Asta e viaţa ...
-
0 0Asta e viaţa ... mereu încercăm să uităm că cineva a intrat desculţ în inima noastră cu un bagaj în care spunea că: ''există iubire, trebuie doar să închizi ochii şi să crezi'' ... şi că are sentimente superbe, curate, adevărate, reale,
... şi când a trecut de toate uşile inimii şi-a arătat traista în care avea bocancii murdari.
Bocanci cu care a dansat peste toate covoarele imaculate, murdărind pentru totdeauna ceea ce se numeşte IUBIRE ! -
Am pus într-o cutie veche tot TRECUTUL MEU.
Trecutul care nu-mi provoacă decât amintiri neplăcute, amăgitoare, triste şi înlăcrimate.
M-am străduit să aşez aici totul ... aşa cum am trăit, clipă cu clipă.
... amintiri deşarte, destin amăgitor, iubiri destrămate, sentimente singuratice, gânduri frânte, vise spulberate.
Mi-e greu, dar adaug şi puţinele momente când am fost fericit ... o vorbă spune că:
''Cei care n-au cunoscut vreodată nefericirea, nu vor şti niciodată ce-i fericirea!''
Trecutul rămâne trecut ... într-o cutie veche încuiat şi lăsat în urmă.
- Mie ce mi-a mai rămas?!
... poate doar speranţa că undeva, cândva, într-o zi cineva mă va găsi... mă va trage uşor de mânecă şi-mi va zâmbii cu sinceritate sufletească.
Iar sufletul meu nu va mai purta povara atâtor dezamăgiri din vremurile astea de acum!
... atunci ... ... într-o zi ... voi plânge şi voi urla de fericire.
Imi voi deschide aripile şi-i voi mulţumi lui Dumnezeu că mi-a ingăduit minunea să dau aşteptării ăsteia un sens.
Tie - necunoscuta destinului meu - ce ai pornit sau nu încă, pe drumul ăsta în întâlnirea cu mine, când ne vom găsi, îţi voi spune:
- Asteptându-te mi-am construit aripi de vise şi speranţă! ... sparge clepsidra timpului, rupe sforile destinului şi aşează-te lângă sufletul meu ! ... sau poate că nu va trebuii să-ţi spun nimic, pentru că privindu-mă în ochi vei ştii totul.
Åži atunci vom transforma împreună ''prea târziul'' într-un real absolut al clipei prezente.
... în loc de adulţi complicaţi, ascunşi, fugari, materialişti, egoişti, pierduţi, goi şi obosiţi, vor fi în juru-mi doar dimineţi simple în care îmi voi trezi sufletul îndrăgostit şi-i voi oferi în dar o nouă zi din dragostea mea.
Mă mai uit odată în urmă, trist ... şi mai curge o lacrimă pe obrazul meu, este poate doar pentru tinereţea mea care s-a dus.
(... prea târziu ca să mai fiu tânăr şi prea devreme ca să fiu bătrân)
Inchid cutia veche şi prăfuită a trecutului meu ... încuiată cu lacătul nepăsării destinului.
... scot cheia ... o strâng în pumn şi o rup în bucăţele mici, cât firele de nisip ... arunc totul în oceanul uitării.
Dintr-o dată în ochi îmi apare speranţa ... şi zâmbetul ...
- AM INVINS ! ... viaţa merge mai departe. -
Foarte frumos ce ai scris si cred ca majoritatea oamenilor s-au regasit la un moment dat in acele situatii.Si eu ma regasesc..tot in acea..asteptare,speranta si am inchis si eu cufarul cu amintirile din trecut.Daca nu lasi trecutul in urma,nu vei putea trai in prezent si nu-ti vei putea cladi un viitor.