CE-I CU VIATA MEA?
-
1 0BUNA SEARA TUTUROR! Am tot rasfoit pagini de internet in care cautam cazuri asemanatoare vietii mele dar am ajuns la concluzia ca fiecare viata a unui om este unica si ca pana la urma raspunsurile care le cauti le gasesti tot la tine si-n sufletul tau.Si-acum poate va intrebati, de ce oare postez ? pt ca :AM nevoie de ajutor, de un sfat prietenesc si doar ce-i care-ti privesc problema de-afara pot sa-si dea seama cum stau lucrurile!!! mi-e atat de greu sa incerc sa incep sa povestesc dar am inceput si ...deci...am crescut intr-o familie in care regulile trebuiau respectate cu strictete, de mica am fost invatata sa nu intorc cuvantul si ca orice regula ce ti se impune, ca e buna, ca nu e, trebuie respectata!!! am cunoscut violenta fizica si domestica din partea unui om care in buletin imi apare ca tata! Mama o femeie intelegatoare si iubitoare dar poate cu prea multe frustrari si cu prea mare frica de esec ca sa mai poata sa faca vreo schimbare in viata asta!!! la 16 ani l-am cunoscut pe el, cel care avea sa-mi aduca iubire si intelegere in sufletul meu, cu care am decis sa imi iau viata "in maini".Din al 2-lea an de relatie mi-am dat seama ca el este tot ce poate fi mai frumos in viata asta, aveam acel sentiment" el este iubirea vietii mele".Cu mari opuneri si multe ascunzisuri, la 20 ani am ramas insarcinata! am spus atunci ca indiferent ce ar fi, desi nu eram nici cununata cu el, spre dezaprobul lui, am pastrat sarcina.Dupa ce s-a nascut copilul nostru, el parea foarte incantat, desi era atat de tanar ca tata, am uitat sa precizez, exista un an diferenta intre noi doi .Ai mei s-au despartit intre timp, eu ajungand sa nu mai am nici acel spijin minor care putea sa mi-l ofere mama.Stateam in chirie, doar el lucra, eu eram acasa cu copilul.Doamne, de multe ori ma intreb, cum poate un om sa creada in basme??? in fine...timpul se scurgea, eu nu eram pe nicaieri, desi eram o mama tanara, nu puteam concepe sa nu imi duc la bun sfarsit planurile. Copilul meu avea 7 luni, cand am luat-o in brate si m-am dus la 2 facultati sa ma inscriu.La secretariatul ambelor facultati am fost luata in deradere: ce vreti, doamna, sa va inscrieti la scoala??? credeti ca puteti??? avand copil asa mic??? am coborat ochii in pamant, simteam o rusine, desi acum ma intreb: de ce oare??? pt ca eu am fost invatata de mica sa nu protestez.In cele din urma Am reusit sa intru acolo unde mi-am dorit, la fara taxa ca altfel nu puteam sa-mi permit!!! de aici a inceput totul...am simtit din partea lui invidie, de fiecare data cand mergeam la cursuri il rugam pe el sa stea sa ingrijeasca copilul, ori rugam vecinii, care vazand situatia, imi stateau alaturi.Dupa cateva luni au inceput certurile, lipsea cu noptile de-acasa, il intrebam mereu unde si ce face, el zicea ca serviciul il solicita...eu nu vroiam sa recunosc ca este altceva...desi cand copilul a implinit un an jum, el a inchis usa dupa el....pt o noua iubire, care era o prietena de-a mea...una dintre persoanele cu "suflet"care sareau sa-mi ingrijeasca copilul cat timp eram la faculta.Pot sa spun ca sufletul in acele momente mi-era zdrobit, simteam ca ma aflu intr-un labirint....sufeream atat de tare, incat nu mai aveam chef de nimic....doar IOANA...fetita mea, cu zambetul ei, cu prezenta ei...m-a facut sa nu renunt la nimic si sa spun ca indiferent ce-ar fii in viata asta merita sa lupt de