Cred k sotul meu nu ma mai respecta
-
1 1Buna! Sunt Maria si vreau sa va cer un sfat. Sunt casatorita de 3 ani, avem un copil de 6 luni. Eu am 30 ani, el 42. Am inceput sa iesim impreuna dupa ce ne-am cunoscut la serviciu si dupa un an, el s-a mutat la mine cu tot cu copilul lui din prima casatorie. Ne-am inteles relativ bine pana a aparut pe lume copilul nostru. Nu are legatura cu fi-su, cu copilul lui ma inteleg bine, e super ok. Problema e tartorul batran. A devenit extrem de zgarcit. Daca inainte ii acceptam unele iesiri gen de ce ai nevoie de 2 sticle de ulei cand poti sa iei una sau de ce samponul x cand avem acasa o sticla de Farmec lasata de mama cand a fost la noi. Imi venea si atunci sa il strang de gat, eu fiind invatata sa imi gestionez singura banii si sa imi cumpar tot ce am avut nevoie fara sa cer aprobarea nimanui, am si pus deoparte, nu pot sa zic ca mi-am gestionat vreodata prost banii inainte de prezenta lui in viata mea. Inainte sa avem copilul, il lasam sa latre si imi cumparam ce aveam eu nevoie, ca mi se parea sub demnitatea mea sa ii explic lui de ce vreau fond de ten de 100 lei cand pot sa imi iau un fond de ten de 3 lei de pe emag, sa zicem. Ei, dupa ce a venit copilul, em am devenit tintuita acasa prin natura imprejurarilor. Trebuie sa stau acasa si sa cresc copilul, deci tot ce am nevoie sa cumpar ii cer lui. Asa a inceput distractia. De ce iti trebuie o cutie de ser, ca mai ai o fiola. De ce ii trebuie lui fi-tu crema de fund? De ce ii trebuie inca un body? Are 3 traisti pline. Da, bine, dar alea i-au ramas mici, copilul creste. Nu va pot spune ce show avem de cate ori ies cu el la cuparaturi. Din pacate pentru mine stam in afara Bucurestiului, in mijlocul unor campuri cu case noi, un cartier nou, in care nu gasesc sa cumpar mare lucru, speranta ramane tot la venitul in \Bucuresti, mai ales ca avem masina si sunt doar cativa kilometri, nu merg 1000 de ani sa ajung la un supermarket. Am ajuns efectiv sa mi se ia de discutiile cu el. De ce 5 morcovi? De ce 2 pachete de servetele umede? Evident, daca raman fara, nu se duce sa imi cumpere, zice ca luam din cartier dar el nu s-ar duce nici de-al naibii, deci trebuie sa mi le gospodaresc cu mare grija. Surprinzator,n-avem probleme cu banii, e doar foarte zgarcit. Exagerat de zgarcit. Pentru el, in fiecare zi, se stie - 1 sau 2 pachete de tigari, mancat in oras, nici gand sa renunte la tigari sau sa incerce sa ii ajunga un pachet 2 zile, daca tot ne zgarcim si la un chibrit. Daca ii spun ca am nevoie de ceva, trebuie sa dau 1000 de explicatii si mi se pare umilitor, mi se face efectiv greata sa stau sa ii explic de ce vreau o crema de fata cand mai am 50 de alte creme. Nu conteaza ca acelea sunt pentru varice, creme de maini sau pentru ce or mai fi ele. Mi-a confiscat si cardul pe motiv ca de pe al lui plateste ratele si banii de pe al meu ii folosim pentru cheltuielile noastre. Daca imi cumpar ceva on line, se face foc si para. Nu sunt persoana care sa plece capul si sa accepte supusa asemenea chestii. Deja i-am zis de vreo 2 ori ca daca tot are atatea nemultumiri cu privire la persoana mea, hai sa divortam si sa ii las locul liber pentru una mai buna, sa nu-i mai ocup spatiul degeaba. A schimbat placa, ca el ma iubeste, ca lui ii place totul la mine. Bla bla bla. Il vad ca nu prea da doi bani pe parerea mea, doar cand imi pierd cumpatul si incep sa urlu si sa ma cert cu el la usa cortului, isi da seama brusc ca sunt iubirea vietii lui. Incep sa ma conving pe zi ce trece ca nu ma mai iubeste si ca respectul lui pentru mine se indreapta repede catre zero. Dar nu stiu ce pot face. Ma apuca disperarea, trebuie sa stau 2 ani acasa sa cresc copilul. Inainte, cat mergeam la serviciu, pare ca nu era asa, dar acum, e de groaza. Am vrut sa imi cumpar adidasi. S-a gandit sa imi cumpere el. Mi-a luat niste stifturi de adidasi urati cu