Am nevoie de cineva cu care sa vorbesc
-
5 0Buna.
Sunt tare trista, desi nu imi sta in fire, si vreau sa vorbesc cu cineva.
Nu sunt in tara, nu am familia si prietenii aproape, iar acu trec printr-o situatie aiurea si nu am cu cine sa vb, la cine sa ma descarc.
Nu am mai intrat pe forumuri, dar trebuie sa-mi spun oful. Pur si simplu. Iar daca cineva ar vrea sa vb cu mine as fi foarte recunoscatoare.
Am luat hotararea, oarecum de comun acord, sa ma despart de cel langa care mi-am petrecut ultimii 9 ani din viata. Eu sunt in Marea Britanie, de 2 luni, incercand sa fac ceva mai mult pt noi, dar nu e totul roz nici aici. In Romania aveam o cariera, am lasat-o si cand am venit aici nu am mai gasit ceva chiar stralucit, pt moment. Era vb ca vine si el imediat ce ma stabilesc eu bine. Dar cum nu mi-a iesit asa cum am sperat, nici eu nu as vrea sa vina deocamdata, nici el nu mai e incantat. Dar nici sa ma intorc nu vreau, ca nici macar nu avem casa noastra acolo, stam cu ai lui sau cu ai mei. Si m-am saturat de optiunile astea, ca am aproape 28 de ani. Si mai vreau si un copil de nu mai pot. Nu-mi vine sa stam asa la gramada.
Eu il iubesc, dar mai vreau si altele in viata, nu doar pe el.
Iar el ma iubeste in felul lui si nu ar vrea sa stea fara sa vb cu mine si fara sa ma vada, dar nici nu mai stie ce simte foarte sigur. A mai iesit singur in perioada asta, i-a cam placut, i-au mai facut si unele fete avansuri, iar asta l-a incantat. Sunt sigura ca nu a facut nimic cuvenit pana acuma, dar simt ca nici nu i-a displacut.
Oricum, daca ar fi sa vina, ar fi cu mine si doar atat, ca nu stiu in cat timp si-ar gasi de lucru si ce, iar el acolo are o cariera la care ar renunta si a muncit mult sa ajunga acolo. Si el a inceput sa fie la fel de in dubii, sa i se faca frica, chiar daca nu a spus-o pe fata pana azi.
Eu am simtit ca ceva scartaie, ca nu mai e la fel de entuziasmat cand vb cu mine, si cu toate gandurile mele am vb azi cu el.
I-am zis ca nu vreau sa mai vina, ca nu prea are rost - a zis ca si lui i s-a facut frica.
I-am zis ca poate ma intorc eu, daca imi ies niste chestii cum vreau, i-a convenit. Dar asta se va intampla in cateva luni.
Eu nu pot sa ii cer sa stea in casa, nu e corect fata de el, dar nici nu imi convine sa iasa. Nu vreau nici sa stiu ca iese, nici sa ma minta. Asa ca am hotarat ca cel mai bine e sa ne despartim. Sa lasam sa vedem ce ne va rezerva viata. si el, desi a mai comentat, a fost de acord pana la urma. Desi insista sa ne mai vedem pe net macar la cateva zile.
Eu stiu ce se intampla si cu el. A fost cu mine de la nici 19 ani, alte prietene nu a mai avut, iar acum cand fetele se dau la el, e curios cum o fi. Eu il inteleg pe de o parte si mi-am dat seama ca ceva in neregula cu el, ca doar il cunosc foarte bine. Asa l-am facut sa imi marturiseasca ca i-a cerut o fata nr de tel, nu i l-a dat, dar a fost flatant pt el si a inceput sa aiba fantezii. Mai ales ca eu nu mai sunt langa el si cine stie cand om mai fi putut sa fim iar unul langa altul.
Situatia e de vina.
El e de vina.
Poate ca si eu am mai gresit cu cate ceva.
Cert e ca asta e realitatea si ma doare.
Si am nevoie sa vb cu cineva. Iar surorile mele se duc maine la munca, trebuie sa se trezeasca dimineata si nu pot sta noaptea cu mine.
Iar mie noaptea imi e greu, nu pot sa dorm.
Iar daca nu scriu ceva, nu vb cu cineva, sunt sigura ca as pange intr-una si as simti durerea continuu.
Asa ma concentrez pe scris.
