Prima mea iubire.
-
0 0Buna!Am 19 ani iar prietenul meu are 22.El este singurul cu care am avut o relatie serioasa si inca mai am,n-am unde sa caut ajutor si sper din suflet sa gasesc aici.Eu sunt foarte naiva,copilaroasa dar stiu totusi ce inseamna viata si ce vreau sa fac cu ea,defapt stiam,pana in momentul in care l-am intalnit si totul s-a dat peste cap,parintii mei ma consiera o copila pentru ca eu nu eram interesata de chestile care necesita maturitate,in ochii lor sunt o fetita inocenta si imi place privirea lor plina de dragoste,dar ce sa vezi,totul s-a schimbat dintr-o seara,cand am acceptat,m-am lasat derutata,la insistentele prietenului meu sa intretin relatii intime cu el,e jenant pentru ca eu eram virgina,si am fost educata ca lucrul acesta sa fie numai dupa ce o sa fiu casatorita,stiu ca e ceva primitiv privit de ochii lumii,dar si eu doream acest lucru,era mai mult un principiu si l-am incalcat.Probabil ca o sa fiu judecata,poate ca o sa fiu inteleasa,eu vreau sa spun cuiva ce am pe suflet.Singurul lucru care ma face sa ma controlez este ca prietenul meu trateaza asta cu maturitate,i-am spus cum ma simt si ma intelege oarecum,mi-a spus ca asta l-a facut sa ma iubeasca si mai mult si nici vorba de vreo despartire,dar cat de mult conteaza?Daca nu o sa fie el,cel cu care o sa ma casatoresc,familia mea crede ca e o prietenie intre noi,nici gand de o asemenea relatie.Mi-am pierdut zambetul,eu care priveam inainte cu bucurie,acum m-am inchis in mine si nu vreau decat sa stau singura si sa plang,caut lucruri sa fac sa ma tina ocupata sa nu ma mai gandesc,le-am spus la ai mei ca sunt racita,de aia am starea asta,cand ma uit in oglinda nu mai vad inocenta,ma dezgust...nu ma mai iubesc,nu mai am incredere in mine,nu mai am nimic.Cel mai mult ma doare ca imi apar ganduri ,daca nu-l iubesc defapt?Si daca ar fi sa spun ceva sigur despre el,este ca ma iubeste si tine la mine,dar atunci de ce mi-a facut una ca asta,si eu de ce n-am reusit sa ma opun,o sa fac tot posibilul ca sa mearga relatia pentru ca daca nu merge,alta pentru mine cu siguranta nu o sa fie.Am ajuns in stadiul de depresie,sufar atat de mult si mi-e greu sa ma ascund si toate astea din cauza unui singur lucru. -
-
-
-
-
-
-
-
-
AniaEvd said:Buna!Am 19 ani iar prietenul meu are 22.El este singurul cu care am avut o relatie serioasa si inca mai am,n-am unde sa caut ajutor si sper din suflet sa gasesc aici.Eu sunt foarte naiva,copilaroasa dar stiu totusi ce inseamna viata si ce vreau sa fac cu ea,defapt stiam,pana in momentul in care l-am intalnit si totul s-a dat peste cap,parintii mei ma consiera o copila pentru ca eu nu eram interesata de chestile care necesita maturitate,in ochii lor sunt o fetita inocenta si imi place privirea lor plina de dragoste,dar ce sa vezi,totul s-a schimbat dintr-o seara,cand am acceptat,m-am lasat derutata,la insistentele prietenului meu sa intretin relatii intime cu el,e jenant pentru ca eu eram virgina,si am fost educata ca lucrul acesta sa fie numai dupa ce o sa fiu casatorita,stiu ca e ceva primitiv privit de ochii lumii,dar si eu doream acest lucru,era mai mult un principiu si l-am incalcat.Probabil ca o sa fiu judecata,poate ca o sa fiu inteleasa,eu vreau sa spun cuiva ce am pe suflet.Singurul lucru care ma face sa ma controlez este ca prietenul meu trateaza asta cu maturitate,i-am spus cum ma simt si ma intelege oarecum,mi-a spus ca asta l-a facut sa ma iubeasca si mai mult si nici vorba de vreo despartire,dar cat de mult conteaza?Daca nu o sa fie el,cel cu care o sa ma casatoresc,familia mea crede ca e o prietenie intre noi,nici gand de o asemenea relatie.Mi-am pierdut zambetul,eu care priveam inainte cu bucurie,acum m-am inchis in mine si nu vreau decat sa stau singura si sa plang,caut lucruri sa fac sa ma tina ocupata sa nu ma mai gandesc,le-am spus la ai mei ca sunt racita,de aia am starea asta,cand ma uit in oglinda nu mai vad inocenta,ma dezgust...nu ma mai iubesc,nu mai am incredere in mine,nu mai am nimic.Cel mai mult ma doare ca imi apar ganduri ,daca nu-l iubesc defapt?Si daca ar fi sa spun ceva sigur despre el,este ca ma iubeste si tine la mine,dar atunci de ce mi-a facut una ca asta,si eu de ce n-am reusit sa ma opun,o sa fac tot posibilul ca sa mearga relatia pentru ca daca nu merge,alta pentru mine cu siguranta nu o sa fie.Am ajuns in stadiul de depresie,sufar atat de mult si mi-e greu sa ma ascund si toate astea din cauza unui singur lucru.
Altele o fac la 15-16 ani sau chiar mai devreme si nu se mai framanta.
Mda, astea sunt sentimente de jena, nesiguranta, vinovatie, chiar teama, frustrare, depresie. Nu-I mai spune prietenului chiar totul, a auzit o data, de doua ori ii ajunge, poate se satura de atatea vaicareli si ramai cu ochii in soare, pastreaza-l langa tine macar pana treci peste eveniment.