spume. I-am zis ca nu imi plac, sa-i dea inapoi, aveau in acelasi loc o pereche de nike draguti, la aceiasi bani. Oaaaaaauuuu, ce scandal mi-a facut! Ca el s-a chinuit sa mearga pana acolo sa mi-i ia ca aveam nevoie si eu, nesimtita de mine, nu apreciez. I-am zis sa ii lase naibii acolo, sa nu-i mai dea inapoi. Ma dispera. Daca e sa cumpar ceva, numai ce este la reducere trebuie sa cumparam, indiferent ca este vorba de pampersi pentru copil sau de alte lucruri. I-am zis ca ii sparg capul cu reducerile lui. Nu suntem atat de saraci incat sa ne certam pentru bani. Incep sa nu-l mai suport, desi il iubesc si nu imi imaginam vreodata ca voi ajunge aici, ca nu mai maritam cu el. Am nevoie sa gasesc o varianta de a ma impune, de a-l face sa imi ia in considerare punctul de vedere. Dupa ce ca are niste gusturi de tot rahatul, tine neaparat sa se faca totul cum vrea el, si la mobila, si la toate cele. Eu nu sunt de acord, evident. Nici nu sunt vreo spargatoare de bani, deci nu imi poate reprosa ca m-a adunat de pe drumuri. Trebuie sa gasesc o modalitate ca acest barbat sa revina la respectul pe care il avea fata de mine inainte de casatoria noastra, cand la orice pas facut, ma intreba daca facem asa sau nu. Acum, nu mai considera de cuviinta. Ma cam trateaza ca si cum eu sunt tuta secolului, profitand de faptul ca eu sunt obosita dupa noptile nedormite din ultimele 6 luni, si mi-arunca la misto "nu vezi ca tu uiti, nu te mai duce capul?". Nu am avut asemenea iesiri cu nimeni si de la nimeni in relatiile mele dinainte de el. Stiu, asa l-a educat mama-sa si fosta nevasta, ca se pare ca avea si fata de ea niste chestii de genul asta, dar aia era mahalagioaica, probabil ca il dovedea cand incepeau sa se certe. Acum, el profita ca eu nu il fac ca la usa cortului si da pe-afara. Singura cale de a face schimbari sau de a-l pune la respect a fost sa urlu la el. Ceea ce mie nu-mi sta in fire,dar am ajuns si la momente de-astea fix inainte sa nasc copilul, cand nu voia sa luam patut. L-am intrebat unde il tinem pe copil. Vaaaai, acum, ca nu mai vrea copilul sa doarma in patut si l-am pus cu noi in pat, ca sa doarma linistit si sa dorm si eu 2 ore legate pe noapte alaturi de el, imi face capul calendar ca l-am pus sa dea banii pe patut degeaba. Nu mai stiu cum sa gestionez situatia cu acest sot minunat al meu. Am ajuns sa ma gandesc zilnic ca viata mea ar fi mai frumoasa fara un asemenea cretin langa mine. Financiar, ma descurc fara el, nu pot spune ca depind de el. Dati-mi un sfat, ce ati face in situatia mea. Multumesc.Maria. -
-
Foarte nasol, imi pare rau sa aud prin ce treci. Primul pas spre orice este sa iti recuperezi urgent cardul, altfel esti literalmente la mana lui, este incredibil cum poate sa profite de slabiciunea ta ca esti in perioada de dupa nastere si evident slabita. Ai cum sa iei cardul inapoi si sa incepi discutiile de acolo? aia e o pozitie diferita de cea in care esti acum. Si inca un sfat general: vorbeste cu toti prietenii apropriati si cu familia si tine-i la curent prin ce treci. Daca lucrurile iau o intorsatura nasoala vei avea nevoie de sprinijul lor pentru ca ai ajuns DEJA la capatul puterilor, iar daca ii tii la distanta si treci prin asta singura, cand vei avea nevoie de ajutor iti va fi extrem de greu cand ei, auzind prima data de orice problema, te pot probabil sfatuit sa te intorci sa rezolvi problemele cu sotul crezand ca abia incep problemele; in timp ce tu de fapt esti deja ajunsa la capatul puterilor. Mult succes si tine-ne la curent, ii dam de cap, dar cardul ala inainte de toate. In cel mai rau caz, daca nu ti-l da, te duci la banca si il declari pierdut / furat si iti eliberezi altul nou cu pin nou. Recapata-ti in forma asta independenta financiara imediat, daca zici ca ai banii tai, ca de-acolo pleaca puterea lui, ti-a luat pur si simplu banii si se crede stapan pe mosie.
