Help!!! Am nevoie de un sfat in privinta mutarii impreuna!!!
-
-
-
-
-
Inna22 said:Am o relatie de 6 ani, si ca in orice relatie serioasa si frumoasa, am ajuns inevitabil la discutii despre mutatul impreuna. Eu locuiesc cu parintii si sora mea mai mica, iar el singur. El are propria firma, locuieste singur in apartamentul lui, eu mai am un an de studii si o sa lucrez full time (momentan part time) deci nu ar fi nicio problema de ordin financiar. Ma gandesc, e ok sa fac pasul asta acum sau sa mai astept?? Ma gandesc daca sunt pregatita pentru responsabilitatea asta? Cum ar reactiona ai mei daca le-as zice ca vreau sa ma mut cu iubitul meu? Dar ai lui? (avand in vedere ca pe ai lui inca nu ii cunosc deoarece parintii lui sunt pocaiti si nu au fost deacord cu relatia noastra, si-ar fi dorit pt el o fata din biserica) Eu imi doresc foarte mult sa ma mut cu el, dar in acelasi timp am si aceste ganduri si intrebari. Ce sa fac???
"Cinci mituri ale concubinajului
Mitul 1: Dacă trăim împreună, asta ne va arăta dacă ne potrivim unul cu altul
Deloc. Este cum ai compara mere cu pere. Doar pentru că un fruct are un gust bun sau rău, nu înseamnă că altele vor avea acelaşi gust. Căsătoria este o propunere total diferită decât trăirea împreună. Căsătoria este clădită pe făgăduinţa în faţa lui Dumnezeu de a rămâne fidel unul altuia. Concubinajul nu implică o asemenea făgăduinţă. Poţi să ratezi concubinajul cu cineva cu care ai fi reuşit în căsătorie. Totul depinde de felul în care oamenii se raportează la Dumnezeu pentru ajutor şi iubire. Apropos, rata divorţurilor cuplurilor care au trăit împreună înainte de căsătorie este mai mare decât a celor care nu au făcut-o.
Dacă partenerul tău nu doreşte un angajament pentru întreaga viaţă, nu te înşela să gândeşti că va dori acesta angajament mai târziu. Căsătoria este o făgăduinţă de a sta împreună. Concubinajul, pentru multe cupluri, durează aproximativ 18 luni, mai mult sau mai puţin.
Concubinajul pregăteşte oamenii să găsească raţiuni pentru a nu se căsători. Căsătoria, pe de altă parte, este bazată pe dragoste necondiţionată şi pe angajament pe întreaga viaţă. Nu există un „examen” pentru căsătorie, aşa cum este înaintea concubinajului. Toţi suntem imperfecţi şi tentaţi să cădem în timpul acestui examen. Vorbim despre dragostea condiţionată. „Te iubesc acum”, sau „te voi iubi în curând, dacă vei dovedi că eşti vrednic”.
Mitul 2: Concubinajul ne va arăta dacă suntem compatibili sexual
Nu, nu vă va arăta. Asta ar fi adevărat dacă aţi fi animale, să spunem câini. Sunteţi fiinţe umane. Aveţi amândoi suflet. Sexul între animale este doar fizic. Sexualitatea între oameni este fizică, emoţională şi spirituală. Dumnezeu ne-a făcut în aşa fel încât sexul în afara căsătoriei nu va produce niciodată o „împlinire spirituală”. De aceea, concubinajul te lasă gol după ce a trecut plăcerea fizică. Fără o unire spirituală prin Hristos, compatibilitatea sexuală este măsurată într-un mod superficial.
Dacă nu sunteţi căsătoriţi şi aţi fost deja împreună, nu ştiţi ce pierdeţi... Este darul total: trup, suflet şi spirit. Nu e de mirare că oamenii fără o astfel de unire prin cununie sunt atraşi deseori să continue experimentarea sexuală, pentru a-şi satisface „foamea” de unire spirituală. Această „foame” poate fi potolită, însă doar în căsătorie, şi numai dacă amândoi soţii sunt credincioşi în Hristos.
Mitul 3: Suntem la fel de angajaţi unul în faţa altuia, ca un cuplu căsătorit
Nu sunteţi deloc. Nici unul dintre voi nu este total angajat. Amândoi aşteptaţi să plasaţi pariurile. „Angajamentul” vostru este condiţionat. Nu sunteţi împreună „la bine şi la greu”. În loc de asta, „o să vedem ce se întâmplă”. Oricine aflat în această situaţie simte o presiune de a fi „performant”. Eşti într-un fel de cursă de încercare în faţa partenerului. Şi asta nu e liniştitor.
În adâncul inimii tale, tu știi că mariajul este mult mai mult decât o bucată de hârtie. Este o promisiune în faţa lui Dumnezeu să iubeşti şi să îngrijeşti fiinţa iubită până la sfârşitul vieţii. Oamenii care sunt în concubinaj, fac şi ei o promisiune: „Promit să fac tot ce pot, să am grijă de tine foarte mult, şi să văd dacă meriţi. Dacă nu merge, ei bine. Nu e ca şi cum am fi căsătoriţi, oricum”.
