violenta domestica

  •  
    • 7 mesaje
    13 Iul 2011, 12:27
    0 1

    Multumesc pentru ajutor!


    Acest mesaj a fost editat de către lastme: 14 Iul 2011, 10:16
  •  
    • 3216 mesaje
    13 Iul 2011, 13:00
    0 0

    parerea noastra despre ce? despre felul in care scrii pe blog, sau despre subiectul textelor?

    vad ca in toate articolele (scrise in ultimele doua zile, deci durerea e recenta sau decizia de a o face publica e recenta) se trateaza acelasi subiect.

     

    eu, sincer vorbind, nu stiu cum e cu violenta domestica; nu as suporta o astfel de viata.

    tu doar scrii despre asta sau chiar traiesti asa ceva?

     

  •  
    • 8403 mesaje
    13 Iul 2011, 13:01
    1 0

    el are probleme...

    tu, deja iti pui intrebari. asta inseamna ca hotararea este deja luata dar ca ai nevoie de o incurajare in acesta directie.
  •  
    • 7051 mesaje
    13 Iul 2011, 13:01
    0 1
    ea vrea doar trafic pe blog
  •  
    • 3216 mesaje
    13 Iul 2011, 13:07
    1 0

    Sorell, asa m-am gandit si eu initial, dar citind (cam in diagonala aricolele anterioare, dar cat am putut de atent pe ultimul) m-am intrebat: sa iti faci blog, sa postezi 5 articole si toate pe aceeasi tema, pe el, scrise in decurs de 3 zile...

     nu cred ca  a facut blogul pentru trafic, ci ca sa se descarce.

     

    e un subiect sensibil... si din pacate destul de des intalnit. 

     

     


    Acest mesaj a fost editat de către hau_hauuu: 13 Iul 2011, 13:07
  •  
    • 2807 mesaje
    13 Iul 2011, 13:14
    1 0

    lastme, e povestea ta?

     

    pana la urma oricui ar fi povestea, ai cerut pareri.

    din cate stii tu ai mai mult de-o viata? intrebarea a fost desigur retorica dar exista un singur raspuns avand in vedere ca tu esti nefericita si ti-o mai si incasezi (eu sincer nu statem nici macar pana la cea de-a doua palma), el nu e fericit, a  spus-o..

    e clar ca a fost alegere proasta. se mai intampla dar oamenii care constientizeaza ca anii trec si vor sa puna punct nefericirii, pur si simplu spun stop, si incep o viata noua chiar daca asta consta in a fi singura dar linistita sau refacandu-ti viata la timpul potrivit langa cineva care-ti vede si apreciaza si cele mai mici calitati

     

    curaj, fa pasul

  •  
    • 3354 mesaje
    13 Iul 2011, 13:15
    1 0
    e trista povestea, dar des intalnita... mai fata... daca nu va mai intelegeti, nu mai visa la rochia de mireasa...

    din ce vad eu pe blog, tu idealizezi relatia asta... si nu vezi ca el este complet indiferent la tot...

    iar daca imi dai voie - nu cred ca te-a iubit vreodata... din pacate... ca sa te injure, sa nu-ti raspunda la mangaieri...

    si sa mai adaug un cui inrosit - cred ca are si pe altcineva... dupa cum se comporta... nu vrea sa rupa el relatia din lasitate...

    te lasa pe tine sa strici tu ca sa fii vinovata si de asta... sa-ti asumi tu esecul... asa cum ti-ai asumat relatia asta nonexistenta...

    tu stai cu el ca e frumos???????? asta m-a cam socat... cati ani aveti as vrea sa stiu, de cati sunteti impreuna... si daca ai unde sa stai dupa ce pleci de unde stati amandoi...

    daca lucrezi si daca te poti intretine fara el... mai am intrebari, dar pe parcurs...

    te rog sa ne raspunzi... ca sa putem sa te ajutam concret...
  •  
    • 7 mesaje
    13 Iul 2011, 13:53
    0 0
    Va multumesc tuturor pentru raspunsuri. E prima data cand vorbesc despre asa ceva si e foarte greu. Greu de acceptat in primul rand. Si mai greu e sa pui punct si de la capat acestei situatii.
    Sunt o femeie in jurul a 30 de ani, el e cu un an mai in varsta decat mine. Locuim impreuna de 7 ani. Muncim amandoi. Pastram amandoi o imagine a unei relatii absolut normale de aceea prefer sa raman in anonimat pentru multa lume care efectiv ar fi socata sa afle despre aceste articole. Din acest motiv am apelat la voi cititoarele eva.ro, doresc sa rezolv aceasta situatie pe cale amiabila, sa ies cu capul sus si sa trec mai departe...Nu imi place sa imi spal rufele murdare in publicul care ma cunoaste.
    Pot sa plec in alta parte bineinteles, dar nu sunt dispusa sa pierd toate aceste lucruri fizice pe care le platim si nu le putem distribui corect intre unul si celalalt.
    Si, da, am inceput acest blog pentru a ma descarca emotional. Dupa cum bine se vede nu am abilitatile necesare de a ma autoevalua si a evalua concret situatia.
    Inca o data, multumesc pentru sprijin si va sunt recunoscatoare.