Acest mesaj a fost editat de către outofhere: -
-
kali_marry said:Buna! Sunt Maria si vreau sa va cer un sfat. Sunt casatorita de 3 ani, avem un copil de 6 luni. Eu am 30 ani, el 42. Am inceput sa iesim impreuna dupa ce ne-am cunoscut la serviciu si dupa un an, el s-a mutat la mine cu tot cu copilul lui din prima casatorie. Ne-am inteles relativ bine pana a aparut pe lume copilul nostru. Nu are legatura cu fi-su, cu copilul lui ma inteleg bine, e super ok. Problema e tartorul batran. A devenit extrem de zgarcit. Daca inainte ii acceptam unele iesiri gen de ce ai nevoie de 2 sticle de ulei cand poti sa iei una sau de ce samponul x cand avem acasa o sticla de Farmec lasata de mama cand a fost la noi. Imi venea si atunci sa il strang de gat, eu fiind invatata sa imi gestionez singura banii si sa imi cumpar tot ce am avut nevoie fara sa cer aprobarea nimanui, am si pus deoparte, nu pot sa zic ca mi-am gestionat vreodata prost banii inainte de prezenta lui in viata mea. Inainte sa avem copilul, il lasam sa latre si imi cumparam ce aveam eu nevoie, ca mi se parea sub demnitatea mea sa ii explic lui de ce vreau fond de ten de 100 lei cand pot sa imi iau un fond de ten de 3 lei de pe emag, sa zicem. Ei, dupa ce a venit copilul, em am devenit tintuita acasa prin natura imprejurarilor. Trebuie sa stau acasa si sa cresc copilul, deci tot ce am nevoie sa cumpar ii cer lui. Asa a inceput distractia. De ce iti trebuie o cutie de ser, ca mai ai o fiola. De ce ii trebuie lui fi-tu crema de fund? De ce ii trebuie inca un body? Are 3 traisti pline. Da, bine, dar alea i-au ramas mici, copilul creste. Nu va pot spune ce show avem de cate ori ies cu el la cuparaturi. Din pacate pentru mine stam in afara Bucurestiului, in mijlocul unor campuri cu case noi, un cartier nou, in care nu gasesc sa cumpar mare lucru, speranta ramane tot la venitul in \Bucuresti, mai ales ca avem masina si sunt doar cativa kilometri, nu merg 1000 de ani sa ajung la un supermarket. Am ajuns efectiv sa mi se ia de discutiile cu el. De ce 5 morcovi? De ce 2 pachete de servetele umede? Evident, daca raman fara, nu se duce sa imi cumpere, zice ca luam din cartier dar el nu s-ar duce nici de-al naibii, deci trebuie sa mi le gospodaresc cu mare grija. Surprinzator,n-avem probleme cu banii, e doar foarte zgarcit. Exagerat de zgarcit. Pentru el, in fiecare zi, se stie - 1 sau 2 pachete de tigari, mancat in oras, nici gand sa renunte la tigari sau sa incerce sa ii ajunga un pachet 2 zile, daca tot ne zgarcim si la un chibrit. Daca ii spun ca am nevoie de ceva, trebuie sa dau 1000 de explicatii si mi se pare umilitor, mi se face efectiv greata sa stau sa ii explic de ce vreau o crema de fata cand mai am 50 de alte creme. Nu conteaza ca acelea sunt pentru varice, creme de maini sau pentru ce or mai fi ele. Mi-a confiscat si cardul pe motiv ca de pe al lui plateste ratele si banii de pe al meu ii folosim pentru cheltuielile noastre. Daca imi cumpar ceva on line, se face foc si para. Nu sunt persoana care sa plece capul si sa accepte supusa asemenea chestii. Deja i-am zis de vreo 2 ori ca daca tot are atatea nemultumiri cu privire la persoana mea, hai sa divortam si sa ii las locul liber pentru una mai buna, sa nu-i mai ocup