Eu ma indoiesc ca vei ramane cu el, dar cine stie.
Ai putea sa-I spui mamei, poate asa mai iesi din starea asta, tu stii cum va intelegeti.
Lasa ca trece, daca te-a mancat...
-
Mai, mai devreme sau mai tarziu tot trebuia sa o manance
.
Anyway, imi amintesc de prima mea experienta sexuala, cum (dupa) mi se parea ca merg atat de cracanat si cum (mi se parea) ca toata lumea stie.
Daca tu il iubesti si ti-ai dorit sa se intample, nu vad care (si unde) ar fi problema?
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
ViktorC said:Domnisoara draga, domnisoru' in cauza te-a fortat sau violat de tii neaparat a-i arunca vina-n circa ? Zici ca el te iubeste la nebunie, dar tu ? Tu il iubesti ?
Nu-i arunc vina,e vina mea,puteam sa evit,cum am mai facut de altfel,nu e prima data cand a insistat,dar am tot amanat,si el a fost de acord,dar de data aceasta nu am reusit,deci e doar vina mea,daca nu era,nu eram in starea asta.
-
GirlOnline said:Mai, mai devreme sau mai tarziu tot trebuia sa o manance
. Anyway, imi amintesc de prima mea experienta sexuala, cum (dupa) mi se parea ca merg atat de cracanat si cum (mi se parea) ca toata lumea stie. Daca tu il iubesti si ti-ai dorit sa se intample, nu vad care (si unde) ar fi problema?Si amu ... amu aceiasi senzatie? Sau ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat ...
)) -
GirlOnline said:Mai, mai devreme sau mai tarziu tot trebuia sa o manance
. Anyway, imi amintesc de prima mea experienta sexuala, cum (dupa) mi se parea ca merg atat de cracanat si cum (mi se parea) ca toata lumea stie. Daca tu il iubesti si ti-ai dorit sa se intample, nu vad care (si unde) ar fi problema?Problema mea tine de onoarea mea si de faptul ca nu am planificat asta,e vorba de iubire pentru ca daca nu era iubire nu puteam sa fac una ca asta cu o persoana pentru care nu simt nimic.Desi stiu ca nu sunt prima nici ultima persoana de pe pamant care facut asta inainte de casatorie,constiinta mea e activa,se pare ca nu-mi da pace.Si da,si eu am impresia ca toata lumea stie.
-
-
Tu ai facut-o intr-un moment in care nu erai pregatita psihic. De unde stii ca el este EL?? Mai putea astepta ca nu statea in flacari. Pe undeva ti-a fortat mana si tu, ca o naiva, ai marsat. Acum cea mai mare greseala este sa te amagesti ca il iubesti si ca el este alesul doar din considerentul ca ti-a tras-o o data intr-o seara. Si ar mai fi un necaz: sa afli ca esti gravida. N-ai fost pregatita pentru sex, crezi ca ai fi pregatitia sa devii mama? Macar atata lucru sa va fi dat prin cap, s-o faceti cu protectie.
-
De-aia se zice sa nu iti incepi viata sexuala pana cand nu esti pregatita, pana cand nu ai maturitatea de a-ti forma propriile opinii si a iti asuma un act atat de normal si de frumps de altfel. Draga mea, toate aceste sentimente de vinovatie si de dezgust pe care le nutresti sunt extrem de toxice si vin din pacate dintr-o educatie foarte incuiata de care ai avut parte. Stiu ca familiile le vor copiilor tot binele, insa asemenea sechele pentru un comportament sexual complet firesc sunt de neacceptat. Vazand astfel de reactii si framantari sper ca multe mame sa se gandeasca de doua ori inainte sa bage prostii in capul copiilor adolescenti si sa ii invente in loc maturitatea acceptarii schimbarilor din corpul lor.
Draga mea, sexul, mai ales cu persoana pe care o iubesti si care te iubeste, este ceva minunat. Societatea iti va spune ca tu ca femeie trebuie sa iti stingi din energia sexuala ca sa nu fii blamata si vazuta usuratica. Biserica iti va spune ca nu se cuvine inainte de casatorie. Cresti, educa-te si apoi pune-ti intrebari singura: tu ce parere ai? Ti se pare TIE (nu scolii, nu societatii, nu parintilor, nu Bisericii) ceva rau? De ce? La varsta asta intr-adevar nu ai maturitatea propriilor opinii, asa ca tot ce pot sa-ti urez este multa educatie si eventual sa o lasi mai moale cu autoblamarea si mai ales cu smiorcaitul catre iubit. Este normal, este firesc, ai vrut si tu, e in legea firii ca oamenii sa faca sex. Protejeaza-te, bucura-te de sex si nu uita ca asta nu e treaba parintilor tai, sa te judece daca esti curata / murdara, scoate-ti aberatiile astea din cap. Esti femeie de-acum, nu fetita, incepe sa te comporti ca atare
Enjoy!
-
AniaEvd said:
ViktorC said:Domnisoara draga, domnisoru' in cauza te-a fortat sau violat de tii neaparat a-i arunca vina-n circa ? Zici ca el te iubeste la nebunie, dar tu ? Tu il iubesti ?
Nu-i arunc vina,e vina mea,puteam sa evit,cum am mai facut de altfel,nu e prima data cand a insistat,dar am tot amanat,si el a fost de acord,dar de data aceasta nu am reusit,deci e doar vina mea,daca nu era,nu eram in starea asta.
Ase. Si de te vaiiieti crezi ca vei schimba ceva ? Cu siguranta nu . Ia-o (defapt accepta
) situatia dupa cum a cazut, ca faptu-i consumat deja . Si n-ar strica sa ei de vorba cu ai tai de cum stau lucrurile, cred io. -
-