Help! Vacanta departe - oportunitate de revigorare si consolida
-
0 0
Salutare tuturor.
Am decis sa-mi impartasesc cu voi povestea mea intrucat am nevoie de ajutor. Dupa o relatie de mai multi ani de zile, perioada in care viata mea s-a invartit in jurul carierei si al relatiei, am realizat ca sunt foarte singura. Nu am cu cine sa imi impartasesc povestea si cui sa ii cer un sfat pentru ca am facut greseala de a avea un singur prieten in viata mea: iubitul meu. El a fost singurul prieten adevarat, iubit, tata si tot ce am avut nevoie.
Acum insa relatia noastra a luat o intorsatura nu tocmai ok. El a decis sa se mute separat, avand nevoie "de spatiu" si timp pentru a-si rezolva diverse probleme pe care nu vrea sa le mai imparta cu mine. Iar eu sunt terorizata ca nu pot face nimic sa fiu alaturi de el, sa il ajut. Mai mult decat orice nu vreau sa renunt la aceasta relatie.
Il iubesc pe omul acesta mai mult decat orice pe lume. Nu imi imaginez viata mea fara el, motiv pentru care tot ce am facut pana acum a fost gandindu-ma la un viitor impreuna. O perioada lunga de timp am avut o relatie la distanta, dupa care in final a venit aici si ne-am mutat impreuna.
El, un capricorn convins, este genul de om foarte incapatanat care isi doreste sa fie cel care conduce relatia si are nevoie de "o femeie in casa", "la cratita" daca e sa spun asa. Eu m-am dedicat mult carierei si ca drept urmare am neglijat multe aspecte: ajuns tarziu acasa de la servici, uneori lucru si in weekend, permanentul stres care imi manca cheful de a ma ocupa de casa asa cum ar fi vrut el. Desi jobul meu este foarte stresant am reusit sa ma adaptez mediului de lucru pentru ca imi place ceea ce fac si pentru ca imi aduce un venit foarte ok pentru varsta si experienta mea.
In cazul lui, a schimbat mai mult joburi din cauza stresului de acolo, chiar daca activitatea pe care o avea de facut nu era nici pe departe la fel de stresanta ca in cazul meu. Si veniturile lui de asemenea erau mai mici comparativ cu mine. Mai mult decat atat, cheltuielile noastre zilnice si diverse situatii care au aparut (nunti sau alte evenimente) l-au indatorat fata de mine.
De fiecare data cand isi schimba jobul era fustrat ca dadea peste tot felul de oameni sau situatii delicate. Era in permanent stres iar eu, ca sa nu il mai vad asa am inceput chiar eu sa il ajut sa isi caute altceva. In putinul meu timp liber, stateam uneori pana noaptea tarziu sa aplic pentru el la tot felul de joburi.
Nu am avut niciodata problema sa stiu ca eu cheltui pentru amandoi, dar el a avut grija sa contabilizeze tot, ca sa se imparta cheltuielile "nemteste". Si asa a inceput sa aiba datorii la miine care se reportau de la luna la luna, crescandu-i fustrarea ca in permanenta banii pe care ii ia mi-i da mie ca sa isi plateasca permanentele datorii.
La un moment dat mi s-a ivit o oportunitate si pentru ca stiam ca el are nevoie de un job l-am recomandat pe el in locul meu, renuntand eu la un salariu mai bun si un job mult mai flexibil. Acum lucreaza acolo, nu are acelasi salariu pe care l-as fi avut eu, dar oricum castiga acceptabil. Cu toate astea tot pe datorii a ramas deocamdata.
Mai important insa e faptul ca are mai mult timp liber. Am ajuns la un moment dat in situatia in care a inceput sa imi reproseze mine din ce in ce mai multe. De la faptul ca nu sunt capabila sa fiu acasa la ora 18:00 (ar fi fost si imposibil, avand in vedere ca atunci abia imi terminam programul), pana la faptul ca nu contribui la activitatile casnice in aceeasi masura ca si el (faceam lucrul acesta, dar nu in aceeasi masura ca si el).