spatiul degeaba. A schimbat placa, ca el ma iubeste, ca lui ii place totul la mine. Bla bla bla. Il vad ca nu prea da doi bani pe parerea mea, doar cand imi pierd cumpatul si incep sa urlu si sa ma cert cu el la usa cortului, isi da seama brusc ca sunt iubirea vietii lui. Incep sa ma conving pe zi ce trece ca nu ma mai iubeste si ca respectul lui pentru mine se indreapta repede catre zero. Dar nu stiu ce pot face. Ma apuca disperarea, trebuie sa stau 2 ani acasa sa cresc copilul. Inainte, cat mergeam la serviciu, pare ca nu era asa, dar acum, e de groaza. Am vrut sa imi cumpar adidasi. S-a gandit sa imi cumpere el. Mi-a luat niste stifturi de adidasi urati cu spume. I-am zis ca nu imi plac, sa-i dea inapoi, aveau in acelasi loc o pereche de nike draguti, la aceiasi bani. Oaaaaaauuuu, ce scandal mi-a facut! Ca el s-a chinuit sa mearga pana acolo sa mi-i ia ca aveam nevoie si eu, nesimtita de mine, nu apreciez. I-am zis sa ii lase naibii acolo, sa nu-i mai dea inapoi. Ma dispera. Daca e sa cumpar ceva, numai ce este la reducere trebuie sa cumparam, indiferent ca este vorba de pampersi pentru copil sau de alte lucruri. I-am zis ca ii sparg capul cu reducerile lui. Nu suntem atat de saraci incat sa ne certam pentru bani. Incep sa nu-l mai suport, desi il iubesc si nu imi imaginam vreodata ca voi ajunge aici, ca nu mai maritam cu el. Am nevoie sa gasesc o varianta de a ma impune, de a-l face sa imi ia in considerare punctul de vedere. Dupa ce ca are niste gusturi de tot rahatul, tine neaparat sa se faca totul cum vrea el, si la mobila, si la toate cele. Eu nu sunt de acord, evident. Nici nu sunt vreo spargatoare de bani, deci nu imi poate reprosa ca m-a adunat de pe drumuri. Trebuie sa gasesc o modalitate ca acest barbat sa revina la respectul pe care il avea fata de mine inainte de casatoria noastra, cand la orice pas facut, ma intreba daca facem asa sau nu. Acum, nu mai considera de cuviinta. Ma cam trateaza ca si cum eu sunt tuta secolului, profitand de faptul ca eu sunt obosita dupa noptile nedormite din ultimele 6 luni, si mi-arunca la misto "nu vezi ca tu uiti, nu te mai duce capul?". Nu am avut asemenea iesiri cu nimeni si de la nimeni in relatiile mele dinainte de el. Stiu, asa l-a educat mama-sa si fosta nevasta, ca se pare ca avea si fata de ea niste chestii de genul asta, dar aia era mahalagioaica, probabil ca il dovedea cand incepeau sa se certe. Acum, el profita ca eu nu il fac ca la usa cortului si da pe-afara. Singura cale de a face schimbari sau de a-l pune la respect a fost sa urlu la el. Ceea ce mie nu-mi sta in fire,dar am ajuns si la momente de-astea fix inainte sa nasc copilul, cand nu voia sa luam patut. L-am intrebat unde il tinem pe copil. Vaaaai, acum, ca nu mai vrea copilul sa doarma in patut si l-am pus cu noi in pat, ca sa doarma linistit si sa dorm si eu 2 ore legate pe noapte alaturi de el, imi face capul calendar ca l-am pus sa dea banii pe patut degeaba. Nu mai stiu cum sa gestionez situatia cu acest sot minunat al meu. Am ajuns sa ma gandesc zilnic ca viata mea ar fi mai frumoasa fara un asemenea cretin langa mine. Financiar, ma descurc fara el, nu pot spune ca depind de el. Dati-mi un sfat, ce ati face in situatia mea. Multumesc.Maria.