-
-
-
Offf draga mea, te inteleg perfect! Nici eu nu trec printr-o situatie prea roz...dar..sfatul meu este sa nu te pripesti.Stiu e teribil de greu,dar mai bine lasa sa treaca putin timp si abea atunci o sa vezi cat de cat altfel lucrurile. In ceea ce-l priveste pe el..e de inteles sa reactioneze asa, la fel ar fi si cu tine daca cineva ti-ar face avansuri..este absolut normaldepinde doar de cum reactioneaza fiecare la acesti 'stimuli' exteriori. Nush ce sa zic.....iubita, plangi, descarca-te, fa cum crezi tu...o sa fie mai bine dupa! e greu oricum...sunt 9 ani, la mine sunt vreo 7.... -
-
-
Eu nu cred ca est vorba despre plecarea ta...cred ca s-ar fi intamplat oricum...Nu poti fi paznicul nimanui si nici dragoste cu forta nu se poate..Esti intr-o tara noua, fa-ti prieteni noi, iesi din casa, viziteaza locurile, citeste...Sunt atat de multe lucruri noi ca nici nu ar trebui sa ai timp de gandit! Multa bafta!
-
probabil ti-e f greu...Si probabil nici tu n-ai avut alta relatie in afara de el...si mai e si acomodarea asta la noul mediu...
Omul a descoperit ca se poate si altfel...iar treaba asta o sa-l cam bantuie,chiar daca o sa fiti iar unul langa altul.E f posibil sa incerce si altceva si sa-si dea seama ca tot langa tine vrea sa fie...sau sa inceapa sa-i placa si sa permanentizeze curiozitatea asta.
Io zic sa incerci sa faci ceva acolo unde esti,asta ar tb sa fie proritatatea ta.Si lasa timpul a treaca (stiu ca e usor de spus dar altceva nu-mi trece prin cap....) -
-
tu lucrezi acum?
si el in tara lucreaza?
poate nu vrea nici sa te faca pe tine sa renunti si sa te intorci doar de dragul lui, dar poate nici nu are destul curaj sa plece si el si sa se rupa de ce are acasa. tu poate esti mai curajoasa din fire si stii ce vrei, el poate este imatur, sau e multumit cu ce are acum si nu si doreste nici mai multi bani, nici o casa a lui, poate e fericit cu parintii.
eu zic ca dragostea poate sa reziste la asa ceva, si daca ar fi sa mi pot relua viata de la un anumit punt as alege mai intai sa mi iau o casa si sa am ceva bani si apoi sa fac copilul, dar eu le am luat in alta ordine si iti spun e greu!
bafta si urmeaza ti calea! -
Davlena, ti se intampla sa citesti macar primul mesaj?
Toate intrebarile tale au raspuns in el, mesajul prim.
luissa, greu de raspuns. Pentru ca intrebarile tale tin de natura umana. Sa experimentam sau sa ne multumim (fericim) cu ceea ce avem?
Dar daca prin scris te detasezi de probrema, fa-o. Nu neaparat aici. -
Parerea mea, fiind intr-o relatie la distanta inca din vara lui 2009 este ca, daca chiar tineti unul la altul si dedicati timp, merge. Iti spun din experienta, un an nu mi-am vazut prietenul decat in vacante (pentru ca eram la studii in SUA si nu prea aveam bani / nu aveam nici timp sa merg des in Romania). Acum, de cand am ajuns in Europa, mi-am dat seama ca nu am gresit avand rabdare si sustinand relatia. Si eu sunt tot in Anglia (Londra) si incerc sa il aduc pe el. Nu e asa de usor, din cauza permisului de munca (hint: daca tu ai permis de munca si el are statut de sot/domestic partner poate sa ia dreptul de munca mult mai usor; altfel are nevoie ori de un angajator care sa aplice pentru dreptul lui de munca, ori, in functie de studii trebuie sa aplice ca si ascension worker sau skilled worker, iar aia e putin mai greu de obtinut din cate aud) dar nu e nici asa de urat pentru ca macar exista curse low-cost si ne vedem mai des. Ma socheaza faptul ca dupa 9 ani a renuntat asa de usor. Si prietenul meu mai iese singur din cand in cand si nu e un motiv de ingrijorare pentru mine. Are si el zilele lui cand e frustrat (we all are!) pentru ca relatiile la distanta nu-s tocmai usoare dar asta e. Tot ce te pot sfatui e sa iti tii capul sus si sa nu lasi nimic sa te doboare! Inca esti tanara si, daca dupa 9 ani renunta asa usor, nu ar trebui sa te uiti inapoi.
-
Multumesc mult de incurajari.
