relatia cu un barbat divortat+copil
-
0 3Buna dragelor,
am cunoscut un barbat divortat si cu un copil mic ramas din urma casniciei...copilul traieste cu fosta. Ce sanse credeti ca are o astfel de relatie? -
Din cele spuse de tine deduc ca tu nu esti divortata, ceea ce pentru tine e un plus.
Cand aud de cazuri de-astea, tot timpul ma intreb "de ce au divortat", pentru mine casatoria nu e o joaca, mai ales cand e si un copil la mijloc.
Indiferent ca el se afla in grija mamei, acest barbat va trebui tot timpul sa aiba grija de el, atat material cat si spiritual, ca doar e tatal lui!
Toate astea adunate sunt niste griji in plus pe care va trebui sa ti le asumi.
Aceasta relatie ar putea avea sanse, dar depinde mult de rabdarea ta si de sentimentele pe care le ai pentru acsta barbat. Gandeste-te ca tot timpul copilul va interveni intre voi si tu nu vei putea intotdeauna sa-i intelegi grija tatalui in totalitate pentru ca nu este si copilul tau.
Depinde de tine. Daca nu sunt indiscreta, pot sa te intreb cati ani ai? -
am in grupul de prieteni un caz din asta:
el divortat, e cu o tipa care sta la el, au o relatie foarte stabilla dar: copilul sta mai mult la el in week-end, uneori si in cursul saptamanii..
ea mi-a dat de inteles ca nu prea au intimitate mai deloc: copilul e aproape mereu cu ei....cat de mult te poti atasa de copilul altuia........ depinde de fiecare. -
E complicat..Te vei lovi de situatii si situatii..Daca iti doresti foarte mult, poti incerca, dar tu vei suferi mai mult decat oricare dintre cei implicati..Pentru ca, vrei nu vrei, din viata ta vor face parte atat copilul cat si mama acestuia. Problemele lor, vor deveni si ale tale..ale voastre..
-
frate! te doare mintea de ce sfaturi dau pustoaicele.......
noi tocmai am facut 25 de ani de casnicie...........barbat divortat, copil....nu mai povestesc ca am zis de citeva ori in anii astia pe eva....
e adevarat, oamenii nu sint toti la fel, dar daca tu simti ca ar merge relatia, e ok.......nu conteaza ce spun altii! -
Eu m-am maritat cu un barbat divortat si cu copil. Am fost pusa si in situatii mai putin placute de-mi venea sa fug mancand pamantul dar pentru ca iubeam de nu mai stiam de mine, nu am tinut cont de nimeni si nimic.
Insa, daca ar fi sa o iau de la capat, m-as gandi mai mult inainte! nu e usor, cel putin pentru mine.
Felicitari pentru cei 25 de ani de casnicie si La multi ani, pentru maine! -
Ea locuieste pe un alt continent, copilul aici cu socrii, parintii lui. Dragul de el, nu are nici o vina.
Spun ca e greu, pentru ca oricat de buna vei fi, oricat de bine ai avea grija de el, oricata grija i-ai purta..nu esti mama. Iar lucrul asta doare. E inevitabil sa nu ai la un moment dat accede de gelozie, pentru ca, normal copilul o prefera si o vrea pe ea, tanjeste dupa ea. Deci, trebuie sa-ti stii foarte bine locul.
Eu in anii astia, 5 aproape 6, am pus foarte mult suflet si am suferit foarte mult, imaturitate, lipsa de experienta, poate..din lucruri marunte. De exemplu, la serbarea de 8 martie, cand cu sala plina a inceput sa planga dupa ..mama, care nu era acolo si n-o sa fie niciodata..eram eu, dar..eu nu sunt..MAMA. Intelegi?