Mitul 4: Prietenia noastră nu va suferi, dacă ne mutăm împreună
Asta s-o crezi tu. Prietenia ta va deveni în curând tensionată şi neconfortabilă. Tu ai plecat de la „perioada de curtare”, către ţara nimănui. Nu eşti căsătorit, dar nici nu mai eşti în perioada de întâlniri. Ce plictisitor şi nenatural. Nici o mirare că simţămintele de prietenie şi cele confortabile se vor transforma în sentimente ciudate. E un fel de „prietenie cu beneficii”, însă nicidecum o prietenie necondiţionată. Există tot timpul frica de a fi dat afară din relaţie, dacă nu eşti bun. Nici o siguranţă. Nici o pace adâncă. În schimb, te pomeneşti cu o relaţie străină, care se umple treptat de mânie. Deloc ingredientele unei relaţii sănătoase.
Mitul 5: Putem să ne iubim unul pe altul tot atât de mult şi fără căsătorie
Nu, nu puteţi. Dumnezeu spune asta. Ar fi adevărat dacă aţi fi evoluat din maimuţe. În acest caz, Biblia ar fi doar o poveste cu fantezii. Însă, nu aţi evoluat din maimuţe. Aţi fost creaţi de Dumnezeu după chipul Său. El este Trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Şi tu eşti o fiinţă trei în unu: trup, suflet şi duh. Maimuţele nu sunt trei în unu. Dumnezeu nu a instituit căsătoria între maimuţe. Dumnezeu nu a promis să binecuvinteze unirea între maimuţe.
Nici nu-ţi dai seama cât de multă iubire poate să umple inima ta pentru fiinţa iubită, până nu primeşti iubirea lui Dumnezeu în Hristos şi iei „trenul căsătoriei” pentru întreaga ta viaţă. " -
-
-
-
Subscriu Stormy , chiar nu sunt sorti de izbanda intr-o astfel de relatie decat daca tu treci la cultul lor !
Acest mesaj a fost editat de către gabriela42: -
In viata orice se plateste!
Inna22 said:Am o relatie de 6 ani, si ca in orice relatie serioasa si frumoasa, am ajuns inevitabil la discutii despre mutatul impreuna. Eu locuiesc cu parintii si sora mea mai mica, iar el singur. El are propria firma, locuieste singur in apartamentul lui, eu mai am un an de studii si o sa lucrez full time (momentan part time) deci nu ar fi nicio problema de ordin financiar. Ma gandesc, e ok sa fac pasul asta acum sau sa mai astept?? Ma gandesc daca sunt pregatita pentru responsabilitatea asta? Cum ar reactiona ai mei daca le-as zice ca vreau sa ma mut cu iubitul meu? Dar ai lui? (avand in vedere ca pe ai lui inca nu ii cunosc deoarece parintii lui sunt pocaiti si nu au fost deacord cu relatia noastra, si-ar fi dorit pt el o fata din biserica) Eu imi doresc foarte mult sa ma mut cu el, dar in acelasi timp am si aceste ganduri si intrebari. Ce sa fac??? -
-
-
Sigur ca da! O romanca cu un rom, nu va fi acceptata de comunitatea roma, o alba cu un negru, mereu vor fi discutii, o pocaita cu un ortodox, obiceiuri diferite, alt balamuc, un arab cu o europeana etc.
Daca tu zici ca nu e o problema, eu zic ca sunt destule. Fiecare rasa, religie se crede superioara si mai aproape de adevar. Dar ce stiu eu?
-
-
-
white_storm2 said:Sigur ca da! O romanca cu un rom, nu va fi acceptata de comunitatea roma, o alba cu un negru, mereu vor fi discutii, o pocaita cu un ortodox, obiceiuri diferite, alt balamuc, un arab cu o europeana etc.
Daca tu zici ca nu e o problema, eu zic ca sunt destule. Fiecare rasa, religie se crede superioara si mai aproape de adevar. Dar ce stiu eu?intradevar, apar multe situatii, dar toate se rezolva. chestia ca nu cunosc nici o pereche amestecata care sa se fi despartit pe considerente de religie sau rasa.
ba chiar din cele pe care le stiu, nici una nu s-a despartit. asta in comparatie cu cele....normale
Acest mesaj a fost editat de către igivansenior: -
-
ViktorC said:Cam despre aia-i vorba , Ivane. Conflicte pe tema religiei, rasei in cuplu, aprar in cazul in care una din parti nu-i mai mult decit un/o inchilat/a si cretinitatea bintue zloboda fa-r de granite.
LE.
In plus (ca tot am chef de vorba) tre sa fii tare "sensibil" ca "tu", ca adult , sa dai raprortul si sa ceri aprobarea nemurelelor cu cine-ti (maninci nervii
) faci veacul pe lumea asta .Oh !
-
-
Eu cunosc o pereche, el araboi, ea olteanca de-a mea. A umplut-o ala de aur si vroia s-o ia cu el, noroc cu maica-sa (a ei). Faci ceva pe aurul ala, daca traiesti apoi o viata cu nasul in cenusa!!!
Apoi, in acelasi timp cu mine a nascut o tigancusa de 16 ani, am aflat multe de la ea despre obiceiurile lor.
O fosta colega de liceu si alta de facultate s-au casatorit cu cate un barbat de culoare ( negru), ambele au divortat si au cate un pui colorat, frumosi, dar nu foarte fericiti.
E greu si urat doar cu un parinte! Nici iarna nu-I ca vara!!!