parerea mea ca nu sunteti deloc compatibili, nu va potriviti deloc, nu va cunoasteti unul pe altul ....de aici si cauza certurilor. ! Ma indoiesc ca el se va schimba in bine ...la varsta asta
-
-
kali_marry said:Buna! Sunt Maria si vreau sa va cer un sfat. Sunt casatorita de 3 ani, avem un copil de 6 luni. Eu am 30 ani, el 42. Am inceput sa iesim impreuna dupa ce ne-am cunoscut la serviciu si dupa un an, el s-a mutat la mine cu tot cu copilul lui din prima casatorie. Ne-am inteles relativ bine pana a aparut pe lume copilul nostru. Nu are legatura cu fi-su, cu copilul lui ma inteleg bine, e super ok. Problema e tartorul batran. A devenit extrem de zgarcit. Daca inainte ii acceptam unele iesiri gen de ce ai nevoie de 2 sticle de ulei cand poti sa iei una sau de ce samponul x cand avem acasa o sticla de Farmec lasata de mama cand a fost la noi. Imi venea si atunci sa il strang de gat, eu fiind invatata sa imi gestionez singura banii si sa imi cumpar tot ce am avut nevoie fara sa cer aprobarea nimanui, am si pus deoparte, nu pot sa zic ca mi-am gestionat vreodata prost banii inainte de prezenta lui in viata mea. Inainte sa avem copilul, il lasam sa latre si imi cumparam ce aveam eu nevoie, ca mi se parea sub demnitatea mea sa ii explic lui de ce vreau fond de ten de 100 lei cand pot sa imi iau un fond de ten de 3 lei de pe emag, sa zicem. Ei, dupa ce a venit copilul, em am devenit tintuita acasa prin natura imprejurarilor. Trebuie sa stau acasa si sa cresc copilul, deci tot ce am nevoie sa cumpar ii cer lui. Asa a inceput distractia. De ce iti trebuie o cutie de ser, ca mai ai o fiola. De ce ii trebuie lui fi-tu crema de fund? De ce ii trebuie inca un body? Are 3 traisti pline. Da, bine, dar alea i-au ramas mici, copilul creste. Nu va pot spune ce show avem de cate ori ies cu el la cuparaturi. Din pacate pentru mine stam in afara Bucurestiului, in mijlocul unor campuri cu case noi, un cartier nou, in care nu gasesc sa cumpar mare lucru, speranta ramane tot la venitul in \Bucuresti, mai ales ca avem masina si sunt doar cativa kilometri, nu merg 1000 de ani sa ajung la un supermarket. Am ajuns efectiv sa mi se ia de discutiile cu el. De ce 5 morcovi? De ce 2 pachete de servetele umede? Evident, daca raman fara, nu se duce sa imi cumpere, zice ca luam din cartier dar el nu s-ar duce nici de-al naibii, deci trebuie sa mi le gospodaresc cu mare grija. Surprinzator,n-avem probleme cu banii, e doar foarte zgarcit. Exagerat de zgarcit. Pentru el, in fiecare zi, se stie - 1 sau 2 pachete de tigari, mancat in oras, nici gand sa renunte la tigari sau sa incerce sa ii ajunga un pachet 2 zile, daca tot ne zgarcim si la un chibrit. Daca ii spun ca am nevoie de ceva, trebuie sa dau 1000 de explicatii si mi se pare umilitor, mi se face efectiv greata sa stau sa ii explic de ce vreau o crema de fata cand mai am 50 de alte creme. Nu conteaza ca acelea sunt pentru varice, creme de maini sau pentru ce or mai fi ele. Mi-a confiscat si cardul pe motiv ca de pe al lui plateste ratele si banii de pe al meu ii folosim pentru cheltuielile noastre. Daca imi cumpar ceva on line, se face foc si para. Nu sunt persoana care sa plece capul si sa accepte supusa asemenea chestii. Deja i-am zis de vreo 2 ori ca daca tot are atatea nemultumiri cu privire la persoana mea, hai sa divortam si sa ii las locul liber pentru una mai buna, sa nu-i mai ocup spatiul degeaba. A schimbat placa, ca el ma iubeste, ca lui ii place totul la mine. Bla bla bla. Il vad ca nu prea da doi bani pe parerea mea, doar cand imi pierd cumpatul si incep sa urlu si sa ma cert cu el la usa cortului, isi da seama brusc ca sunt iubirea vietii lui. Incep sa ma conving pe zi ce trece ca nu ma mai iubeste si ca respectul lui pentru mine se indreapta repede catre zero. Dar nu stiu ce pot face. Ma apuca disperarea, trebuie sa stau 2 ani acasa sa cresc copilul. Inainte, cat mergeam la serviciu, pare ca nu era asa, dar acum, e de groaza. Am vrut sa imi cumpar adidasi. S-a gandit sa imi cumpere el. Mi-a luat niste stifturi de adidasi urati cu spume. I-am zis ca nu imi plac, sa-i dea inapoi, aveau in acelasi loc o pereche de nike draguti, la aceiasi bani. Oaaaaaauuuu, ce scandal mi-a facut! Ca el