Să aştept să simtă mai mult pentru mine?
-
0 1Bună!
De jumătate de an sunt într-o relaţie cu un bărbat. Nu ne-am certat niciodată, ne înţelegem bine, comunicăm bine.
El are ceva probleme personale, care nu au legătură cu mine şi ocazional mai are depresii şi se simte foarte obosit.
De la un timp am început să ne vedem ceva mai rar şi am discutat şi a zis că simte nevoia să fie singur, că îl obosesc oamenii din jur. A zis că îi sunt dragă, că nu e vina mea, dar că el nu simte nimic, că din cauza problemelor simte că s-a transformat într-o stană de piatră.
El a zis că putem să rămânem prieteni, să mai vorbim, să mai ieşim la o cafea, la o plimbare, dar că se simte vinovat că nu îmi poate oferi ce vreau eu şi că a încercat a încercat şi nu merge.
Eu chiar ţin la el şi aş fi dispusă să iau lucrurile uşor şi să am răbdare.
Aţi trecut cumva prin ceva asemănător? Credeţi că e o idee bună? Credeţi că se poate ca în timp să ajungă să simtă mai multe dacă rămân alături de el? Ce aş putea să-i spun ca să înţeleagă că vreau să fiu alături de el şi că nu trebuie să se simtă vinovat? Nu ştiu dacă vrea să mai încercăm pentru că spune că nu are energie de investit în asta şi nu vrea să mă rănească. Ce credeţi?
-
loredana_1630 said:Bună!
De jumătate de an sunt într-o relaţie cu un bărbat. Nu ne-am certat niciodată, ne înţelegem bine, comunicăm bine.
El are ceva probleme personale, care nu au legătură cu mine şi ocazional mai are depresii şi se simte foarte obosit.
De la un timp am început să ne vedem ceva mai rar şi am discutat şi a zis că simte nevoia să fie singur, că îl obosesc oamenii din jur. A zis că îi sunt dragă, că nu e vina mea, dar că el nu simte nimic, că din cauza problemelor simte că s-a transformat într-o stană de piatră.
El a zis că putem să rămânem prieteni, să mai vorbim, să mai ieşim la o cafea, la o plimbare, dar că se simte vinovat că nu îmi poate oferi ce vreau eu şi că a încercat a încercat şi nu merge.
Eu chiar ţin la el şi aş fi dispusă să iau lucrurile uşor şi să am răbdare.
Aţi trecut cumva prin ceva asemănător? Credeţi că e o idee bună? Credeţi că se poate ca în timp să ajungă să simtă mai multe dacă rămân alături de el? Ce aş putea să-i spun ca să înţeleagă că vreau să fiu alături de el şi că nu trebuie să se simtă vinovat? Nu ştiu dacă vrea să mai încercăm pentru că spune că nu are energie de investit în asta şi nu vrea să mă rănească. Ce credeţi?Noi credem ca ar trebui sa ti vezi de treaba ! Acum pe bune , chiar nu va gasiti si voi niste barbati klumea? ?!!! va incurcati cu toti obositii , depresivii, si lista ar putea continua....
-
-
-
Pur si simplu nu vrea mai mult, nu ca problemele lui va pune relatia in dificultate , cel putin din punctul meu de vedere. Cit timp tu esti cea in masura a depune eforturi si a accepta situatia dupa cum e si nu ridici problema "problemelor" lui ... unde e problema ? Niciunde, nu vre si gata, ce graieste nenea acolo ... ii datul dupa prun. De el ar fi al satul pina peste cap de problemele tale , l-as intelege, dar asa ...
Ii olecuta ca in maretele filme cu Geovane si Arabella, "oh, te parasesc din prea multa dragoste", "fix de aia imi cresc aripi ca te iubesc prea mult si nu vreau sa suferi", oh my love, oh my love ...
Apropo, nu pricep aia cu intinlitul la cafea. Adica, tre sa aibe neaparat pe cineva sa i se zmiorcae de cite alte multe si marunte are ? Mai, mai mai ... Da nu mai bine sa se duca cu problemele lui cu tot ? Ioti breee ...
Acest mesaj a fost editat de către ViktorC: -
-
Dragostea nu are legatura cu timpul si nici nu se alege. Nu te uiti la cineva si iti spui ca intr-o zi vei ajunge sa-l iubesti. Iubirea nu e ca frunzele padurii, sa-ti spui ca timpul o va schimba.