A inceput sa imi reproseze ca degeaba vin acasa, cand as putea sa raman la servici, avand in vedere ca si atunci cand vin acasa stau in fata calculatorului si lucrez.
Dar ce puteam sa fac? E important pentru mine sa fiu alaturi de cel drag, dar jobul acesta era ceea ce ma intretinea, care imi ofera un confort financiar. La un moment dat am realizat ca nu se mai poate asa si cum relatia mea e foarte importanta pentru mine m-am hotarat sa ma gandescla a-mi cauta si si eu altceva.
La un moment dat am decis sa imi fac credit pentru casa. I-am spus ca vreau sa fac asta acum cat se poate si cat sunt preturile mai mici, mai ales ca indeplinesc toate conditiile necesare pentru a obtine un credit ok. I-am spus apoi ca o sa incep treptat sa imi caut alt job.
El nu a fost nici o clipa de acord cu creditul. Nu voiam sa il facem impreuna, pentru ca stiam ca el oricum nu are sanse sa obtina, nu indeplinea conditiile necesare. Dar chiar daca ar fi putut, nu ar fi fost de acord niciodata. E genul de om care considera ca nu e bine sa te indatorezi la banci, cand mai bine pui deoparte si iti iei la timpul potrivit.
Eu insa nu puteam sa astept sa pierd trenul asta. Acum era momentul si trebuia sa o fac. Si mi-am asumat raspunderea pentru un credit de 30 de ani pentru un apartament mare, cu doua camere. M-am gandit ca oricum banii pe chiria impartita doi sunt egali cu cat am da impreuna pentru rata. In plus, m-am gandit ca vom avea o viata impreuna, o familie... nu puteam sa imi iau doar o garsoniera cand in eventualitatea unei casatorii la momentul potrivit si al copiilor, nu puteam sa traim asa. 5 ani imobilul nu poate fi vandut iar in perioada asta se pot intampla multe.
Cu cateva saptamani insa inainte de a ne muta, dupa o cearta a noastra de la o prostie, mi-a spus ca el nu mai poate, ca are nevoie sa se mute singur. Si desi asta a insemnat sa se indatoreze si mai mult, in conditiile in care deja imi datora banii pentru o excursie pe care urmeaza sa o facem impreuna la inceputul lui iulie, a facut-o.
A trebuit sa accept situatia, nu am avut de ales. Suntem impreuna in continuare, ne sunam, ne vedem in weekend. Iar eu am ajuns sa fac o mie de compromisuri si chiar sa imi urasc jobul pentru ca din cauza lui am ajuns aici.Intr-adevar, incepand din acel moment nu am mai stat peste program. Am inceput sa am mai multa grija de mine, sa merg la sala, sa imi caut activitati care sa imi ocupe timpul acuma liber.Nu ma mai simt bine cu mine, am senzatia ca eu sunt unica vinovata de tot si ca puteam evita asta daca luam mai demult masurile astea drastice.
Mi-am dat seama ca il iubesc prea mult si ca e mai important decat inclusiv jobul si tot ce imi ofera el. Dar tot ce faceam eu pana acum nu erau decat sacrificii pentru noi, pentru viata noastra, pentru viitorul nostru.
El mi-a spus la un moment dat ca nu ma considera suficient de matura si capabila sa am o familie si ca de aceea nu a facut niciodata pasul acesta. Pentru o familie e nevoie de o femeie capabila sa stea mai mult acasa si sa se ocupe de noi, decat am facut eu. Eu insa am facut toate astea pentru ca am considerat ca sunt un rau necesar ca sa trecem peste perioada asta, ca sa intemeiem ceva, sa avem o baza de la care sa pornim. Nu m-as fi vazut oricum o eternitate muncind pana seara tarziu si neglijandu-ma pe mine si relatia mea.
Acum ne vedem saptamanal, ne sunam... Dar nu stiu niciodata daca suntem ok. Trebuie sa par puternica, sa nu il sperii, sa nu pun mai multa presiune pe el, chiar daca eu psihic sunt la pamant.