s-a chinuit sa mearga pana acolo sa mi-i ia ca aveam nevoie si eu, nesimtita de mine, nu apreciez. I-am zis sa ii lase naibii acolo, sa nu-i mai dea inapoi. Ma dispera. Daca e sa cumpar ceva, numai ce este la reducere trebuie sa cumparam, indiferent ca este vorba de pampersi pentru copil sau de alte lucruri. I-am zis ca ii sparg capul cu reducerile lui. Nu suntem atat de saraci incat sa ne certam pentru bani. Incep sa nu-l mai suport, desi il iubesc si nu imi imaginam vreodata ca voi ajunge aici, ca nu mai maritam cu el. Am nevoie sa gasesc o varianta de a ma impune, de a-l face sa imi ia in considerare punctul de vedere. Dupa ce ca are niste gusturi de tot rahatul, tine neaparat sa se faca totul cum vrea el, si la mobila, si la toate cele. Eu nu sunt de acord, evident. Nici nu sunt vreo spargatoare de bani, deci nu imi poate reprosa ca m-a adunat de pe drumuri. Trebuie sa gasesc o modalitate ca acest barbat sa revina la respectul pe care il avea fata de mine inainte de casatoria noastra, cand la orice pas facut, ma intreba daca facem asa sau nu. Acum, nu mai considera de cuviinta. Ma cam trateaza ca si cum eu sunt tuta secolului, profitand de faptul ca eu sunt obosita dupa noptile nedormite din ultimele 6 luni, si mi-arunca la misto "nu vezi ca tu uiti, nu te mai duce capul?". Nu am avut asemenea iesiri cu nimeni si de la nimeni in relatiile mele dinainte de el. Stiu, asa l-a educat mama-sa si fosta nevasta, ca se pare ca avea si fata de ea niste chestii de genul asta, dar aia era mahalagioaica, probabil ca il dovedea cand incepeau sa se certe. Acum, el profita ca eu nu il fac ca la usa cortului si da pe-afara. Singura cale de a face schimbari sau de a-l pune la respect a fost sa urlu la el. Ceea ce mie nu-mi sta in fire,dar am ajuns si la momente de-astea fix inainte sa nasc copilul, cand nu voia sa luam patut. L-am intrebat unde il tinem pe copil. Vaaaai, acum, ca nu mai vrea copilul sa doarma in patut si l-am pus cu noi in pat, ca sa doarma linistit si sa dorm si eu 2 ore legate pe noapte alaturi de el, imi face capul calendar ca l-am pus sa dea banii pe patut degeaba. Nu mai stiu cum sa gestionez situatia cu acest sot minunat al meu. Am ajuns sa ma gandesc zilnic ca viata mea ar fi mai frumoasa fara un asemenea cretin langa mine. Financiar, ma descurc fara el, nu pot spune ca depind de el. Dati-mi un sfat, ce ati face in situatia mea. Multumesc.Maria.
Uite cum sta treaba, o sa o iau metodic, punct cu punct , ce am subliniat:
1) El sta in casa ta ! Zice bine cine zice: casa e a mea, usa e a ta.
Cu asta trebuie sa incepi, calm, fara tipete, fara lacrimi , ba chiar prieteneste : "uite , Gicule, vad ca ai uitat, dar iti reamintesc, ca tu si urmasul tau v-ati mutat in casa mea, si numai a mea, asa ca , ciocu' mic daca vrei sa nu va prinda primavara prin parc ...."
Sper din tot sufletul ca nu ai facut prostia sa pui casa si pe numele lui ! Din ce spui inteleg ca e casa ta dinainte de casatorie , sper ca am inteles bine.
2) Zici ca a devenit extrem de zgârcit ; aici te contrazic: era deja, dar tu nu ai observat pt ca erai ocupata cu serviciul.
Viata langa un zgarcit e complicata; daca restul metehnelor se mai pot atenua cu varsta, zgârcenia , prin excelenta, este defectul care se exacerbeaza odata cu inaintarea in varsta !
(Am cunoscut multe cupluri in situatia asta, unele au rezistat, altele nu. Cele care au rezistat: nevasta a dat dovada de o imaginatie iesita din comun: rupea etichetele de pe tot si ii spunea ca a dat mai putin, dosea bani ca sa isi poata cumpara cate ceva, isi cumpara pe ascuns numai ea anumite chestii de mancat, pt ca domnul vroia numai orez si fasole ca sa faca economie, isi cumpara haine si mintea ca le-a primit cadou de la matusi, iar domnul umbla imbracat ca la 1950 toamna... aceleasi vechituri calcate si spalate de n ori....A avut noroc, daca pot sa spun asa, ca domnul s-a prapadit devreme iar ea isi traieste acum batranetea calatorind prin lume...si tocând agoniseala prostului... Dar merita oare sa ai o astfel de viata dubla ? )
Ar fi interesant de stiut ce face barbatul tau cu banii . Ii pune intr-un cont comun? Ii pune intr-un cont numai al lui ? Ii imparte cu maica-sa si neamurile lui ?