Nu e capabil de mai mult si a spus-o. De ce te-ai multumi cu o relatie bazata doar pe prietenie (intr-o relatie)? Trebuie sa fie mai mult, o sclipire, atractie etc. -
-
El a zis ca ii sunt draga si ca ii place sa stea cu mine. In pat ne simtim bine, eu zic ca exista atractie. Poate el s-ar astepta sa ma iubeasca, dar poate nu a trecut destul timp. Nici eu nu pot sa spun ca il iubesc, dar intr-adevar, cred ca tin ceva mai mult la el decat el la mine. Nu avem nici unul din noi 15 ani ca sa ne spunem "te iubesc" dupa 2 zile. De aia spun ca poate ar fi o idee sa mai petrecem un timp impreuna si sa vedem unde duce. Dar nu stiu cum sa-l conving de asta. El e convins ca mai bine ii e singur, ca asa nu raneste pe nimeni. Dar poate are nevoie de cineva care sa-i fie alaturi si sa-i arate ca e mai bine asa decat singur
-
loredana_1630 said:Bună!
De jumătate de an sunt într-o relaţie cu un bărbat. Nu ne-am certat niciodată, ne înţelegem bine, comunicăm bine.
El are ceva probleme personale, care nu au legătură cu mine şi ocazional mai are depresii şi se simte foarte obosit.
De la un timp am început să ne vedem ceva mai rar şi am discutat şi a zis că simte nevoia să fie singur, că îl obosesc oamenii din jur. A zis că îi sunt dragă, că nu e vina mea, dar că el nu simte nimic, că din cauza problemelor simte că s-a transformat într-o stană de piatră.
El a zis că putem să rămânem prieteni, să mai vorbim, să mai ieşim la o cafea, la o plimbare, dar că se simte vinovat că nu îmi poate oferi ce vreau eu şi că a încercat a încercat şi nu merge.
Eu chiar ţin la el şi aş fi dispusă să iau lucrurile uşor şi să am răbdare.
Aţi trecut cumva prin ceva asemănător? Credeţi că e o idee bună? Credeţi că se poate ca în timp să ajungă să simtă mai multe dacă rămân alături de el? Ce aş putea să-i spun ca să înţeleagă că vreau să fiu alături de el şi că nu trebuie să se simtă vinovat? Nu ştiu dacă vrea să mai încercăm pentru că spune că nu are energie de investit în asta şi nu vrea să mă rănească. Ce credeţi?
Nu e vina ta, tu il iubesti, insa el are probleme la mansarda. Eu ti-as recomanda sa fii mai vigilenta. -
-
-
loredana_1630 said:Bună!
De jumătate de an sunt într-o relaţie cu un bărbat. Nu ne-am certat niciodată, ne înţelegem bine, comunicăm bine.
El are ceva probleme personale, care nu au legătură cu mine şi ocazional mai are depresii şi se simte foarte obosit.
De la un timp am început să ne vedem ceva mai rar şi am discutat şi a zis că simte nevoia să fie singur, că îl obosesc oamenii din jur. A zis că îi sunt dragă, că nu e vina mea, dar că el nu simte nimic, că din cauza problemelor simte că s-a transformat într-o stană de piatră.
El a zis că putem să rămânem prieteni, să mai vorbim, să mai ieşim la o cafea, la o plimbare, dar că se simte vinovat că nu îmi poate oferi ce vreau eu şi că a încercat a încercat şi nu merge.
Eu chiar ţin la el şi aş fi dispusă să iau lucrurile uşor şi să am răbdare.
Aţi trecut cumva prin ceva asemănător? Credeţi că e o idee bună? Credeţi că se poate ca în timp să ajungă să simtă mai multe dacă rămân alături de el? Ce aş putea să-i spun ca să înţeleagă că vreau să fiu alături de el şi că nu trebuie să se simtă vinovat? Nu ştiu dacă vrea să mai încercăm pentru că spune că nu are energie de investit în asta şi nu vrea să mă rănească. Ce credeţi?Tipul n-are nimic, e doar un papa-lapte care nu stie cum sa iasa dintr-o relatie nedorita, si atunci baga la inaintare clisee: "esti prea buna pt mine", "meriti ceva mai bun", "te iubesc ca pe o sora"...
E pierdere de vreme, da-i viteza ca nu e asta ultimul barbat de pe Pamânt...
Ureaza-i multa sanatate si sfatuieste-l prieteneste, ca doar asa te "iubeste", ca pe o prietena, deci sfatuieste-l sa se duca intr-un sejur de odihna la Sovata , sa-si trateze asa-zisele depresii si moleseli ale mintii si trupului...
-
-
-
-
loredana_1630 said:Bună!
De jumătate de an sunt într-o relaţie cu un bărbat. Nu ne-am certat niciodată, ne înţelegem bine, comunicăm bine.
El are ceva probleme personale, care nu au legătură cu mine şi ocazional mai are depresii şi se simte foarte obosit.
De la un timp am început să ne vedem ceva mai rar şi am discutat şi a zis că simte nevoia să fie singur, că îl obosesc oamenii din jur. A zis că îi sunt dragă, că nu e vina mea, dar că el nu simte nimic, că din cauza problemelor simte că s-a transformat într-o stană de piatră.
El a zis că putem să rămânem prieteni, să mai vorbim, să mai ieşim la o cafea, la o plimbare, dar că se simte vinovat că nu îmi poate oferi ce vreau eu şi că a încercat a încercat şi nu merge.