E o situatie grea pt mine: nu am gasit aici chiar ceea ce speram, el vrea sa ma intorc, eu nu pot sa iau o decizie si daca o iau ar urma sa ma intorc in cateva luni. El oricum o sa mai iasa in oras, as fi absurda eu sa ii cer sa se inchida in casa. Dar nu imi arde sa stau sa ma gandesc ca sta prea mult sau alte chestii din astea. Prefer sa nu mai stiu pt un timp ce face, ca oricum mai mult ma chinuiam. Si daca e sa ma intorc, vedem atunci. Noi nu eram obisnuiti cu distanta, desi stiu ca sunt si cupluri care rezista la asta. El cel putin a rezistat mai bine ca bine. El imi insista si acum, ca chiar daca vreau asta, macar sa ne vedem si sa ne auzim putin in fiecare zi. Mie imi e greu, ca asa tot la el ma gandesc, ma apuca sa il sun si nu as vrea. Parca sunt putin mai linistita acum, desi am mai vb cu el, zilnic, in afara de azi, dar nu ne-am mai vazut. Imi tot explica cat de greu e si pt el, dar pt mine e mai greu. El macar are familia aproape si prietenii. Eu, am mai aflat ca si cealalta bunica a mea are cancer, de parca una nu era de ajuns. Asa ca am oricum multe pe cap, prefer sa ignor relatia pana o sa fiu inapoi acasa. Si vedem atunci ce o sa fie.
O parte mica din probleme s-a rezolvat, sau urmeaza. Eu aveam posibilitatea de mult sa am casa mea, dar tata e un om incapatanat. Tine o casa pana se darama, ca asa are el chef, desi se afla in centrul orasului si valoreaza destul de mult. Chiar daca nu gasesc aici ce am sperat, macar o sa ma aleg cu casa mea in Romania si tot e bine. Si se alege si sora mea cu acelasi lucru, ca stiu ca isi dorea. Si daca lucrurile nu se aranjeaza aici cum vreau, ma intorc dupa ce vinde casa.
Asa cum a spus si Angelie, tocmai o sa vad atunci daca i-a placut singur, daca vrea aventuri sau pe mine. Daca nu altul, desi e greu, dar asta e viata. Si sincera sa fiu, poate i-o iau inainte si gasesc pe altcineva (dar slabe sanse).
Parintii lui sunt ceva mai dificili, vor sa se bage in tot, acum nu prea ma mai intereseaza, ca m-am maturizat. Dar au fost vremuri in care ma aprindeam si eu repede, m-am enervat pe ei, el a incercat sa impace si capra si varza (cum era normal), iar eu, copila, i-am zis sa ramana cu ei ca nu il mai vreau. Si am stat cred ca vreo 6 saptamani, am iesit cu o groaza de baieti, dar eu le povesteam lor despre el si nici nu am putut saruta vreunul, ca numai la el ma gandeam.
Sunt chiar curioasa daca o sa ma pot vedea cu cineva. -
off off e greu pt tine mai ales ca vad ca nu ai incredere in el
Incearca sa ai incredere in el .Incearca sa nu te mai stresezi ca el iese in oras ,prietenul meu lucra ca al doilea job intr-un club unde erau animatoare frumoase , disponibile , cliente frumoase ,aranjate doritoare dar nu m-am panicat si bine am facut.
Incearca sa ai incredere in voi , in relatia voastra si vei vedea ca vei reusii sa te linistesti si sa te concentrezi sa iti pui in ordine treburile in Anglia si sa-l duci si pe el langa tine
De obicei daca ai liniste in familie reusesti si pe plan profesional
-
-
luissa_lou said:
Buna.
Sunt tare trista, desi nu imi sta in fire, si vreau sa vorbesc cu cineva.
Nu sunt in tara, nu am familia si prietenii aproape, iar acu trec printr-o situatie aiurea si nu am cu cine sa vb, la cine sa ma descarc.
Nu am mai intrat pe forumuri, dar trebuie sa-mi spun oful. Pur si simplu. Iar daca cineva ar vrea sa vb cu mine as fi foarte recunoscatoare.
Am luat hotararea, oarecum de comun acord, sa ma despart de cel langa care mi-am petrecut ultimii 9 ani din viata. Eu sunt in Marea Britanie, de 2 luni, incercand sa fac ceva mai mult pt noi, dar nu e totul roz nici aici. In Romania aveam o cariera, am lasat-o si cand am venit aici nu am mai gasit ceva chiar stralucit, pt moment. Era vb ca vine si el imediat ce ma stabilesc eu bine. Dar cum nu mi-a iesit asa cum am sperat, nici eu nu as vrea sa vina deocamdata, nici el nu mai e incantat. Dar nici sa ma intorc nu vreau, ca nici macar nu avem casa noastra acolo, stam cu ai lui sau cu ai mei. Si m-am saturat de optiunile astea, ca am aproape 28 de ani. Si mai vreau si un copil de nu mai pot. Nu-mi vine sa stam asa la gramada.