(Din ciclul "cupluri care n-au rezistat zgarceniei": Domnul era la fel ca in descrierea ta, iar Doamna lui incerca sa-i vada partea buna a caracterului, mai ales ca el ii spunea ca banii sunt tot pt ei, sa aibe la batrânete. Mare i-a fost mirarea doamnei cand a descoperit ca mare parte din venitul lui se ducea la mama-soacra si tot neamul lor, care o tineau tot intr-o petrecere. Domnul tinea socoteala si la sapunul cu care se spalau, iar maica-sa arunca cu bani in stanga si in dreapta " fara numar, fara numar " ! O bataie de joc cumplita la adresa propriului fiu in primul rând...)
3) Copilul te-a tintuit acasa ... trebuie sa faci ceva in directia asta. Nu ai masina? Nu exista autobuz ? Prietene ? Ai carnet de conducere ?
Nu se poate sa stai asa, sa ajungi dependenta total de cineva. Gândeste-te ca ai fi fost mama-singura, doar nu stateai blocata in casa ! Trebuie sa gasesti o modalitate sa iesi, ia copilul cu tine, poarta-l in esarfa, ca africanii, dar nu te impiedica de ideea asta , ca copilul te tine in casa. La noi, la români , exista obiceiul asta daunator, cand apare copilul, tanara mama ajunge intr-un soi de "arest la domiciliu" iar soacra de obicei (in cazul tau barbatul...) porneste asaltul, plina de bune intentii, ia in stapanire bucataria, casa, barbatul... si nu pleaca pana nu le vede una cu pamantul...tinerii parinti certati, bebele mucos si plangacios, si divortul aproape, asa , dupa colt...Sa ma scuzati, dar intotdeauna am avut o anume admiratie/invidie cand vedeam tigancile tinere cu pruncul dupa ele, legat de gat, de spate, de burta, de sale, cu obrajii rosii, cu ochisorii urmarind de colo-colo, cu mânutele mozolite apucând strâns un biscuite mai mare decat ei....
4) Cardul confiscat mi se pare cel mai grav, din ce ne-ai spus.
Daca nu vrea sa ti-l dea de bunavoie, vorbeste la banca, si scoate altul, pana nu face prapad in banii tai, de te trezesti pe zero. S-ar putea ca asta sa fie tactica lui, sa te lase fara niciun ban, ca sa depinzi 100% de el ....
Am mai citit pe forum necazuri d'astea, si nu incetez sa ma minunez: cum sa stai tu, femeie in toata firea, fara un banut al tau, pus de-o parte, sa ai pt zile negre , chiar daca relatia e numai lapte si miere ? Cum sa ajungi tu sa ceri sa-ti cumpere barbatul absorbante ?!
5) Despre iubirea pe care ti-o poarta: orice barbat de pe lumea asta ar iubi o femeie care ii pune la dispozitie casa ei, banii ei si toata energia ei ! El are numai avantaje din relatia asta , si tot el e cu gura mare !!!
6) Reprosurile pe care ti le face, ca uiti, ca nu te duce capul... sunt parte din tactica lui de a te face total dependenta de el (ti-a luat cardul, te-a lasat fara bani, te-a izolat la domiciliu, ti-a dat de lucru cu 2 copii pe cap, mai ramane sa te faca si proasta ca sa te convinga ca nu te descurci fara el pe vecie...la asta lucreaza el acum...)
7) Daca te descurci financiar fara el ... ajungem la punctul 1) si la celelalte...
In concluzie: pune-ti ordine in viata:
- clarifica treaba cu cardul, apoi cu cheltuielile casei ( câti bani intra in casa, cati se duc pe rate, cati sunt pt cheltuielile lunare, cati pt copii (nu uita ca el mai are un copil, deci contributia lui in casa pt copii trebuie sa fie mai mare decat a ta, nu te lasa prostita !) etc. Incercati o luna asa, vedeti daca merge.