Nu imi mai spune ca ma iubeste din proprie initiativa, nu ma alinta... Cel mult imi raspunde cu "si eu" atunci cand eu ii spun ca il iubesc. Mai mult decat atat mi-a spus ca nu vrea sa ma tina pe loc, ca doar daca sunt dispusa sa am rabdare fara a astepta nimic in schimb de la el putem continua. Nu vrea sa imi garanteze nimic, mi-a spus ca daca la un moment dat va simti ca nu mai poate, sa nu ii reprosez nimic.Am ajuns sa fiu atenta la toate detaliile, sa nu fac ceva care sa il supere. Se irita usor de la orice, e permanent depresiv si nu stiu ce sa mai fac. Imi spune ca nu depinde de mine, ca problema lui acum este sa se puna pe picioare cu banii si sa vedem ce facem cu relatia noastra.
Acum nu stiu unde sta, nu a vrut sa stiu, cica sa isi pastreze "spatiul". Vrea sa isi puna viata in ordine si sa se redreseze financiar. Se simte ca a ajuns sa depinda de mine din punctul acesta de vedere si nu e normal ca el sa fie "femeia din casa".
Si acusi, intr-o saptamana vine sejurul, pe care l-am platit si la care nu putem renunta. Mi-a zis ca nu stie cum o sa suporte sa stam bot in bot 7 zile, cand el ajunsese sa fie irascibil si sa nu suporte sa ne vedem zilnic seara. Mi-a zis ca exista sanse ca zilele care vor fi sa inrautateasca lucrurile daca fac prostii care sa il enerveze sau dimpotriva sa ne puna pe picioare si sa consolideze relatia.
Ii este frica de faptul ca fiind departe de mine, e mai usor sa se calmeze daca isi pierde firea. Dar in 7 zile de stat bot in bot, cea mai mica faza ar putea sa il scoata din minti la cat e de irascibil.
Iar eu va trebui sa stau ca pe ace, sa nu zic nimic gresit, sa nu ma impiedic sau cine stie ce as pute face care sa il scoata din sarite.
Dupa o perioada lunga de timp, si cele mai inofensive sau poate haioase intamplari pot deveni enervante.
Si acum, cu o saptamana inainte de plecare, sunt in mare impas. Ce sa fac sa transform aceste 7 zile in "time of our lifes?" Ce sa fac sa reaprind flacara pasiunii, sa aduc linistea in relatia noastra, sa fructific aceasta perioada in vederea consolidarii relatiei noastre? -
Sincer? Sa il lasi cu irascibilitatea lui si vesnicele reprosuri, nemultumiri si "atentionari" si sa regasesti pasiunea cu altcineva.
Acest mesaj a fost editat de către tango: -
"....iar eu am ajuns sa fac o mie de compromisuri si chiar sa imi urasc jobul pentru ca din cauza lui am ajuns aici"
Eu zic sa te mai gandesti un pic....
sti sigura ca din cazua jobului treci prin starea asta?
"Acum nu stiu unde sta, nu a vrut sa stiu, cica sa isi pastreze "spatiul". Vrea sa isi puna viata in ordine si sa se redreseze financiar."
Ori ori pe alta... ori are pe alta
. "Mi-a zis ca nu stie cum o sa suporte sa stam bot in bot 7 zile, cand el ajunsese sa fie irascibil si sa nu suporte sa ne vedem zilnic seara. "
Sau are pe alta
"Iar eu va trebui sa stau ca pe ace, sa nu zic nimic gresit, sa nu ma impiedic sau cine stie ce as pute face care sa il scoata din sarite.Si acum, cu o saptamana inainte de plecare, sunt in mare impas. Ce sa fac sa transform aceste 7 zile in "time of our lifes?" Ce sa fac sa reaprind flacara pasiunii, sa aduc linistea in relatia noastra, sa fructific aceasta perioada in vederea consolidarii relatiei noastre?"