Eu chiar ţin la el şi aş fi dispusă să iau lucrurile uşor şi să am răbdare.
Aţi trecut cumva prin ceva asemănător? Credeţi că e o idee bună? Credeţi că se poate ca în timp să ajungă să simtă mai multe dacă rămân alături de el? Ce aş putea să-i spun ca să înţeleagă că vreau să fiu alături de el şi că nu trebuie să se simtă vinovat? Nu ştiu dacă vrea să mai încercăm pentru că spune că nu are energie de investit în asta şi nu vrea să mă rănească. Ce credeţi?</p Cred ca ti a dat de inteles ca nu mai dorește nimic
-
carmen008 said:
loredana_1630 said:Bună!
De jumătate de an sunt într-o relaţie cu un bărbat. Nu ne-am certat niciodată, ne înţelegem bine, comunicăm bine.
El are ceva probleme personale, care nu au legătură cu mine şi ocazional mai are depresii şi se simte foarte obosit.
De la un timp am început să ne vedem ceva mai rar şi am discutat şi a zis că simte nevoia să fie singur, că îl obosesc oamenii din jur. A zis că îi sunt dragă, că nu e vina mea, dar că el nu simte nimic, că din cauza problemelor simte că s-a transformat într-o stană de piatră.
El a zis că putem să rămânem prieteni, să mai vorbim, să mai ieşim la o cafea, la o plimbare, dar că se simte vinovat că nu îmi poate oferi ce vreau eu şi că a încercat a încercat şi nu merge.
Eu chiar ţin la el şi aş fi dispusă să iau lucrurile uşor şi să am răbdare.
Aţi trecut cumva prin ceva asemănător? Credeţi că e o idee bună? Credeţi că se poate ca în timp să ajungă să simtă mai multe dacă rămân alături de el? Ce aş putea să-i spun ca să înţeleagă că vreau să fiu alături de el şi că nu trebuie să se simtă vinovat? Nu ştiu dacă vrea să mai încercăm pentru că spune că nu are energie de investit în asta şi nu vrea să mă rănească. Ce credeţi?
Nu e vina ta, tu il iubesti, insa el are probleme la mansarda. Eu ti-as recomanda sa fii mai vigilenta.Doamna Carmen, imi permiteti sa va contrazic ?
Omu n-are nici o problema, si-a spus of-ul si cam atit. Adevarata si mareata problema o detine cel de nu pricepe de cum stau lucrurile.
Zise el.
-
Alexandrinae said:
Hi, Alexa.
Fa bine si ia ceva pe tine ca o sa racesti .
Acest mesaj a fost editat de către ViktorC: -
ViktorC said:
carmen008 said:
loredana_1630 said:Bună!
De jumătate de an sunt într-o relaţie cu un bărbat. Nu ne-am certat niciodată, ne înţelegem bine, comunicăm bine.
El are ceva probleme personale, care nu au legătură cu mine şi ocazional mai are depresii şi se simte foarte obosit.
De la un timp am început să ne vedem ceva mai rar şi am discutat şi a zis că simte nevoia să fie singur, că îl obosesc oamenii din jur. A zis că îi sunt dragă, că nu e vina mea, dar că el nu simte nimic, că din cauza problemelor simte că s-a transformat într-o stană de piatră.
El a zis că putem să rămânem prieteni, să mai vorbim, să mai ieşim la o cafea, la o plimbare, dar că se simte vinovat că nu îmi poate oferi ce vreau eu şi că a încercat a încercat şi nu merge.
Eu chiar ţin la el şi aş fi dispusă să iau lucrurile uşor şi să am răbdare.
Aţi trecut cumva prin ceva asemănător? Credeţi că e o idee bună? Credeţi că se poate ca în timp să ajungă să simtă mai multe dacă rămân alături de el? Ce aş putea să-i spun ca să înţeleagă că vreau să fiu alături de el şi că nu trebuie să se simtă vinovat? Nu ştiu dacă vrea să mai încercăm pentru că spune că nu are energie de investit în asta şi nu vrea să mă rănească. Ce credeţi?
Nu e vina ta, tu il iubesti, insa el are probleme la mansarda. Eu ti-as recomanda sa fii mai vigilenta.Doamna Carmen, imi permiteti sa va contrazic ?
Omu n-are nici o problema, si-a spus of-ul si cam atit. Adevarata si mareata problema o detine cel de nu pricepe de cum stau lucrurile.
Zise el.
Nea Victore , da-mi voie ca sa ma exprim delicat.
Cat timp un barbat ,merge delicat prin lume, lasa-ma sa te las, vai dar nu vreau sa deranjez, uite iubitica mi s-a rupt o unghiuta e clar ca acolo la mansarda piticii dorm.
Asta nu e barbat, e un viitor cocos-femeie.