dragul ei!!! m-am reangajat, intre timp ai mei s-au impacat...si la 2 ani si ceva a ajuns si tata sa-si cunoasca nepotica.A urmat sa cunosc un om, care ma iubeste extrem de mult,mi-a acceptat copilul, dar din pacate eu nu mai pot iubi.El imi cunoaste trecutul...cum si prezentul.El m-a ajutat f mult, din multe puncte de vedere, si acum ca fetita mea este marisoara, tatal IOANEI doreste sa ne aiba din nou langa el.Ma scuzati ca sar de la un subiect la altul dar incerc sa duc totul la final,sa nu ajung sa va plicitsesc ....DECI...dupa impacarea alor mei, eu am decis sa ma mut din nou in casa lor iar hartuirea verbala continua si in zi de azi, si cu greu pot sa mai accept toate astea tinand cont ca nu numai eu le aud ci si copilul meu.INTREBAREA MEA ESTE: sa incerc sa am un viitor cu acest om pe care nu-l iubesc si care este atat de bun cu noi??? Credeti ca as putea sa ajung sa-l iubesc intre timp??? el este alaturi de mine, si doar un simplu da...da..plecam cu tine....i-ar fi de-ajuns incat sa incep o viata noua!!! Oare o sa-mi gasesc linistea sufleteasca? din ce v-am relatat mai sus, este doar un sfert din aceea durere ce se gaseste inlauntrul meu.VA ROG AJUTATI-MA.voi care nu ma cunoasteti.
-
-
Ellis, tu spui ca nu mai poti iubi, eu cred ca nu ai intalnit persoana potrivita. De la tatal fetitei tale ia-ti gandul...Nu are rost sa incepi o poveste care stii foarte bine cum se va termina. Omul de langa tine, care te iubeste si iti este aproape ar fi o varianta buna...Dar trebuie sa te gandesti bine inainte de a face asta. El va poate oferi siguranta, iubire, sprijin, dar daca nu-l iubesti..ai putea sa-l ranesti mai tarziu cand poate va aparea persoana potrivita....Raspunsul este doar in sufletul tau... -
interesanta poveste..triste obstacole
in privinta tatalui ...pas...o fi vrut el acum sa aiba un copil mare deja crescut
e timpul sa iti lasi parintii sa isi traiasca viata daca au hotarat sa fie impreuna
si eu zic ...iubirea vine..asa cum pofta vine mancand..poate nu vei avea iubirea vietii tale ..dar un om si un respect cred ca il vei gasi intotdeuna in acel om.Si ce daca iti cunoaste trecutul si prezentul?
Ai ceva de ascuns?Cine stie cum va fi viitorul... -
E greu sa dau un sfat in situatia aceasta, insa stiu cum e sa traiesti cu niste parinti asa cum sunt parintii tai. Pentru tine si fetita ta e cel mai bine sa aveti casa si familia voastra departe de parintii tai.
Copilul tau merita o viata frumoasa, linistita, departe de certuri si reprosuri.
Nu stiu daca iti permiti sa inchiriezi un apartament.....ar fi cea mai buna solutie.
In legatura cu noul barbat din viata ta.....da-i o sansa, tu meriti sa fii iubita si fericita!!!!!!
-
daca in casa parintilor tai nu exista liniste ii va fi foarte greu fetitei tale..iar cu acest barbat aparut in viata ta..desi nu l iubesti..poti sa incerci sa ai o viata cu el. nu cred ca nu l poti iubi pe el..cred doar ca ai fost prea ranita si te ai chinuit prea mult si ai sufletul gol..langa un om care te iubeste si are grija de tine,de fetita ta o sa poti trai...dar langa un om pe care l iubesti si nu ti ofera tihna si siguranta nu o sa poti.te ar distruge un asemenea trai. -
-
Cu un copil mic si in situatia ta naspa nu e momentul sa fii melancolica. Stiu ca-ti e greu rau, dar aduna-te si fa un plan.
Absolut "nu" la intorsul la tatal copilului care te-a inselat si parasit cand aveai mai multa nevoie de el.