Tu te auzi ce zici??? tu ai platit vacanta, tu i-ai acceptat fitzele cu mutatul singur si tot tu tre' sa te dai peste cap sa reaprinzi focul de la bricheta???
-
Eu zic ca pana acum te-ai zbatut destul ca sa faci sa fie bine.
Ar trebui sa fii destul de puternica cat sa privesti adevarulin fata.Pur si simplu nu te mai iubeste.Nu esti ceea ce ii trebuie lui.Adica o femeie care sa stea la cratiita si sa nu il frustreze finaciar.
Nu e vina nici unuia dintre voi,dar nu va potriviti.
Du-te in excursie singura,distreaza-te si lasa-lpe el sa se hotarasca daca te vrea sau nu.Si daca se hotaraste ca te vrea,cand se intoarce sa iti arate ca merita.
Si faza ca nu ti-a spus unde sta e cam ciudata.Adica ori esti tu prea insistenta,ori nu vrea sa mai aiba de-a face cu tine si asteapta sa iti dai tu seama.Sa nu te miri daca afli ca sta cu altcineva. -
Daca tu chiar vrei sa mergi cu el in vacanta, fa asta, dar macar nu incerca sa ai alt comportament doar pentru el, fii tu asa cum esti, daca te iubeste sau vrei sa reaprinzi ceva reaprinde prin firea ta nu ai sa te poti preface o viata si nici nu e ok sa o faci. Nu forta lucrurile, daca te iubeste sa te iubeasca asa cum esti, desi sincer, cum spun si fetele mai sus, si eu i-as da vant si as pleca cu o prietena mai degraba la ce comportament spui ca are.
-
Fugi cat mai departe de el .... lasa-l si urmeaza-ti destinul .. Si eu am fost ca tine, tanara si dornica sa ofer dragoste si stabilitate financiara si am crescut 2 copii singura, si am plecat dimineata la servici lasandu-l dormind in pat si seara veneam cu sacosele de la cumparaturi si pana la urma nimeni nu mi-a ridicat nici o statuie. Cand nu s-a mai putut mi-a intors spatele fara regrete. De ce nu am avut si eu sansa ca cineva sa-mi spuna .... stai putin pe ganduri inainte sa spui da ?
-
Buna tuturor!
In primul rand multumesc mult pentru sfaturi. Sincera sa fiu, citind povestea mea si gandind critic, probabil ca as fi spus acelasi lucru altcuiva.
Dar stiti cum e, dragostea e oarba. Si nu pot sa accept ca atatia ani din viata mea se duc pe apa sambetei. Eu stiu ca tot ce am facut in pana acum a fost luptand pentru un viitor impreuna.
Mai mult decat atat, il iubesc pe omul acesta la nebunie. Asa cum e el, cu defectele lui cu tot, eu il vad in continuare la fel ca inceput: acelasi om minunat, cel mai bun din lume. Nu imi imaginez viata alaturi de altcineva intrucat el reprezinta fericirea mea.
Nici o clipa cat am fost impreuna, chiar daca nu avem acelasi statut financiar, nu a incercat sa profite de mine. Toti banii pe care i-am dat a avut grija sa mi-i inapoieze. Problema lui a fost ca nu a putut sa accepte ca eu sunt cea care duce greul financiar pentru amandoi. Si asta l-a fustrat si l-a facut sa isi doreasca mai multa independenta financiara.
Probabil si-ar fi dorit ca el sa fie cel care sa asigure stabilitatea aceasta, iar eu sa fiu cea care il urmeaza si care e femeie in casa in primul rand si apoi femeie de cariera.
Nu cred ca are pe altcineva. Imi spune ca ma iubeste si ca a facut asta (treaba cu mutatul) tocmai pentru a salva relatia noastra. Vrea sa se puna el pe picioare(financiar vorbind) si vrea sa vada ca eu la randul meu ma stabilizez si ma ocup mai mult de mine si de viata mea personala.