- recapata-ti mobilitatea : calatoreste cu copilul, vezi de autobuze, unde sunt, ce sunt, vorbeste cu vecinii, sa te ia si pe tine cand se duc ei la cumparaturi (o data pe luna, nu mai mult, si tot e ceva) , taxi pana la cel mai apropiat supermarket ( 1 data / luna nu te poate ruina ) , vorbeste cu vreo prietena, cand iese in oras sa te ia si pe tine (cu bebe cu tot)
- raspunde calm la acuzele lui cu "prostia" pt asa incepe, azi un pic, maine inca un pic, si te trezesti peste un an ca din "proasta" nu te scoate, si mai rau, iti pierzi increderea in tine, ai impresia ca chiar e adevarat ce-ti spune el....
- daca nu se poate si nu se poate... tu stii mai bine ce simti . In orice caz, nu lua decizii pripite, ci vorbeste inainte cu un avocat , ca sa nu te lase domnul leftera ....pt ca bine zicea cine zicea : dragostea se termina unde incep banii.
Cu bine,
coana_mare
-
-
pitipoanca69 said:
Cum de te ai pricopsit cu asa un idiot , si o progenitura dupa el????
Nu mai erau barbati????
Se poate si mai grav... am auzit de cineva care a pus casa pe numele socrilor, iar rata pe numele ei .... sau altii care au pus toti banii la comun si un singur card (la dispozitia barbatului of course ....).
-
coana_mare said:
Se poate si mai grav... am auzit de cineva care a pus casa pe numele socrilor, iar rata pe numele ei .... sau altii care au pus toti banii la comun si un singur card (la dispozitia barbatului of course ....).
Ma intreb, cat de tare trebuie sa te imbrobodeasca partenerul/partenera ca sa faci asemenea tampenii? Omul a ajuns in Cosmos, exploreaza suprafata Lunii, acum vrea sa vada daca se poate trai pe alte planete si, cu toata desteptaciunea lui, de fapt, tot prost este! Iar in cazul acesta ma intreb, individul are scula de aur incrustata cu pietre scumpe de eroina noastra s-a lasat legata la ochi si la maini? Trebuia sa-l arunce ca pe masea stricata. Ce, nu s-a mai vazut femei singure cu un copil, ba chiar mai multi?
-
scorpion112 said:
coana_mare said:
Se poate si mai grav... am auzit de cineva care a pus casa pe numele socrilor, iar rata pe numele ei .... sau altii care au pus toti banii la comun si un singur card (la dispozitia barbatului of course ....).
Ma intreb, cat de tare trebuie sa te imbrobodeasca partenerul/partenera ca sa faci asemenea tampenii? Omul a ajuns in Cosmos, exploreaza suprafata Lunii, acum vrea sa vada daca se poate trai pe alte planete si, cu toata desteptaciunea lui, de fapt, tot prost este! Iar in cazul acesta ma intreb, individul are scula de aur incrustata cu pietre scumpe de eroina noastra s-a lasat legata la ochi si la maini? Trebuia sa-l arunce ca pe masea stricata. Ce, nu s-a mai vazut femei singure cu un copil, ba chiar mai multi?
Când privim din exterior, lucrurile par foarte clare... dar problemele nu apar niciodata la inceput, ci pe parcurs, si nu deodata ci treptat. Femeia ajunge sa zica: hai sa mai incerc, hai ca poate se schimba, hai ca poate a avut o perioada mai stresanta, hai ca avem copii, ca avem amintiri frumoase... si tot asa... Când realitatea devine imposibil de negat, de regula femeia e legata si de mâini si de picioare : i se iau toti banii, e izolata de restul lumii , este terorizata psihic ( " esti proasta, esti uituca, esti grasa, nu te descurci, nu-i nimic de capul tau ', pana ce ajunge sa creada ca chiar asa e, ajunge sa creada ca fara tartorul ala cu oo , ea, femeie, n-o sa fie in stare nici sa treaca strada ).
D'aia zic eu ca fericirea maritisului nu trebuie sa te imbete niciodata, si trebuie sa ai mereu o "lumina de veghe" , un banut pus de-o parte, un coltisor al tau, relatii bune cu parintii, o prietena de nadejde ...ca nu stii niciodata ce iti pregateste viata...
-
-
Kaly_mary/Maria, Rămân la părerea mea: discutia trebuie sa inceapa de la cine e stapânul casei, adica tu, civilizat si fara urlete: " Uite Gicule, aceasta e casa mea iar eu te-am primit in ea cu fiul tau. Atitudinea ta ma deranjeaza teribil si daca vrei sa mai traim sub acelasi acoperis, trebuie sa-ti schimbi comportamentul incepând de acum. Dacă nu poti, nu e nicio problema, te ajut sa-ti faci bagajele si o sa-ti pastrez o vie amintire." Cam asta e.
