Problema mea .
-
0 0Am deschis anterior un subiect delicat din viata mea ,ei bine acel baiat pentru care am facut aproape orice doar pentru ca il iubesc s-a departit de mine,mi s-a spus ca asa se va intampla.Eu tot timpul am trait cu gandul ca o sa fie un sfarsit si e aproape,nu zic ca am nevoie sa salvez relatia pentru ca nu stiu ce as putea sa fac,in timp ce el isi petrecea weekend-ul in cluburi ,eu stateam acasa si plangeam,asa ca iata ce mi-am propus eu,ca sa ies din aceasta depresie mi-am gasit un loc de munca si nu orice fel de loc,daca eram dispusa sa invat puteam sa preiau un magazin intreg si sa ma ocup de el,iar salariu este foarte mare,prima mea zi acolo a fost minunata,sefa mea a facut tot posibilul sa imi explice despre ce este vorba,2 zile am fost mi-am dat seama ca imi place dar am renuntat cu parare de rau pentru ca nu puteam sa imi controlez starea,am facut cateva pauze in care am mers in masina si am plans in hohote fara motiv,nu mai pot sa mananc nimic,ma doare capul ingrozitor parca nu mai vad bine,e ingrozitor ce mi se intampla,nu stiu cum pot sa sufar atat de mult pe langa asta ma ascund,nimeni nu stie ca este ceva neinregula cu mine,n-am cu cine sa discut pentru nici macar eu nu inteleg ce simt.Cand ma gandesc ca acum 4 luni nu-mi pasa de nimic,aveam o viata perfecta,n-as fi scimbat nimic pana l-am intalnit pe el,m-a distrus complet.Imi doresc explicatii,cu ce sunt eu devina si de ce am ajuns in situatia asta?Oare de ce am pus atat de mult suflet si de ce n-am gandit de la inceput,unde imi era mintea cand aveam nevoie de ea?Ce sa fac sa trec peste asta,stiu ca unii oameni depasesc momentele mai dificile prin credinta,eu sunt o persoana credincioasa dar sincer nu stiu pentru ce sa ma rog,nu stiu daca merit sa fiu ascultata de Dumnezeu.
Acest mesaj a fost editat de către AniaEvd: -
AniaEvd said:Am deschis anterior un subiect delicat din viata mea ,ei bine acel baiat pentru care am facut aproape orice doar pentru ca il iubesc s-a departit de mine,mi s-a spus ca asa se va intampla.Eu tot timpul am trait cu gandul ca o sa fie un sfarsit si e aproape,nu zic ca am nevoie sa salvez relatia pentru ca nu stiu ce as putea sa fac,in timp ce el isi petrecea weekend-ul in cluburi ,eu stateam acasa si plangeam,asa ca iata ce mi-am propus eu,ca sa ies din aceasta depresie mi-am gasit un loc de munca si nu orice fel de loc,daca eram dispusa sa invat puteam sa preiau un magazin intreg si sa ma ocup de el,iar salariu este foarte mare,prima mea zi acolo a fost minunata,sefa mea a facut tot posibilul sa imi explice despre ce este vorba,2 zile am fost mi-am dat seama ca imi place dar am renuntat cu parare de rau pentru ca nu puteam sa imi controlez starea,am facut cateva pauze in care am mers in masina si am plans in hohote fara motiv,nu mai pot sa mananc nimic,ma doare capul ingrozitor parca nu mai vad bine,e ingrozitor ce mi se intampla,nu stiu cum pot sa sufar atat de mult pe langa asta ma ascund,nimeni nu stie ca este ceva neinregula cu mine,n-am cu cine sa discut pentru nici macar eu nu inteleg ce simt.Cand ma gandesc ca acum 4 luni nu-mi pasa de nimic,aveam o viata perfecta,n-as fi scimbat nimic pana l-am intalnit pe el,m-a distrus complet.Imi doresc explicatii,cu ce sunt eu devina si de ce am ajuns in situatia asta?Oare de ce am pus atat de mult suflet si de ce n-am gandit de la inceput,unde imi era mintea cand aveam nevoie de ea?Ce sa fac sa trec peste asta,stiu ca unii oameni depasesc momentele mai dificile prin credinta,eu sunt o persoana credincioasa dar sincer nu stiu pentru ce sa ma rog,nu stiu daca merit sa fiu ascultata de Dumnezeu.
Eu nu inteleg ceva, de ce sa plangi? De ce sa ai un job si sa ii dai cu sutul? Dar cand iti ghioraie matul tot pe el il plangi? Pai vrei sa nu mai plangi? Fa-l sa planga el , cand va afla ce a pierdut. Tu te aranjezi, colo in buzunar bani de cheltuiala, mai vine un client tinerel, mai un zambet, mai o ieseala.