El e de parere ca eu prin tot ceea ce am incercat sa fac e ca si cand as fi construit o gradina in jurul unui copac sperand ca acesta sa creasca, dar ca prin faptul ca m-am dedicat mai mult carierei decat relatiei noastre si mie inclusiv am uitat sa ud copacul respectiv. Si ca degeaba am cladit gradina daca acel copac se usuca.
Mi-a spus la un moment dat ca inca ma iubeste si ca spera ca aceasta mutare sa il ajute sa il apropie de mine, intrucat altfel ar trebui sa il suport zi de zi in irascibilitatea lui. Nu vrea la randul lui sa ajunga la nivelul in care sa isi piarda controlul sau sa ajunga sa nu ma mai suporte deloc.
De aceea vreau sa lupt. Stiu ca multe lucruri depind numai de el. Dar vreau sa ii demonstrez ca cel putin in ceea ce ma priveste am facut tot ce e cu putiinta ca lucrurile sa mearga bine.
-
Din tot ce ai scris, omului i s-a cam luat.
Chiar daca nu e genul profitor, atitudinea lui fata de tine pare ca s-a schimbat dupa ce a obtinut job-ul respectiv (job pe care tu i l-ai gasit).
Tu ai sustinut aceasta relatie financiar (mai mult) o perioada, L-ai sustinut pe el (moral, financiar, gasit job) iar acum are un job confortabil, PREFERA sa se mute singur si sa va vedeti mai rar. El nu prea vroia sa se lege de tine (vezi creditul)
Cum sa te irite faptul ca mergi in concediu cu persoana iubita ? Cum sa nu o suporti ?
Toti avem probleme, griji,, toti facem sacrificii dar daca nici in concediu nu te poti relaxa si savura timpul cu persoana iubita, atunci cand si cu cine??
Lasa-l in plata domnului. O fi barbat bun, il iubesti dar el nu mai vrea (stiu ca doare). Ca poate nu mai are aceleasi sentimente, ca poate tensiunile / probleme au erodat ceea ce simtea, ca i s-o fi facut de alte "ciorbe" ... aia e.Ai grija de tine, mergi in vacanta, incearca sa-ti largesti cercul de cunostinte / prieteni. (invita o prietena / colega / ruda in vacanta cu tine daca nu vrei sa mergi singura sau sa pierzi banii)
Acest mesaj a fost editat de către cocam: -
ma regasesc total in faptele iubitului tau.Si eu sunt la fel
sfat: - lasa-l in pace, nu ii mai cauta atata in coarne.Ca sa zic pe romaneste stie ca il iubesti si e prea sigur de asta, te stie si te cunoaste.Lasa-l ! Fa-ti o schimbare vizibila de look, nu-l mai cauta 2-3 zile, nu-i raspunde la telefon, el o sa devina curios si o sa te caute
-
mda, saracutul Capricorn... dupa n ani i s-a luat si are nevoie de spatiu, ca vezi Doamne nu l-ai slugarit in casa si nu i-ai dat suficienta atentie... dupa ce ca tu ai dus toata relatia, tot tu te agiti acum sa o salvezi... iti zic eu ceva.. odata cu plecarea lui (eu o iau ca pe o fuga de responsabilitati, e mult prea comod omul tau sa faca ceva si prefera sa se victimizeze, sa joace teatru) s-a dus naibii si relatia voastra... nu mai visa, omul tau nu se mai intoarce, decat daca nu-i convine "cu ce/cine-si ocupa timpul momentan"... intelegi tu... eu una nu inteleg insa cum ai putut sa accepti sa nu-ti zica unde s-a mutat
, dupa o relatie de ani de zile.. nu e normalvezi-ti de viata, iti faci un mare serviciu pe termen lung, crede-ma

Acest mesaj a fost editat de către Desteapta_Pamantului: -
Am citit ce ai scris si am o f sincera senzatie de greata....
El iti reproseaza tie ca nu esti matura si responsabila?ca tu nu poti avea grja de o familie???is atatea chestii de care imi vine sa ma iau da' mi e cam lene sa le iau la rand!
Ca de ob,o sa pun o intrebare stupida: cati ani ai?si el?si de cati ani sunteti impreuna?
