu esti pregatita pentru asemenea relatie,lucrezi mult din imaginatie si mai ales traiesti cu convincerea ca lucrurile se vor schimba atunci cand vei avea si tu un copil,...iluzii ...atunci se vor ivi si alte probleme, tot datorita caracterului tau,egoismului si dorintei de a detine locul intai in viata si existenta acestui om.Acum nu vreau sa par nedreapta ,dar nu te supara nu vad o relatie fericita si de lunga durata cu pretentiile pe care le ai...si stii ceva daca de la bun inceput nu se accepta anumite lucruri....cu greu se vor putea accepta atunci cand intradevar va fi nevoie.........Doamne ce-mi zgaraie nervii cuvantul" PACHET.",..un copil care tanjeste dragostea propriului tata nu e UN PACHET DE TIGARI.,.....PACHET POSTAL.....sau PACHET pierdut in gara........daca in romaneste acesta este termenul exact....ma inchin..si imi cer scuze