Pai asa plansa cu rimelu atarnad in barba...cine te mai vrea? -
Cauta un psiholog , nu glumesc si te cred !Sunt singurele persoane care te pot ajuta in astfel de cazuri , incearca si nu te mai intoarce in timp ca nu poti schimba nimic acolo , aici in prezent poti sa lucrezi cu tine insati .Sunt si lucruri pe care le vei lamuri pe parcurs , priveste spre viitor , unde vrei sa ajungi tu ! -
-
in faza asta cred ca e important sa nu stai sa tot macini ganduri, doar timpul va alina ardoarea despre care vorbesti tu; incearca sa nu ratezi nici o ocazie sa iesi cu prietene, cunostinte, fa orice, iesi si fa sport, mergi in oras, incearca sa-ti ocupi timpul si mai ales mintea cat mai mult pentru a reusi sa te rupi de dependent asta...nici nu cred ca e dragoste cand ni se pune pata asa
o sa reusesti dar agata-te de orice iti da ocupatie -
-
AniaEvd said:Am deschis anterior un subiect delicat din viata mea ,ei bine acel baiat pentru care am facut aproape orice doar pentru ca il iubesc s-a departit de mine,mi s-a spus ca asa se va intampla.Eu tot timpul am trait cu gandul ca o sa fie un sfarsit si e aproape,nu zic ca am nevoie sa salvez relatia pentru ca nu stiu ce as putea sa fac,in timp ce el isi petrecea weekend-ul in cluburi ,eu stateam acasa si plangeam,asa ca iata ce mi-am propus eu,ca sa ies din aceasta depresie mi-am gasit un loc de munca si nu orice fel de loc,daca eram dispusa sa invat puteam sa preiau un magazin intreg si sa ma ocup de el,iar salariu este foarte mare,prima mea zi acolo a fost minunata,sefa mea a facut tot posibilul sa imi explice despre ce este vorba,2 zile am fost mi-am dat seama ca imi place dar am renuntat cu parare de rau pentru ca nu puteam sa imi controlez starea,am facut cateva pauze in care am mers in masina si am plans in hohote fara motiv,nu mai pot sa mananc nimic,ma doare capul ingrozitor parca nu mai vad bine,e ingrozitor ce mi se intampla,nu stiu cum pot sa sufar atat de mult pe langa asta ma ascund,nimeni nu stie ca este ceva neinregula cu mine,n-am cu cine sa discut pentru nici macar eu nu inteleg ce simt.Cand ma gandesc ca acum 4 luni nu-mi pasa de nimic,aveam o viata perfecta,n-as fi scimbat nimic pana l-am intalnit pe el,m-a distrus complet.Imi doresc explicatii,cu ce sunt eu devina si de ce am ajuns in situatia asta?Oare de ce am pus atat de mult suflet si de ce n-am gandit de la inceput,unde imi era mintea cand aveam nevoie de ea?Ce sa fac sa trec peste asta,stiu ca unii oameni depasesc momentele mai dificile prin credinta,eu sunt o persoana credincioasa dar sincer nu stiu pentru ce sa ma rog,nu stiu daca merit sa fiu ascultata de Dumnezeu.
Te distrugi singura.
Acest mesaj a fost editat de către Alexandrinae: -
AniaEvd,
Stiu ca tot ce simti acum nu este decat durere, furie, rusine, scarba, ura. Sa-ti spun un secret : dragostea doare uneori, si mai ales cand stii ca (acea relatie) nu merge, (si) nu va dura. Si pentru ca e luni, un nou inceput de saptamana (si in toate, de ce nu?) sa iti mai spun (inca) un secret : esti om.
Sa iti pictiz un intreg tablou verbal despre ce inseamna asta : un om (ca si tine) este supus greselii. Cu totii facem (sau am facut). Fiind la o varsta mult, mult, mult inaintata fata de a ta, EU am facut greseli. O gramada. Si nu regret nimic din trecut, insa pe unele chiar nu le-as repeta. Daca ai putea sa iti amintesti (vreodata) ceea ce eu, sau altul de aici te va sfatui, sa iti amintesti (si) asta : nu regreta; pentru ca regretul aduce remuscare si asta e otrava vietii, te va urmari mereu!
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
Chimia e de vina bat-o vina ea face femeile asa sensibile la despartiri dar in acelasi timp minunate ca stiu sa iubeasca cum nici un barbat nu ar putea . Perioada de atractie sexuala dureaza de obicei 1 an de relatie , fiindca la tine relatia a tinut putin aceasta perioada nu a trecut inca , daca toate metodele de a uita descrise mai sus nu merg atunci mergi la psiholog si vei avea un confident fiindca noi femeile suntem facute din mult prea multe sentimente . -