Long story short,mi se pare ca tipul te trateaza execrabil si ca e numai vina ta ,ca dai infinit mai mult decat primesti si ca cel mai bun lucru pe care l ai putea face pt tine,lasand la o parte obisnuinta,frica de nou si singuratate, ar fi sa i dai un mare sut domnului si sa ti vezi de ale tale.O sa fii atat de surprinsa intr o zi cand o sa dai peste unul care o sa te trateze ca si cum chiar te vrea in preajma si ca si cum chiar te apreciaza si stie sa ti o arate.... -
Da, stiu, pare stupid.
Si stii ce e culmea? Ca si u as gandi la fel privind lucrurile obiectiv.
Trebuie sa recunosc ca sunt multumita de realizarile mele si ca sunt mandra ca la 27 de ani am casa mea.
El nu mi-a cerut niciodata bani de imprumut, chiar ideea ca eu plateam ceva il facea sa se jeneze f mult, sa se simta inconfortabil. Banii de chirie nu i-a luat de la mine ci de la maica-sa. Sejurul l-am platit eu pentru ca la momentul la care am facut rezervarile dispuneam de banii respectivi si el nu. Dar nu s-a pus niciodata problema sa nu mi-ii dea inapoi.
Cred ca am uitat sa precizez ca inainte de a se muta cu mine statea cu maica-sa, si ca niciodata nu a avut o situatie financiara f buna. Dar nu mi-a pasat de asta. Mi-a placut de el pentru mintea pe care o avea, pentru ca e un om complex, inteligent. Nu a avut multe de la viata si putinele lui realizari le-a avut pe forte proprii (pana sa ma intalneasca pe mine).
Ii e greu sa accepte ca a evoluat dpdv al carierei si nu numai pentru ca a avut suportul meu. Si da, unele femei - ca mine - suntem mai fraiere ca acceptam treaba asta, inghitim fustrarile lor.
Nu am fost copil de bani gata la viata mea, am crescut si m-am afirmat la randul meu pe forte proprii si cred ca in viata conteaza sa stii sa fructifici oportunitatile care se ivesc si sa lupti ca sa ajungi undeva. Asta am facut eu si in plus am sperat ca in ceea ce ne priveste pe amandoi e important sa luptam impreuna si sa ne sustinem fiecare cum putem ca sa ne fie bine.
Nu m-am asteptat ca fustrarile pe care le are sa il transforme atat de mult.
Lucrurile pe care mi le spuneti ma incurajeaza sincera sa fiu, pentru ca cel putin ma ajuta sa nu ma mai invinovatesc. La urma urmei eu am facut tot ce am putut si a fost necesar ca sa fie bine, urmand prioritatile.
Din nefericire nu au coincis prioritatile noastre.
Si oricat de puternica si de superwoman ai fi e imposibil sa faci toate bine in acelasi timp: cariera, casa, curatenie, mancare, social life, si sa mai ai grija sa mergi si la sala, masaje sau mai stiu eu ce alte minuni. Ziua nu are decat 24 de ore si daca mai si lucrezi 16 din ele e cam dificil in restul cate iti raman sa faci si restul.
Asa am ajuns de sa nu mai am timp de mine, de noi. Timpul meu acasa il fructificam facand ceea ce stiam ca e important si urgent.
Cel putin am invatat din experienta asta sa mai chill down in ceea ce priveste jobul, ca la urma urmei nu imi face nimeni statuie.
Am inceput sa merg la sala si la masaj. Si pe de o parte, desi nu eram obisnuita sa stau singura, am inceput sa apreciez momentele mele cu mine, cand nu ma mai freaca nimeni la cap si pot sa am ce am eu chef, cand am eu chef. -
Mie mi-e f clar ca pt Mihaela acesta e primul barbat, prima relatie....iar ea saraca are senzatia ca alti barbati nu exista. Asa am facut toate la prima relatie.....am tras cu dintii de omul respectiv, chiar daca el ne trata cu fundu.
