Problema cu mama. Va rog sa ma sfatuiti
-
0 0Buna dimineata si bine v-am gasit. Am nevoie de sfaturile voastre intrucat nu ma mai inteleg cu mama. Am 28 de ani, sunt casatorita si proaspata mamica. Dinainte sa nasc, mama mea, care locuia la tara (si care are o varsta destul de inaintata) mi-a propus sa vina ea sa ma ajute cu copilul. Eu una nu i-as fi cerut asta pentru ca staim cat de legata este de casa ei si ar fi stat ca un peste pe uscat la noi la bloc. Dar daca s-a oferit ... de ce nu? M-am bucurat mai mult ca daca vine aici, o sa o pot duce la doctor sa-i tina sub supraveghere sanatatea, ca aici va munci mai putin fata de acolo si ca per ansamblu, imi va fi mie mai usor sa o ingrijesc. Dar au aparut discutiile. Eu si sotul avem un stil de viata destul de lejer si de normal, in sensul ca mergem la cumparaturi o data pe saptamana si ne luam tot ce ne trebuie pt gatit, consumat, curatenie si pentru copil. Mama este o persoana foarte economa si vazand asa-zisa risipa de bani pe care o facem noi, a inceput sa-si bage nasul. Ca de ce cheltuim atat, ca spargem banii fara rost, ca de ce ii trebuie celuilalt fiu al sotului meu (din prima casatorie) meditatii si cate si mai cate. Am incercat sa-i explic omeneste ca suntem o familie si ca tot ce-i al meu e si al lui si invers. Dupa aceea, a inceput sa nu mai manance, sa faca foamea, desi gemea frigiderul de mancare. Si sa se planga ca a durut-o stomacul cu o seara in urma ca s-a culcat nemancata. Eu avand copilul de cateva luni, sunt terminata de oboseala, pentru ca bebe se trezeste noaptea de 10000 de ori sa pape, tipa, chiuie, iar ziua nu pot sa dorm deloc, deci ultimul lucru la care sunt atenta este ce face mama mea, daca mananca sau nu. Auzind ce zice, am intrebat-o de ce nu mananca, doar e atata mancare si gatita si racituri, fructe, iaurturi, chiar are de unde alege. \Mi-a raspuns ca nu umbla ea la frigiderul nostru. Am ramas tampita. Degeaba munca de convingere cu ea ca doar noi nu am adus-o la noi sa stea nemancata sau nu ne asteptam ca ea sa cumpere mancare separat. O deranjeaza orice i-as spune, de multe ori nici nu realizez ca am zis ceva, orice o supara. Daca aseaza o cratita pe aragaz si eu vin sa spal ceva la chiuveta si o dau mai incolo, gata, nu mai vorbeste cu mine 3 zile, face tensiune, ii da sangele pe nas, se duce intr-un colt de camera si incepe sa planga ca imi bat joc de ea, ca m-a vazut ea cu cata ura am mutat cratita aia. I-am spus in toate felurile ca n-am nimic cu ea, ca sunt mult prea obosita ca sa am chef si timp de mizerii de-astea. Nu, ii trece o zi, doua, apoi o luam de la capat. Nu-i zice nimeni nici da-te mai incolo, dar mereu i se pare ca cineva se ia de ea. Daca m-a intrebat sotul pe mine daca mai avem nu stiu ce de mancare, gata, e prapad, ca omul acela crede ca am mancat eu, am vazut eu cum se uita urat la mine! Sotul meu e un barbat cu sufletul bun, nu-i o jigodie, cat a stat mama la tara, ii faceam aprovizionarea lunar, umpleam masina cu baxuri de zahar, de ulei, faina, paste, orez, saci de crantanele pentru animale. Nu stiu cati barbati pe lumea asta ar accepta asa ceva fara sa comenteze. Dar tot nu e bine pentru ea. Acum a inceput sa bage strambe sa ma despart de ea. Evident mi-a picat fata cand am auzit-o zicandu-mi ca daca nu accepta el sa ma dau deoparte cu banii si sa-i folosim in casa numai pe ai lui, sa divortez. I-am spus ca in caz ca nu-si da seama, avem un copil abia nascut si n-am de gand sa-l cresc singura, mai ales ca n-am motive sa fiu nemultumita de barbatul meu. Nu, ca l-a vazut ea ca e nesimtit ca dimineata cand se trezeste si o vede pe ea, in loc sa-i spuna sarut-mana, ii spune buna dimineata. Mie mi se par atat de stupide si de puerile motivele ei, dar ca sa nu o mai amarasc si sa-i creasca tensiunea, am preferat sa renunt sa-i mai spun. Dar nu se lasa. Ca de ce ii da bani copilului lui. Ca de ce face aia si ailalta. Pe bune acum , daca eu n-am nici o problema cu asta, de ce are ea? Ca e doar salariul meu si al lui, iar mie mi se pare normal sa aiba grija de copilul lui, fiind si singurul parinte (mama baiatului a murit acum cativa ani). Imi reproseaza ca mie nu-mi pasa de ea, ca vreau sa o vad moarta, ca asa am zis. Cand o intreb unde m-a auzit ea pe mine zicand asa ceva (pentru ca stiu ca n-as spune niciodata asta), zice ca stie ea ca am zis-o catre sotul si ca stie ca eu o barfesc in fata lui.
