Sunt indragostita de un poet
-
0 0Buna..eu sunt Andreea, am 21 de ani si..multe contradictii in suflet !
Din luna ianuarie a acestui an, am intrat intr o relatie cu un baiat M.,24 de ani pe care il cunosteam inca din copilarie si ne am reintalnit dupa f multi ani in care nu am mai tinut legatura...s a aprins foarte brusc o flacara intre noi, a inceput sa imi dea semnale ca e super indragostit la cateva zile dupa ce ne am reintalnit...a inceput superb, ca o dragoste din carti..mi a scris pana in prezent mai mult de 13 poezii, ma sufoca cu atentie si dragoste, este extrem de inteligent si se comporta ca un gentleman...este pur si simplu barbatul perfect pe care mi l am dorit din totdeauna..la inceput tineam ritmul cu el,ne vorbeam numai in romantisme,cu inima deschisa ne impartaseam toate sentimentele..intre timp, eu am simtim ca obosesc sa tin pasul cu el...vorbeste prea mult, ofera enorm, cere destul de mult in schimb si chiar merita sa ceara..insa eu am ajuns sa ma simt in inferioritate fata de el, imi declara dragostea in zeci de mesaje,ma copleseste cu afectiune si eu nu simt sa imi declar dragostea zii si noapte( i am scris si eu 3 poezii, si ma mai apuca uneori romantismele dar nu le vorbesc non stop precum el)... am ajuns sa vorbim doar despre sentimentele lui...pur si simplu incep sa cred ca el iubeste ideea de a fi indragostit -imi si spune de altfel ca el nu traieste decat pt dragoste...e super visator ca si mine de altfel...insa am vazut ca ii este foarte usor sa se indragosteasca cam de multe fete...din ce mi a povestit el din trecut...si uneori devin suspicioasa, nu stiu daca el chiar ma iubeste pentru ceea ce reprezint eu cu adevarat, sau doar se bucura ca are pe cineva asupra caruia sa isi reverse toata pasiunea din el....faza e ca fostele lui l au parasit destul de rapid si a avut putine relatii...poate pentru ca devine prea sufocant si traieste intr o lume perfecta si idilica care nu seamana cu realitatea nici unui om comun intalnit in viata mea...
Eu,dupa cum spuneam, simtindu ma in inferioritate si avand oricum multe complexe chiar dinainte sa fiu cu el in relatie, simt o presiune enorma si continua...imi cantaresc vorbele, ma critic mereu ca poate o replica data nu a fost destul de impresionanta pentru el..am ajuns sa il evit, i am zis ca vreau o pauza, in ultimele sapt am evitat sa mai vorbesc prea mult cu el pentru ca ma stresez prea mult sa fiu la nivelul lui....simt ca nu sunt pregatita pentru o relatie atat de serioasa..mi e groaza sa nu il dezamagesc daca as sta mai mult in preajma lui, mi e frica ca la un momendat nu o sa ma mai iubeasca cum sustine ca o face in prezent, mi e teama ca are nevoie de cineva la fel de perfect si plin de viata ca el...si totusi nu vreau sa il pierd...as vrea doar sa aman cat mai mult sa ma revad cu el pana in momentul in care o sa simt ca am devenit ceea ce stiu ca ar vrea el sa fiu, nu pt ca mi a zis cum i ar placea, dar mi am dat seama singura ce asteptari are el...
A trecut mai mult de o luna de la ultima noastra intalnire...si el inca mai are rabdare sa ma astepte...inca mai spera ca o sa revin la el si vom fi din nou fericiti..timpul a trecut si eu m am simtit din ce in ce mai deprimata..,fericirea chiar e la un pas de mine, insa temerile si complexele mele nu ma lasa sa o ating....
Am momente cand imi zic ca mai bine renunt eu la el daca tot n am curajul sa traiesc langa el,decat, candva,,.el sa renunte la mine..nu pot sa concep faptul ca el ar putea sa nu ma mai iubeasca intr o zi..nu voi mai intalni niciodata un barbat atat de special ca el...
Imi e foarte greu...in afara de situatia cu el, eu inca ma mai vad cu un fost iubit care niciodata nu a fost in stare sa ma faca fericita si nici nu si a manifestat dragostea...e un tip rece si dur..dar cumva m am obisnuit cu el, totul e simplu si usor, fara bataie de cap..dar nu mi aduce deloc fericire...sunt ca intr o agonie,..tanjesc dupa dragostea lui M. si nu am curaj sa mai fiu cu el, asa ca ma compromit cu T.-tipul rece si dur...
Nu mai stiu ce voi face..ce sa decid...
Voi ce parere aveti ?
Acest mesaj a fost editat de către succubusfox: -
-
-
Întoarce -te la poet. .doar îl iubești pe el. Ce va fi va fi. Trăiește clipa. Dar încearcă sa depășești complexele. Nu e nimeni perfect. Iar poetul sigur are hibele lui de a fost părăsit. Însă dacă pentru tine e barbatul perfect , continuă cu el. E păcat de sentimentele reciproce. Iar T nu cred ca are ce căuta în ceata ta din moment ce nu îți inspira nimic.