Prioritatile tale, din punctul meu de vedere, ar trebui sa fie:
1. Strans bani. De peste tot, mai ales daca stand cu tipul cel nou reduci cheltuielile, facut economii la sange si strans totul separat intr-un cont numai al tau, secret. Nu e cel mai nobil, dar lasa nobilitatea pana dupa ce iti permiti sa-ti tii copilul singura si sa alegi apoi cu inima.
2. Mutat de acasa. Momentan cel mai simplu e sa te muti la tipul nou. Daca esti sincera cu el si ii spui ca inca nu simti ca-l iubesti, simti doar ca-l respecti foarte mult si ti-e foarte drag si esti dispusa sa incepi o relatie cu el, atunci cred ca va reactiona bine. Insa nu-l minti, omul asta nu merita sa treaca prin ce-ai trecut tu cand te-a lasat tatal fetitei.
Da-i tipului cateva luni, un an, sa vezi cum evolueaza relatia dintre voi. Iubirea nu e numai nebuna si pasionala, mai sunt si iubiri care se dezvolta pe recunostinta si respect. Poate va functiona.
Daca nu, macar ai avut un an de zile acoperisul asigurat, departe de abuzurile alor tai, si bani pusi constant deoparte. Secretul sunt rezervele, economiile, ca in caz de ceva sa ai asigurate macar 3-4 luni de chirie in avans si sa n-ajungi in strada.
-
-
-
-
eliss13 said:
in legatura cu cel "nou" din viata mea, el stie ca nu-l iubesc, el este multumit si daca ii spun ca tin la el.Doamne, ma intreb de multe ori, cum poate sa aiba atata dragoste si rabdare cu noi, iar cel ce trebuia sa-si pretuiasca copilul cel mai mult, si l-a "aruncat"....Eu vad iubire in ceea ce spui:"el stie ca nu-l iubesc, el este multumit si daca ii spun ca tin la el".
Sunt multi oameni pe acest pamant, dar putini ca "noul".Da-i o sansa, iar el daca este asa cum ne-ai povestit, pot face pariu cu tine ca peste cativa ani vei scrie pe forum ca esti fericita si ca iubesti.
Iubirea nu este intotdeauna ceea ce invatam.
Acest mesaj a fost editat de către paulrmn: -
Eliss, de obicei fetele care cresc in familii dezechilibrate, cu reguli prea stricte, violenta, alcoolism etc. tind sa aiba relatii cu persoane nepotrivite, barbati indisponibili afectiv, violenti, consumatori de substante sau pur si simplu iresponsabili si incapabili de a fi devotati unei femei.
Tu stii mai bine cum e familia ta, cum a fost copilaria ta, si daca este in regula sa-ti expui fetita la acel mediu.
In ceea ce priveste barbatul nou din viata ta, nu te lasa amagita de mituri cu pasiunea arzatoare, asteptand sa simti fluturasi in stomac si sa auzi viorile cantand cand sunteti impreuna.
Daca este un barbat serios, de incredere, daca poti conta pe el, daca iti ofera siguranta si confort, eu zic ca ar trebui sa-i dai o sansa, meritati amandoua sa traiti intr-o atmosfera de familie placuta si armonioasa.
Totusi, fii putin precauta, din "foamea" de iubire e posibil sa nu vezi un om asa cum este, decat cand e prea tarziu.
-
tata e cel care te creste nu cel care da din fund si te -a facut,apoi apare si are drepturi si vrea copil ..unde a fost in acest timp? a da era mai bine fara copil si sa steie sa se iubeasca cu alta ....avea invidie ca vrei sa ai niste studii?da l incolo de prost care in loc sa fie mandru e invidios ca un tampit ..fii cu ochii in patru in legatura cu noul tip,ca poate fi dragut asa de ochii tai,incearca l si vezi daca e de tine si copilul tau....mama ta nu trebuia sa il primeasca pe tatal tau ....nu are rost sa ti traiesti batranetea langa un barbat violent ci sa o traiesti in liniste ..spune i sa i dea un sut tatalui tau si sa ramaneti amandoua ..unele femei pt ca se simt f.singure accepta orice gunoi in viata lor si realizeaza prea tarziu greseala facuta!