Va rog sa ma credeti ca am ajuns la disperare. Imi scoate ochii ca din cauza mea si-a stricat rostul la tara, a lasat tot de izbeliste sa vina aici. Mare ajutor nu va imaginati ca imi da, pentru ca ii e frica sa stea cu copilul, de gatit gatesc tot eu ca noi mancam mai mult paste, cartofi la cuptor, salate, gratar, pe cand ea e cu ciorba si cam atat (ceea ce noi nu consumam de fel). Cum era de asteptat, se supara ca nu mancam mancarea facuta de ea si oricat i-as explica eu ca noi nu mancam ciorba si sotul mananca de obicei la serviciu (iar eu nu prea apuc sa mananc si nici nu imi place), nu vrea sa inteleaga, crede ca o facem special. Simte ea nevoia sa se impuna in toate, iar pe mine ma apuca spumele cand vad ca lucrurile pe care eu le-am pus intr-un loc le ia si le pune in alt loc. O las sa-si faca damblaua si sa faca ce vrea ea prin casa, s-a apucat sa racaie aragazul cu cutitul si l-a facut varza, nu i-am zis nimic (o sa ne luam altul, noi sa fim sanatosi), iese sa mature frunzele in fata blocului desi ii spun ca acolo nu e proprietatea noastra, exista femeie de serviciu platita sa faca asta. Nu, ca e rusinos sa treaca lumea pe strada si sa vada atatea frunze. Doamne, cui ii pasa?
Deci nu mai stiu cum sa o scot la capat. La orice cuvant de-al meu, i se pare ceva, interpreteaza cumva, se plange la toate neamurile ca noi ne purtam urat cu ea (si pe cuvantul meu ca nu ii zice nimeni nimic). Ca de ce stam seara la televizor pana la miezul noptii? Ca de ce nu ii dau ei copilul la tara. \I-am zis nici sa nu se gandeasca, copilul cat timp va fi mic, va sta cu mine si cu taica-su, in nici un caz nu i-l dau ei sa-l duca la cucuietii din deal, mai ales ca la 70 de ani ai ei, numai de copil nu-i in stare sa aiba grija.
Dar supararile continua si nu e zi lasata de dumnezeu in care sa nu se supere ca am zis sau am facut ori eu ori sotul ceva. Presupun ca se asteapta sa-i zic sa plece la tara, sa ii cer eu asta, dar eu nu pot sa-i cer vreodata parintelui meu treaba asta, cum sa o dau afara din casa? Mai ales ca are si probleme de sanatate, e absurd. Si sunt prinsa efectiv in cercul asta nenorocit, ca nu stiu cum s-o dau sa fie bine. Am nevoie de sfaturi, cum sa abordez situatia, ce sa-i fac sa nu se mai supere, cum sa fac sa avem si noi o viata linistita. A fost plecata la tara cateva saptamani si nu va zic ce liniste si bine a fost fara ea. Acum a revenit, tuna si fulgera si daca deschid gura si incerc sa aflu ce are, imi zice ca n-are nimic, stiu eu ce-am facut sau ce-am zis. Sau ca e suparata ca imi bat eu joc de ea. Am intrebat-o in ce consta bataia asta de joc si imi zice ca exact ce fac eu cu ea. Dar ce fac eu cu tine? Stii tu. Comunicare zero. Ce sa-i mai fac, doamne sfinte, sa se potoleasca? -
mama ta este bolnava, ar trebui dusa la un psiholog. serios.