-
-
succubusfox said:Buna..eu sunt Andreea, am 21 de ani si..multe contradictii in suflet !
Din luna ianuarie a acestui an, am intrat intr o relatie cu un baiat M.,24 de ani pe care il cunosteam inca din copilarie si ne am reintalnit dupa f multi ani in care nu am mai tinut legatura...s a aprins foarte brusc o flacara intre noi, a inceput sa imi dea semnale ca e super indragostit la cateva zile dupa ce ne am reintalnit...a inceput superb, ca o dragoste din carti..mi a scris pana in prezent mai mult de 13 poezii, ma sufoca cu atentie si dragoste, este extrem de inteligent si se comporta ca un gentleman...este pur si simplu barbatul perfect pe care mi l am dorit din totdeauna..la inceput tineam ritmul cu el,ne vorbeam numai in romantisme,cu inima deschisa ne impartaseam toate sentimentele..intre timp, eu am simtim ca obosesc sa tin pasul cu el...vorbeste prea mult, ofera enorm, cere destul de mult in schimb si chiar merita sa ceara..insa eu am ajuns sa ma simt in inferioritate fata de el, imi declara dragostea in zeci de mesaje,ma copleseste cu afectiune si eu nu simt sa imi declar dragostea zii si noapte( i am scris si eu 3 poezii, si ma mai apuca uneori romantismele dar nu le vorbesc non stop precum el)... am ajuns sa vorbim doar despre sentimentele lui...pur si simplu incep sa cred ca el iubeste ideea de a fi indragostit -imi si spune de altfel ca el nu traieste decat pt dragoste...e super visator ca si mine de altfel...insa am vazut ca ii este foarte usor sa se indragosteasca cam de multe fete...din ce mi a povestit el din trecut...si uneori devin suspicioasa, nu stiu daca el chiar ma iubeste pentru ceea ce reprezint eu cu adevarat, sau doar se bucura ca are pe cineva asupra caruia sa isi reverse toata pasiunea din el....faza e ca fostele lui l au parasit destul de rapid si a avut putine relatii...poate pentru ca devine prea sufocant si traieste intr o lume perfecta si idilica care nu seamana cu realitatea nici unui om comun intalnit in viata mea...
Eu,dupa cum spuneam, simtindu ma in inferioritate si avand oricum multe complexe chiar dinainte sa fiu cu el in relatie, simt o presiune enorma si continua...imi cantaresc vorbele, ma critic mereu ca poate o replica data nu a fost destul de impresionanta pentru el..am ajuns sa il evit, i am zis ca vreau o pauza, in ultimele sapt am evitat sa mai vorbesc prea mult cu el pentru ca ma stresez prea mult sa fiu la nivelul lui....simt ca nu sunt pregatita pentru o relatie atat de serioasa..mi e groaza sa nu il dezamagesc daca as sta mai mult in preajma lui, mi e frica ca la un momendat nu o sa ma mai iubeasca cum sustine ca o face in prezent, mi e teama ca are nevoie de cineva la fel de perfect si plin de viata ca el...si totusi nu vreau sa il pierd...as vrea doar sa aman cat mai mult sa ma revad cu el pana in momentul in care o sa simt ca am devenit ceea ce stiu ca ar vrea el sa fiu, nu pt ca mi a zis cum i ar placea, dar mi am dat seama singura ce asteptari are el...
A trecut mai mult de o luna de la ultima noastra intalnire...si el inca mai are rabdare sa ma astepte...inca mai spera ca o sa revin la el si vom fi din nou fericiti..timpul a trecut si eu m am simtit din ce in ce mai deprimata..,fericirea chiar e la un pas de mine, insa temerile si complexele mele nu ma lasa sa o ating....
Am momente cand imi zic ca mai bine renunt eu la el daca tot n am curajul sa traiesc langa el,decat, candva,,.el sa renunte la mine..nu pot sa concep faptul ca el ar putea sa nu ma mai iubeasca intr o zi..nu voi mai intalni niciodata un barbat atat de special ca el...
Imi e foarte greu...in afara de situatia cu el, eu inca ma mai vad cu un fost iubit care niciodata nu a fost in stare sa ma faca fericita si nici nu si a manifestat dragostea...e un tip rece si dur..dar cumva m am obisnuit cu el, totul e simplu si usor, fara bataie de cap..dar nu mi aduce deloc fericire...sunt ca intr o agonie,..tanjesc dupa dragostea lui M. si nu am curaj sa mai fiu cu el, asa ca ma compromit cu T.-tipul rece si dur...
Nu mai stiu ce voi face..ce sa decid...
Voi ce parere aveti ?Hristos a inviat!
Ori inti bati joc de noi ori chiar esti proasta!
Pune mana pew carte , si lasa fututu pe mai tarziu!!!
-
-
succubusfox said:Buna..eu sunt Andreea, am 21 de ani si..multe contradictii in suflet !