-
cat de mult imi place tot ce-mi scrieti...sa stiti ca ma puneti pe ganduri, imi dati acel curaj!!! azi a trebuit sa ma intalnesc cu tatal fetitei, programul de vizita.Credeti-ma, sentimentul ce-l avea in mine, era mandrie: da, reusesc si fara tine!!!! si in legatura cu actualul iubit, el s-a atasat de Ioana foarte mult, cum si fata de el.Era o perioada in care l-am dat la o parte, i-am spus ca nu-s pregatita de a avea o relatie, iar el nu a renuntat la noi nici atunci!!! am fost la ai lui acasa, si parintii lui au fost de-acord cu decizia (de a avea o relatie cu o femeie cu obligatii),In mintea mea se gaseste un haos total si stiti de ce??? ca am mai facut copromisuri de dragul uni om si am cazut prada esecului si suferintei....imi ofera sprijin moral, ceea ce conteaza pt mine extrem de mult, dar teama imi da mereu tarcoale...Cand sunt in acel moment sa spun, OK, o iau de la capat...ma opreste ceva!!!! offffff!!!! oare ma intelegeti??? par asa naiva, dar este atat de greu!!! nu vreau sa arat ca-mi plang de mila, dar chiar ma simt pierduta!!!!
-
eliss13 said:
cat de mult imi place tot ce-mi scrieti...sa stiti ca ma puneti pe ganduri, imi dati acel curaj!!! azi a trebuit sa ma intalnesc cu tatal fetitei, programul de vizita.Credeti-ma, sentimentul ce-l avea in mine, era mandrie: da, reusesc si fara tine!!!! si in legatura cu actualul iubit, el s-a atasat de Ioana foarte mult, cum si fata de el.Era o perioada in care l-am dat la o parte, i-am spus ca nu-s pregatita de a avea o relatie, iar el nu a renuntat la noi nici atunci!!! am fost la ai lui acasa, si parintii lui au fost de-acord cu decizia (de a avea o relatie cu o femeie cu obligatii),In mintea mea se gaseste un haos total si stiti de ce??? ca am mai facut copromisuri de dragul uni om si am cazut prada esecului si suferintei....imi ofera sprijin moral, ceea ce conteaza pt mine extrem de mult, dar teama imi da mereu tarcoale...Cand sunt in acel moment sa spun, OK, o iau de la capat...ma opreste ceva!!!! offffff!!!! oare ma intelegeti??? par asa naiva, dar este atat de greu!!! nu vreau sa arat ca-mi plang de mila, dar chiar ma simt pierduta!!!!Uite...cred ca ceea ce ne-ai spus noua, ii poti spune si "noului", dar bineinteles intr-o forma ce da nuanta relatiei voastre.
Imagineaza-ti ca nu puteam intra atat de adanc in sufletul si simturile tale ce te pun la incercare acum.Vorbeste si cu el, spunei acest sentiment inexplicabil si poate...
Succes!
Acest mesaj a fost editat de către paulrmn: -
-
daca lucrurile ar fi simple ar fi ca in link-ul urmator:
http://make-everything-ok.com/
dar nu... incearca sa nu faci compromisuri majore, trage linie si vezi daca-ti da cu plus... incearca prin fortele-ti proprii sa-ti gasesti independenta... daca poti... daca nu, si acest barbat te poate ajuta incearca dar fi absolut sincera cu el, macar sa nu ai nimic ati reprosa
Acest mesaj a fost editat de către Mara77: -
Eu tin sa te felicit pentru atitudinea ta
Desi ai trecut prin multe greutati pari o tipa super ok si echilibrata.
Dumnezeu fie cu tine! Nu te descuraja, esti abia la inceput de drum si lasa trecutul sa fie trecut.
Tatal fetitei trebuie sa aiba o relatie cat de cat normala cu ea iar tu, incearca sa te pui pe picioare din toate punctele de vedere. Mult succes!
E fotografia ta? -