Eu il iubesc, dar mai vreau si altele in viata, nu doar pe el.
Iar el ma iubeste in felul lui si nu ar vrea sa stea fara sa vb cu mine si fara sa ma vada, dar nici nu mai stie ce simte foarte sigur. A mai iesit singur in perioada asta, i-a cam placut, i-au mai facut si unele fete avansuri, iar asta l-a incantat. Sunt sigura ca nu a facut nimic cuvenit pana acuma, dar simt ca nici nu i-a displacut.
Oricum, daca ar fi sa vina, ar fi cu mine si doar atat, ca nu stiu in cat timp si-ar gasi de lucru si ce, iar el acolo are o cariera la care ar renunta si a muncit mult sa ajunga acolo. Si el a inceput sa fie la fel de in dubii, sa i se faca frica, chiar daca nu a spus-o pe fata pana azi.
Eu am simtit ca ceva scartaie, ca nu mai e la fel de entuziasmat cand vb cu mine, si cu toate gandurile mele am vb azi cu el.
I-am zis ca nu vreau sa mai vina, ca nu prea are rost - a zis ca si lui i s-a facut frica.
I-am zis ca poate ma intorc eu, daca imi ies niste chestii cum vreau, i-a convenit. Dar asta se va intampla in cateva luni.
Eu nu pot sa ii cer sa stea in casa, nu e corect fata de el, dar nici nu imi convine sa iasa. Nu vreau nici sa stiu ca iese, nici sa ma minta. Asa ca am hotarat ca cel mai bine e sa ne despartim. Sa lasam sa vedem ce ne va rezerva viata. si el, desi a mai comentat, a fost de acord pana la urma. Desi insista sa ne mai vedem pe net macar la cateva zile.
Eu stiu ce se intampla si cu el. A fost cu mine de la nici 19 ani, alte prietene nu a mai avut, iar acum cand fetele se dau la el, e curios cum o fi. Eu il inteleg pe de o parte si mi-am dat seama ca ceva in neregula cu el, ca doar il cunosc foarte bine. Asa l-am facut sa imi marturiseasca ca i-a cerut o fata nr de tel, nu i l-a dat, dar a fost flatant pt el si a inceput sa aiba fantezii. Mai ales ca eu nu mai sunt langa el si cine stie cand om mai fi putut sa fim iar unul langa altul.
Situatia e de vina.
El e de vina.
Poate ca si eu am mai gresit cu cate ceva.
Cert e ca asta e realitatea si ma doare.
Si am nevoie sa vb cu cineva. Iar surorile mele se duc maine la munca, trebuie sa se trezeasca dimineata si nu pot sta noaptea cu mine.
Iar mie noaptea imi e greu, nu pot sa dorm.
Iar daca nu scriu ceva, nu vb cu cineva, sunt sigura ca as pange intr-una si as simti durerea continuu.
Asa ma concentrez pe scris.
relatii de mantuiala... cu ani lungiti fara sa fie prioritatea voastra casatoria, sa stiti ca sunteti unul pt altul si ca indiferent in ce capat al lumii va aflati...o scoateti la capat ! pt ca daca pt el, tu ai fi sufletul sau perche si invers...faptul ca ar iesi in oras fara tine, n ar conta si nici tie nu ti ar produce, atacuri de panica si gelozie inutila. Cand iubirea e proritatea amandoura, situatii de acest gen nu exista...in schimb cand e lalaiala ... ajungi pe forumuri pt sfaturi de la persoane care oricum nu ti cunosc fricile , anxietatile si dezamagirile in loc sa te bazezi pe singura persoana din lumea asta - jumatatea ta !
-
anda22-7 said:
luissa_lou said:
Buna.
Sunt tare trista, desi nu imi sta in fire, si vreau sa vorbesc cu cineva.
relatii de mantuiala... cu ani lungiti fara sa fie prioritatea voastra casatoria, sa stiti ca sunteti unul pt altul si ca indiferent in ce capat al lumii va aflati...o scoateti la capat ! pt ca daca pt el, tu ai fi sufletul sau perche si invers...faptul ca ar iesi in oras fara tine, n ar conta si nici tie nu ti ar produce, atacuri de panica si gelozie inutila. Cand iubirea e proritatea amandoura, situatii de acest gen nu exista...in schimb cand e lalaiala ... ajungi pe forumuri pt sfaturi de la persoane care oricum nu ti cunosc fricile , anxietatile si dezamagirile in loc sa te bazezi pe singura persoana din lumea asta - jumatatea ta !
Doamna anda22-7, nu va suparati dar cred ca domnisoara care a scris are si copii acum, or fi la scoala ... au trecut totusi 6 ani ...