    O zi buna.
  •  
    • 8403 mesaje
    13 Iul 2011, 13:58
    0 0
    "dar nu sunt dispusa sa pierd toate aceste lucruri fizice pe care le platim si nu le putem distribui corect intre unul si celalalt.

    esti insa dispusa sa pierzi bucati din tine, pe care sa nu le mai poti recupera apoi?
  •  
    • 7 mesaje
    13 Iul 2011, 14:13
    0 0
    Este complicat sa stii. Am muncit amandoi pentru a ne face o viata comfortabila, o casa asa cum vrem, mobila, masina, obiecte pe care le cumperi si care e greu sa le imparti la final, nu? Nu sunt dispusa sa renunt la tot si sa plec, pana la urma nu am muncit 7 ani degeaba!
  •  
    • 8403 mesaje
    13 Iul 2011, 14:17
    1 0
    eu cunosc pe cineva care,. pe langa toate acestea si in plus (copii), a renuntat dupa opt ani de la inceputul simptomelor.

    vei obosi intr/o buna zi sa te tot lupti cu el sau pentru el/ voi. asta daca el nu isi doreste o insanatosire a relatiei.

    si vei constata in acea zi ca nu merita toate bunurile materiale bucatile de suflet pe care le-ai pierdut in timpul acesta. nu mai vorbesc de sanatate.
  •  
    • 8901 mesaje
    13 Iul 2011, 14:21
    1 0
    lastme, eu cred ca inca nu esti pregatita pt a face acest pas. Si incerci sa-ti gasesti motive. Poate chiar sunt, nu neg.
    Dar, toate la un loc, nu prea merita...
    Pana la urma, sunt doar niste biete lucruri. Multumirea si linistea ta sufleteasca ar trebui sa cantareasca mai mult.

    Oricum, tu decizi.
    Ai doua variante, probabil ca le cunosti deja...
  •  
    • 7 mesaje
    13 Iul 2011, 14:24
    0 0
    Aveti dreptate. Sunt doar lucruri materiale. Le voi obtine inapoi in cativa ani de munca. Nimic nu e irecuperabil.
    Cum sa termin aceasta relatie si cum sa inceo o viata noua? Voi cum ati proceda, care este algoritmul care are rezultat linistea sufleteasca?
  •  
    • 3354 mesaje
    13 Iul 2011, 14:27
    0 0
    tu astepti ca altcineva sa-ti preia suferinta, depresia, plansul????
    trebuie sa treci prin toate astea singurica, fara ajutor...

    nu pricep cum poti trece prin viata fara sa te atinga nimic...
  •  
    • 7 mesaje
    13 Iul 2011, 14:30
    0 0
    Sa inteleg ca daca plang, sufar si o sa fiu depresiva pentru X perioada de timp totul va fi bine? Nu asta ma preocupa ci cum sa procedez sa pun punct!
  •  
    • 13910 mesaje
    13 Iul 2011, 14:34
    0 0

    din fericire n-am trecut prin asa ceva si nici in familie nu au fost lucruri din astea!

     

    e trist, e f. trist cum o femeie se calca singura in picioare, dupa ce a fost calcata de omul pe care se presupune ca il iubeste.

    banuiesc ca este greu, f. greu sa te rupui, dar, parerea mea, cred ca ruptura trebuie facuta.

     

    chestia cu lucrurile materiale m-a dat pe spate! nu e mai presus de ele sufletul tau, linistea ta, stima ta fata de tine?

     

    iti doresc sa ai puterea de a merge mai departe, atita cit crezi de cuviinta si fara sa ai sufletul facut farime de tot!

     

     

    (habar n-am dechestiileastea, dar parca era o lege cum ca, dupa 5 ani de concubinaj, lucrurile obtinute impreuna se partajeaza ca la un divort.........asta ca tot iti pasa mai mult de ele decit de tine)

  •  
    • 3354 mesaje
    13 Iul 2011, 14:35
    0 0
    mai intai trebuie pus punct, ca ordine a operatiilor... dupa aceea vine procesul de vindecare, convalescenta... care poate dura ani de zile...

    iar ca sa pui punct, nu mi se pare greu... trebuie sa iesi din starea asta de prostratie si de visare...

    si sa actionezi... fa-ti bagajele, ocupa-te sa-ti gasesti undeva sa stai...

    apoi declanseaza actiunea de partaj judiciar... te va sfatui un avocat cum sa procedezi...

    dar trebuie sa fii decisa si sa renunti cat mai repede... asta vroiam sa spun...

    nu poate nimeni sa traiasca totul in locul tau... trebuie sa actionezi tu...
  •  
    • 8901 mesaje
    13 Iul 2011, 14:38
    0 0
    Lastme, lucrurile nu sunt atat de simple. Si nu exista retete.
    Cand vei fi pregatita, singura vei sti ce ai de facut. Poate ca nu s-a umplut inca paharul...
    Sau poate ca ceea tu vezi ca fiind pozitiv in relatie predomina. Per ansamblu. Desi este greu de inchipuit, pt cineva din afara.

    Poate ca vei avea nevoie de ajutor, din partea cuiva de nadejde. Doar tu stii exact cum s-ar putea manifesta omul tau, in momentul cand te vei hotari sa-l parasesti. Sau poate doar iti imaginezi...
  •  
    • 3354 mesaje
    13 Iul 2011, 14:40
    0 0
    daca sunt credite luate impreuna pentru casa si masina eu stiu ca se poate vinde bunul respectiv si prelua creditul in continuare si apoi banii se impart...

    daca sunt bunuri luate de unul dintre voi, nu cred ca se impart... trebuie luat legatura cu un avocat cat mai repede, ca sa recuperezi ce se poate recupera...

    dar repet: trezeste-te din visare si actioneaza...
  •  
    • 7967 mesaje
    13 Iul 2011, 14:53
    1 0
    Andrada are dreptate. Nu poti sa faci asta pana in momentul in care esti gata sa o faci. Poate dura ani buni, dar momentul vine oricum. Si cand va veni nu te vei mai gandi la nici un bun material ci doar la viata fara el...