Din luna ianuarie a acestui an, am intrat intr o relatie cu un baiat M.,24 de ani pe care il cunosteam inca din copilarie si ne am reintalnit dupa f multi ani in care nu am mai tinut legatura...s a aprins foarte brusc o flacara intre noi, a inceput sa imi dea semnale ca e super indragostit la cateva zile dupa ce ne am reintalnit...a inceput superb, ca o dragoste din carti..mi a scris pana in prezent mai mult de 13 poezii, ma sufoca cu atentie si dragoste, este extrem de inteligent si se comporta ca un gentleman...este pur si simplu barbatul perfect pe care mi l am dorit din totdeauna..la inceput tineam ritmul cu el,ne vorbeam numai in romantisme,cu inima deschisa ne impartaseam toate sentimentele..intre timp, eu am simtim ca obosesc sa tin pasul cu el...vorbeste prea mult, ofera enorm, cere destul de mult in schimb si chiar merita sa ceara..insa eu am ajuns sa ma simt in inferioritate fata de el, imi declara dragostea in zeci de mesaje,ma copleseste cu afectiune si eu nu simt sa imi declar dragostea zii si noapte( i am scris si eu 3 poezii, si ma mai apuca uneori romantismele dar nu le vorbesc non stop precum el)... am ajuns sa vorbim doar despre sentimentele lui...pur si simplu incep sa cred ca el iubeste ideea de a fi indragostit -imi si spune de altfel ca el nu traieste decat pt dragoste...e super visator ca si mine de altfel...insa am vazut ca ii este foarte usor sa se indragosteasca cam de multe fete...din ce mi a povestit el din trecut...si uneori devin suspicioasa, nu stiu daca el chiar ma iubeste pentru ceea ce reprezint eu cu adevarat, sau doar se bucura ca are pe cineva asupra caruia sa isi reverse toata pasiunea din el....faza e ca fostele lui l au parasit destul de rapid si a avut putine relatii...poate pentru ca devine prea sufocant si traieste intr o lume perfecta si idilica care nu seamana cu realitatea nici unui om comun intalnit in viata mea...
Eu,dupa cum spuneam, simtindu ma in inferioritate si avand oricum multe complexe chiar dinainte sa fiu cu el in relatie, simt o presiune enorma si continua...imi cantaresc vorbele, ma critic mereu ca poate o replica data nu a fost destul de impresionanta pentru el..am ajuns sa il evit, i am zis ca vreau o pauza, in ultimele sapt am evitat sa mai vorbesc prea mult cu el pentru ca ma stresez prea mult sa fiu la nivelul lui....simt ca nu sunt pregatita pentru o relatie atat de serioasa..mi e groaza sa nu il dezamagesc daca as sta mai mult in preajma lui, mi e frica ca la un momendat nu o sa ma mai iubeasca cum sustine ca o face in prezent, mi e teama ca are nevoie de cineva la fel de perfect si plin de viata ca el...si totusi nu vreau sa il pierd...as vrea doar sa aman cat mai mult sa ma revad cu el pana in momentul in care o sa simt ca am devenit ceea ce stiu ca ar vrea el sa fiu, nu pt ca mi a zis cum i ar placea, dar mi am dat seama singura ce asteptari are el...
A trecut mai mult de o luna de la ultima noastra intalnire...si el inca mai are rabdare sa ma astepte...inca mai spera ca o sa revin la el si vom fi din nou fericiti..timpul a trecut si eu m am simtit din ce in ce mai deprimata..,fericirea chiar e la un pas de mine, insa temerile si complexele mele nu ma lasa sa o ating....
Am momente cand imi zic ca mai bine renunt eu la el daca tot n am curajul sa traiesc langa el,decat, candva,,.el sa renunte la mine..nu pot sa concep faptul ca el ar putea sa nu ma mai iubeasca intr o zi..nu voi mai intalni niciodata un barbat atat de special ca el...
Imi e foarte greu...in afara de situatia cu el, eu inca ma mai vad cu un fost iubit care niciodata nu a fost in stare sa ma faca fericita si nici nu si a manifestat dragostea...e un tip rece si dur..dar cumva m am obisnuit cu el, totul e simplu si usor, fara bataie de cap..dar nu mi aduce deloc fericire...sunt ca intr o agonie,..tanjesc dupa dragostea lui M. si nu am curaj sa mai fiu cu el, asa ca ma compromit cu T.-tipul rece si dur...
Nu mai stiu ce voi face..ce sa decid...
Voi ce parere aveti ?Tu habar nu ai ce inseamna sa fii indragostita!!
Futi timpul si viata altora!!
-
Io zic ca esti foarte complexata si il vezi pe poet ca pe tipul perfect, pe de alta parte nimeni nu fuge de fericire, de dragoste, de ideea de a fi iubit, ba din contra se abandoneaza cu totul. Esti doar complexata si nu-l iubesti.
Spor cu scoala, asta este prioritatea ta, desi in ziua de azi...
Acest mesaj a fost editat de către white_storm2: -