am scris putin, poate cititi

  •  
    • 88 mesaje
    30 Apr 2011, 23:02
    0 0

    Persoana langa care traiesc, fara obligatii, mi-a inselat increderea acum 6 luni, eu n-am reusit sa'mi revin, traiesc cu teama ca s-ar putea intampla orice in orice moment. Am devenit o dubioasa si chiar am impresia ca sunt  paranoica, m-am transformat intr-o persoana trista pe care nici n'o mai recunosc ca fiind eu...El a facut eforturi sa remediem situatia, mie inca mi'e greu, cred ca am innebunit de tot. Sunt trista si stau si'mi plang de mila ca o i.dioata. Nu stiu ce sa mai fac

  •  
    • 88 mesaje
    30 Apr 2011, 23:10
    0 0
    credeti ca am nevoie de un psihoterapeut?
  •  
    • 2387 mesaje
    30 Apr 2011, 23:13
    0 0
    yep'
  •  
    • 88 mesaje
    30 Apr 2011, 23:15
    0 0
    Ma gandeam ca poate o rezolv si fara, stiam ca sunt o persoana echilibrata
    Nu mai e nimeni cu vreun sfat? o experienta, ceva? Ma apuc de a doua ciocolata deja
  •  
    • 9873 mesaje
    30 Apr 2011, 23:16
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 138 mesaje
    30 Apr 2011, 23:17
    0 0

    Tu nu trebuie sa ne ceri noua parerea daca sa te duci la un psihoterapeut sau nu. Atunci cand faci asta, o faci pentru ca simti ca nu se mai poate altfel.

     

    Asa cum au zis si fetele (intr-un alt topic), psihologul nu poate sa iti dea o reteta magica prin care in x timp o sa scapi de preocuparile tale.

     

    El nu poate decat sa te asculte si sa iti puna intrebarile potrivite astfel incat tu sa iti dai singura seama care e drumul pe care trebuie sa il urmezi si ce decizii ar trebui sa iei. Schimbarea o sa vina din tine, din interiorul tau. Numai asa or sa aiba sedintele efect.

     

    Deci, ca sa nu arunci cu banii-n vant, trebuie sa fii sigura ca iti doresti o schimbare si ca esti dispusa sa faci totul pentru a te linisti sufleteste.

     

  •  
    • 138 mesaje
    30 Apr 2011, 23:20
    0 0

    Gand la gand trili

    Si inca ceva.....Eu am trecut peste o despartire foarte naspa de curand. In marea parte a timpului sunt ok (adica de ceva timp incoace), dar spre exemplu, inainte de ciclu am cateva zile proaste.....de sindrom pre-menstrual...In care nu stiu cum se face de-mi aduc aminte si adorm smiorcaindu-ma...Ei bine, dupa ce apare minunea lunara, nu mai am nici pe naiba!!

    La tine starile astea de tristete cum sunt?Este posibil sa fie si ceva hormonal?


    Acest mesaj a fost editat de către betty_boop: 30 Apr 2011, 23:23
  •  
    • 2387 mesaje
    30 Apr 2011, 23:20
    0 0
    trili said:
    acu depinde cat de mult il vrei si dk consideri ca merita efortul, altfel ...... o sa ajungi can zicala "si cu banii luati"

     

     

    auci! far' de parai, ie de rau

     

    trilo, schimba'l pe iepurila, c'ai depasit

  •  
    • 9873 mesaje
    30 Apr 2011, 23:22
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 2387 mesaje
    30 Apr 2011, 23:24
    0 0
    te provocai' sa vad apoi verzeala'
    ji tuh, nu si nu...
  •  
    • 88 mesaje
    30 Apr 2011, 23:24
    0 0
    sunt dispusa sa incerc sa fac ceva pentru mine, sa scap de toata neincrederea asta pentru ca el chiar merita si in capul meu chiar imi facusem planuri, ca toata lumea la o varsta si stiu ca psihologul doar ma asculta, de asta am si intrat aici pentru ca nu am cu cine altcineva sa vorbesc, am fost selectiva la viata mea si am ramas in zero persoane de incredere, n'am stiut sa'i iau asa cum sunt si am avut pretentii desi nici eu n'am oferit prea multe, in general.
    Sunt o persoana care critica, judeca si nu iarta foarte multe, ma urasc pentru asta si am incercat sa ma ajut cumva dar e greu sa te lupti cu tine. Sunt trista pentru ca vreau sa iert si inca nu pot.
  •  
    • 18346 mesaje
    30 Apr 2011, 23:27
    0 0
    cum ti-a inselat increderea?
  •  
    • 2387 mesaje
    30 Apr 2011, 23:27
    0 0
    pampam, ie munca multa, fata draga
    da' daca vrei, reusesti.
  •  
    • 88 mesaje
    30 Apr 2011, 23:27
    0 0
    Starile mele nu sunt din cand in cand ci este o stare permanenta de tristete si neincredere. Poate chiar am devenit paranoica, nu ma recunosc si fac cateodata lucruri pe care nu le-as fi facut niciodata, inainte de toate astea.
  •  
    • 138 mesaje
    30 Apr 2011, 23:28
    0 0
    Bai, noi suntem aici ca sa te ascultam si ca sa te ajutam asa cum putem. Dar sincer, nu este deloc bine ce ne spui tu, ca nu prea ai prieteni!

    Ar trebui sa incerci sa iei oamenii asa cum sunt, cu totii avem defecte si trebuie sa ne acceptam reciproc! Eu am avut aceeasi problema ca si tine, eram foarte solitara pentru ca mereu le gaseam oamenilor cate un cusur! Pana cand mi-am dat seama ca nu are rost sa mai stau cu nasul pe sus, pentru ca trece viata pe langa mine iar eu nu ma pot bucura singura de ea! Avem nevoie de oameni in jurul nostru ca sa simtit ca traim!

    Apropie-te de cei din jurul tau, zambeste, ai sa vezi ca e mult mai simplu decat te asteptai! Si nu te teme sa ii lasi sa-ti vada slabiciunile, fii sincera si deschisa! Ai sa treci mult mai usor peste greutatile vietii!
  •  
    • 3311 mesaje
    30 Apr 2011, 23:29
    0 0
    deci, ce s-a intamplat acum cateva luni? ce a facut?
  •  
    • 88 mesaje
    30 Apr 2011, 23:30
    0 0
    Mi-a inselat increderea cum fac toti barbatii, nu l-am prins in fapt ci doar dovezi.. si cu toate astea am simtit ca am cazut de undeva de sus poate si pentru ca era aproape perfect
  •  
    • 88 mesaje
    30 Apr 2011, 23:31
    0 0
    credeti ca sunt irationala?
  •  
    • 138 mesaje
    30 Apr 2011, 23:31
    0 0
    De ce crezi ca s-a intamplat asta, in ce conditii? Te invinovatesti in vreun fel pentru ca te-a inselat?
  •  
    • 138 mesaje
    30 Apr 2011, 23:32
    0 0
    A, si cel mai important, el a recunoscut??Care a fost reactia lui?Si de ce ai decis sa il ierti?