Sa merg mai departe?

  •  
    • 1 mesaje
    19 Aug 2011, 15:13
    0 0

    Buna, si bine v-am gasit.
    Urmaresc forumul Eva de ceva timp, si am decis sa imi strecor si eu cate putin din gandurile mele, cu speranta ca imi veti fi de folos cu un sfat, o critica, orice m-ar putea ajuta sa observ lucrurile mai clar.
    Nu am probleme intr-o relatie deoarece nu am una.Cel putin nu am vrut nimic oficial, am nevoia de a fi libera si de a-mi aseza gandurile, dupa o relatie de 3 ani care ma distrus psihic.
    Am simtit nevoia sa imi revin, si am reusit.Ma pot considera norocoasa din punctul acesta de vedere.
    Dar.. cum sunt o persoana foarte "lipicioasa" , comunicativa si sufletista, nu m-am putut tine prea departe de un "el", care a aparut acum 2 luni si care mi-a dat impresia ca e diferit.
    Nu am vrut o relatie, nu am vrut sa ma implic iar,poate de teama de a nu suferii din nou sau pur si simplu pt ca am descoperit cat de bine imi este singura. Mi-a fost imposibil sa nu ma atasez de el, se comporta exemplar de fiecare data, un baiat matur care stie ce vrea de la viata.Intr-un cuvant are tot ceea ce am cautat mereu si nu am gasit. Nu,nu e perfect, dar e pe aproape. 
    Astfel, ne vedeam zilnic, ca niste amici, apoi prieteni.. apoi devinse mai mult de atat. De 2 saptamani, imi explica aproape zilnic ce insemn pt el, imi da impresia ca in ochii lui nu ar fi alta care sa ma egaleze vreodata.
    Vrea o relatie, vrea ceva serios, ceva de viitor. Eu nu. Si asa au inceput discutiile dintre noi, eram sigura ca nu va fi totul roz la infinit si ca se va pune si problema asta. Insa nu ma simt pregatita,chiar daca imi inspira incredere, chiar daca are tot ceea ce eu caut la un baiat. I-am explicat asta, i-am explicat ce inseamna si el pt mine dar, nu stiu cat de mult crede in tot ceea ce spun. Mereu se ataca cu faptul ca, el nu e indeajuns de bun pt mine..
    Nu vreau sa-l ranesc, imi spune ca sa indragostit, ca tine la mine, ca i sunt atat de draga, si ca il doare ca nu ma poate avea de tot. Alteori imi reproseaza ca am o inima de gheata, ca sunt rece, rea. Nu e deloc asa.
    Problema e ca , nu inteleg de ce nu pot face acest pas... ? De ce nu ma pot implica din nou intr-o relatie, de ce imi e atat de greu, si totusi nu vreau sa-l pierd, nu vreau sa-l vad cu alta. Si sunt consitenta ca nu ma va astepta pt tot restul vietii.
    Gresesc gandind asa ? Sau poate e ceva, la el, ce ma opreste sa fac asta? Chiar daca in mintea mea totul pare perfect. Ati fost vreodata in situatia asta?
    Ce ar trebui sa fac. Mentionez ca eu am 20 de ani, el 23.

  •  
    beo
    • 3430 mesaje
    19 Aug 2011, 15:28
    0 0
    draga mea, trage frana cand simti nevoia. daca te iubeste, mai asteapta pana cand vei fi pregatita. la 20 de ani viata e superba...totul e noutate si bucurie....descoperi multe la 20 de ani. nu-ti refuza asta.
  •  
    • 582 mesaje
    19 Aug 2011, 16:12
    0 0

    Cred ca ai intrat mult prea repede intr-o alta relatie, care tinde sa evolueze la fel de repede.....iar tu inca esti f vulnerabila.

    Ai nevoie de o perioada "de refacere" in care sa te autoanalizezi, sa te cunosti mai bine, sa-ti dai seama ce-ti doresti de la un barbat.....de la o relatie.  Asa ca nu e cea mai buna idee sa te grabesti....

  •  
    • 7051 mesaje
    20 Aug 2011, 19:49
    0 0
    sa nu-ti fie frica sa iubesti din nou...daca el e menit sa fie marea ta iubire ? stiu ca ai suferit in relatia precedenta, dar da-i o sansa...nu toti barbatii sunt la fel...
  •  
    • 123 mesaje
    20 Aug 2011, 21:55
    0 0
    "Mentionez ca eu am 20 de ani, el 23" Intradevar esti o baba. Lasa acuma zici asa dar mai tarziu o sa vezi ca o sa fie bine ca inca esti in floarea VARSTEI deci, Mult succes !
  •  
    • 343 mesaje
    20 Aug 2011, 22:25
    0 0
    sincer reactia ta mi se pare normala, va cunoasteti de 2 luni si nu cred ca el ar trebui sa aibe atatea "pretentii" inca de pe acum, adica va vedeti va simtiti bine impreuna si ce anume nu-i convine?
  •  
    • 1198 mesaje
    21 Aug 2011, 00:34
    0 0
    Asa am patit si eu, nu am vrut o relatie la inceput, l-am tratat ca pe un prieten, apoi ca pe un prieten mai intim pana am ajuns sa ma indragostesc de el, si lui usor usor i s-a luat, dupa un an ne-am echilibrat...
    Nu conteaza cum numesti legatura ta cu el, cum iti propui sa fie, daca e sa fie va fi, lasati-va timp sa va cunosteti... Zi ca el si fa ca tine
  •  
    • 109 mesaje
    21 Aug 2011, 11:19
    1 0
    Ai ajuns intr-un moment al vietii in care iti esti de ajuns tie, nu mai ai nevoie de nimeni sa te implineasca. Bucura-te de acel moment cat dureaza apoi cand te plictisesti, incepe o relatie. Inteleg cum te simti, stiu cum e sa n-ai chef de o relatie