nu cred ca va dori sa mearga , nu crede ca are o problema cu piticii pe creier si va continua sa-ti controleze viata .
si sa-si puna rabdarea mereu la incercare cu inchipuirile ei si cu modul de a comanda ca o generaleasa.
asa ajutor, mai bine lipsa. n-as avea nevoie, angajez o bona si sanatate buna,sa se duca de unde a venit.
tin'te tare pe pozitii, stabileste limite. spus cam asa " nimeni nu-ti vrea raul, nimeni nu te dusmaneste dar daca nu poti sa iti vezi de ale tale, asta e, ne vedem mai rarutz ca-i mai dragutz "
va trece la santaj emotional extrem, mi-e rau, moare mamica, etc dar nu ceda,te ajuta ca o mama si puteti sa aveti o viata linistita impreuna bine, nu, fiecare cu casa ei, altfel te termina.in timp apare gastrita,da in ulcer , etc...altele mai grave. ai grija de tine, mila mi-e de ea dar de tine mi se rupe sufletul!
-
-
Si eu sunt de acord cu Eva, mama ta, probabil din cauza varstei, are nevoie de ajutor specializat, altfel riscati niste probleme serioase in familie.
Eu intotdeauna am fost impotriva locuitului impreuna, vine o vreme cand fiecare trebuie sa-si vada de rostul lui. Bineinteles ca nu trebuie sa ne neglijam parintii, dar exista niste limite, nu trebuie sacrificata linistea si intelegerea dintr-o familie, pentru a tolera capriciile unui om batran, caruia oricat i-ai explica, o tine langa ca este persecutat!
Din fericire, fiecare dintre voi are casa lui, ideal ar fi sa stea fiecare separat, fara mustrari de constiinta si fara certuri. In limita posibilitatilor, o puteti ajuta, dar momentan tu trebuie sa iti pastrezi energia pentru copilul care abia s-a nascut si depinde exclusiv de tine, iar apoi pentru restul!
Acest mesaj a fost editat de către roseblue: -
La cele 70 primaveri ... doar rabdarea din belsug mai face fata, parerea mea. Io cred ca i-ar prinde bine o companie apropiata virstea cu care sa stea la o birfa, la o plimbare ... lasata sa mature cartierul de frunze de asta-i cade bine ... sa-si risipeasca energia, altfel cum sa-i piara cheful de gilceava si sa-i aibe pofta de mincare ..
-
Da, si eu am zis ca decat sa imi faca viata amara, mai bine lipsa. Dar daca ii zic ca nu mai vreau sa stea cu mine, sa o trimit inapoi, incepe iar scandalul si santajele, ca de-asta m-a crescut si mi-a dat tot ce a avut ea, ca sa o dau afara acum, cand este ea bolnava si cine stie cate alte chestii o sa mai debiteze. De fiecare data ma surprinde ca nu stiu de unde le scoate sau cum interpreteaza din ceva, sa ajunga la cu totul altceva.
-
-
-
-
Draga mamborambo,
O criza de plans isteric s-ar putea dovedi salutara, dar trebuie sa joci rolul unei femei mature si sa gasesti o solutie pentru situatia in care te-ai bagat. Batranii sunt (foarte) dificili, iar daca te astepti ca mama ta sa se schimbe (vreodata) e ca si cum te-ai astepta ca soarele sa rasara la vest.
Singura modalitate de a te face inteleasa este sa fi sincera si directa : asta este casa mea, traiesc dupa propriile reguli si conditii! -
-
-
-
A fost mereu asa, asa absurda- din delicatete fata de tine nu folosesc alt cuvant- sau acum cu ocazia statului la voi in casa au izbucnit ura si frustrarea si altele? Situatia asta este cu adevarat foarte urata si proasta, riscati sa va despartiti, sa va imbolnaviti incepand cu cel mai mic , bebelusul dar si tu nedormita si obosita risti mult. Familia ta acum este sotul, apoi copilul si celalalt copil orfan de mama, mama ta cu tot respectul daca nu este o prezenta cum se cuvine o inviti frumos la casa ei. Ce o deranjeaza dupa parerea ta exact? Cum sa te indemne la divort? Cum a fost tatal tau, cum a fost viata ei si a voastra de are in ea atata patima, atata ura. Dupa cum povestesti de la mine apare ca te uraste. Iarta-mi sinceritatea! -
O impachetezi si o trimiti la casa ei, oricum nu te ajuta, iti creeaza disconfort, dicteaza in casa ta, pe banii tai, in familia ta, treci peste santajele emotionale si spune-I clar ca ai gasit o bona pentru copil si ca tu te intorci la munca. E frustrata ca nu este la casa ei si da vina pe tine.