Fata draga, incearca putin sa te detasezi de el.....incearca macar pt o clipa sa privesti lucrurile din exterior, la rece. Tie iti place ce face el????
Pentru o relatie este nevoie de 2 minti luminate, insa in relatia voastra tu singura esti cea care iubeste, cea care construieste, cea care are ambitie si rabdare.
Cum poti sa stai cu un barbat care iti ofera NIMIC??? Tu il duci in spate pe omul asta......nu exista reciprocitate in relatia voastra.
Stiu ca oricat ne-am bate noi gura aici, tu tot il vezi cel mai bun si cel mai iubitor.......insa esti mult prea oarba. Ai grija de tine....!
-
mihaela0103 said:
Buna tuturor!
In primul rand multumesc mult pentru sfaturi. Sincera sa fiu, citind povestea mea si gandind critic, probabil ca as fi spus acelasi lucru altcuiva.
Dar stiti cum e, dragostea e oarba. Si nu pot sa accept ca atatia ani din viata mea se duc pe apa sambetei. Eu stiu ca tot ce am facut in pana acum a fost luptand pentru un viitor impreuna.
Mai mult decat atat, il iubesc pe omul acesta la nebunie. Asa cum e el, cu defectele lui cu tot, eu il vad in continuare la fel ca inceput: acelasi om minunat, cel mai bun din lume. Nu imi imaginez viata alaturi de altcineva intrucat el reprezinta fericirea mea.
Nici o clipa cat am fost impreuna, chiar daca nu avem acelasi statut financiar, nu a incercat sa profite de mine. Toti banii pe care i-am dat a avut grija sa mi-i inapoieze. Problema lui a fost ca nu a putut sa accepte ca eu sunt cea care duce greul financiar pentru amandoi. Si asta l-a fustrat si l-a facut sa isi doreasca mai multa independenta financiara.
Probabil si-ar fi dorit ca el sa fie cel care sa asigure stabilitatea aceasta, iar eu sa fiu cea care il urmeaza si care e femeie in casa in primul rand si apoi femeie de cariera.
Nu cred ca are pe altcineva. Imi spune ca ma iubeste si ca a facut asta (treaba cu mutatul) tocmai pentru a salva relatia noastra. Vrea sa se puna el pe picioare(financiar vorbind) si vrea sa vada ca eu la randul meu ma stabilizez si ma ocup mai mult de mine si de viata mea personala.
El e de parere ca eu prin tot ceea ce am incercat sa fac e ca si cand as fi construit o gradina in jurul unui copac sperand ca acesta sa creasca, dar ca prin faptul ca m-am dedicat mai mult carierei decat relatiei noastre si mie inclusiv am uitat sa ud copacul respectiv. Si ca degeaba am cladit gradina daca acel copac se usuca.
Mi-a spus la un moment dat ca inca ma iubeste si ca spera ca aceasta mutare sa il ajute sa il apropie de mine, intrucat altfel ar trebui sa il suport zi de zi in irascibilitatea lui. Nu vrea la randul lui sa ajunga la nivelul in care sa isi piarda controlul sau sa ajunga sa nu ma mai suporte deloc.
De aceea vreau sa lupt. Stiu ca multe lucruri depind numai de el. Dar vreau sa ii demonstrez ca cel putin in ceea ce ma priveste am facut tot ce e cu putiinta ca lucrurile sa mearga bine.Draga Mihaela,
Dupa cum ai scris aici, imi e foarte clar ca suferi si esti 100% dedicata acestui om..traiesti pentru el...am fost ca tine si inteleg starea ta, ITi spun insa ca, este foarte posibil sa nu te mai iubeasca....fii puternica, te asteapta momente delicate..sau nu..poat eca totul va fi cum visezi dupa vacanta!
Iti tin pumnii ...si fii tare!...oamenii sunt liberi sa isi aleaga fericirea, daca asa va simti, sincer..nu poti face tu nimic sa il schimbi..e vb de el..de ceea ce simt el....
Pfuiii...stiu cat iti e de greu si ce e in sufletul tau acum....curaj!