Indeparteaz-o! Tu ai nevoie de liniste si calm in perioada asta, e greu cu un copil mic, n-ai nevoie de ea!!!
Da, astea batrane se sclerozeaza in timp, nu-si mai dau seama la ce scot din gura. Fii tare si ai grija de pui si sot! -
ViktorC said:Mai ieri fu la stiri ca o doamna doctor a nascut cel de-al treilea copil la 62 ani.
La 42 ... ii numa bine, cred.
O fi vazut tarziu ca este insarcinata.
Acest mesaj a fost editat de către white_storm2: -
white_storm2 said:O impachetezi si o trimiti la casa ei, oricum nu te ajuta, iti creeaza disconfort, dicteaza in casa ta, pe banii tai, in familia ta, treci peste santajele emotionale si spune-I clar ca ai gasit o bona pentru copil si ca tu te intorci la munca. E frustrata ca nu este la casa ei si da vina pe tine.
Indeparteaz-o! Tu ai nevoie de liniste si calm in perioada asta, e greu cu un copil mic, n-ai nevoie de ea!!!
Da, astea batrane se sclerozeaza in timp, nu-si mai dau seama la ce scot din gura. Fii tare si ai grija de pui si sot!E vorba de mama ei, totusi...Nu cred ca e normal sa-ti indepartezi un parinte in modul asta! Da, clar, fiecare trebuie sa stea la casa lui, dar lucrurile trebuie facute cu cap, mai ales tinand cont de varsta batranei.
Mai degraba as inclina spre o discutie normala, eventual sa-i asigure tot confortul la tara, sa gaseasca intai pe cineva care sa o mai ajute cu treburile acolo, iar despartirea sa se petreaca firesc, altfel cred ca batranei i s-ar agrava si mai rau problemele fizice si psihice...
-
roseblue said:
white_storm2 said:O impachetezi si o trimiti la casa ei, oricum nu te ajuta, iti creeaza disconfort, dicteaza in casa ta, pe banii tai, in familia ta, treci peste santajele emotionale si spune-I clar ca ai gasit o bona pentru copil si ca tu te intorci la munca. E frustrata ca nu este la casa ei si da vina pe tine.
Indeparteaz-o! Tu ai nevoie de liniste si calm in perioada asta, e greu cu un copil mic, n-ai nevoie de ea!!!
Da, astea batrane se sclerozeaza in timp, nu-si mai dau seama la ce scot din gura. Fii tare si ai grija de pui si sot!E vorba de mama ei, totusi...Nu cred ca e normal sa-ti indepartezi un parinte in modul asta! Da, clar, fiecare trebuie sa stea la casa lui, dar lucrurile trebuie facute cu cap, mai ales tinand cont de varsta batranei.
Mai degraba as inclina spre o discutie normala, eventual sa-i asigure tot confortul la tara, sa gaseasca intai pe cineva care sa o mai ajute cu treburile acolo, iar despartirea sa se petreaca firesc, altfel cred ca batranei i s-ar agrava si mai rau problemele fizice si psihice...
E de bine, ca e mama, si nu mama soacra c-apoi ... jar minca mamaia ...
-
roseblue said:
E vorba de mama ei, totusi...Nu cred ca e normal sa-ti indepartezi un parinte in modul asta! Da, clar, fiecare trebuie sa stea la casa lui, dar lucrurile trebuie facute cu cap, mai ales tinand cont de varsta batranei.
Mai degraba as inclina spre o discutie normala, eventual sa-i asigure tot confortul la tara, sa gaseasca intai pe cineva care sa o mai ajute cu treburile acolo, iar despartirea sa se petreaca firesc, altfel cred ca batranei i s-ar agrava si mai rau problemele fizice si psihice...
Nu zau, dar e frumos ce-I face mama fetii, nu? La cat este mama de pornita eu zic sa lase fata manusile si sa I-o zica verde in fata. Are nevoie de liniste si calm, cu un bebe mic nu dormi destul, stresul e mare, schimbarile hormonale te naucesc, mama ei nu stie lucrurile astea? Dar ma tot gandesc, mama asta n-o fi fost asa mereu, de ce a chemat-o s-o ajute cu copilul daca o stia asa?
-