Mama mea sau tatal copilului meu... Cum pot sa ii impac?
-
0 0Buna , nu stiu daca isi mai aminteste cineva povestea mea, dar am sa spun pe scurt. Am aproape 20 de ani, sunt insarcinata in 23 de saptamani si nu am vrut sa fac avort asa ca mi-am ascuns sarcina de parinti pana acum si i-am zis doar prietenului meu. El este angajat, eu studenta in anul 2. Mama mea nu il accepta pentru ca nu are BAC si facultate si pentru ca cica e lenes. I-am zis mamei adevarul, la 22 de saptamani si umpic iar in ziua in care faceam 23 de saptamani ea si buna-mea m-au programat la avort. Mi-au zis ca copilul meu nu are tata, ca ele nu il accepta, ca sunt cea mai curva din tot neamul si ca le-am facut de ras, ca trebuia sa fac avort fara sa stie ele, ca eu nu fac copil ci foti, si multe altele. Medicul nu mi-a facut avort. Ele de atunci plang, ma condamna si imi scot ochii si de prietenul meu nu vor sa auda. Vor sa ma duca sa jur pe biblie in Biserica ca nu mai vorbesc cu el. Mi-au zis ca el nu va vedea copilul si ca copilul va fi trecut pe numele tatalui meu care nu a avut grija nici de mine si nu m-a prea ajutat pana anul trecut cand mi-a platit de 2-3 ori chiria (deocamdata stau in camin pana nasc). Cand prietenul meu a venit la mine sa vorbeasca cu ele au urlat la el, i-au spus ca m-a lasat gravida intentionat si ca el nu o sa vada copilul. El cand a plecat a spus ca daca eu si copilul patim ceva e capabil sa faca orice... Tatal meu e violent, imi e frica sa ii spun adevarul. In curand va veni in tara de pe tir. Nu stiu cum sa ii spun, imi e frica sa nu ajungem la volenta fizica extrema. Oricum, el si mama vor veni la camin la mine deoarece mie imi e greu sa ajung pe acasa deoarece am cursuri de luni pana sambata, inclusiv. Nu stiu cum sa ii spun lui. A doua problema e ca iubitul meu vrea sa isi asume responsabilitatea fata de mine si copil, dar mama nu imi permite sa vorbesc cu el si chiar buna-mea mi-a zis ca mai bine ma ... cu un profesor sa fiu tot prima la facultate si sa prind si un post. Cum sa ii fac sa inteleaga ca iubitul meu e totusi tatal copilului si ca vrea sa isi asume responsabilitatea? Cum sa ii spun si tatalui meu adevarul?... Stiu ca poate am gresit cu multe, dar am o relatie de 3 ani si jumatate cu un om care ma iubeste, dar mama nu a stiut ca eu mai sunt cu el pana de curand si cand a aflat mi-a interzis sa vorbesc cu el. Aproape am fost fortata sa fac avort la 23 de saptamani, sunt condamnata zilnic, chiar am nevoie de niste sfaturi... Multumesc anticipat. Chiar imi doresc sa devin mama, dar nu stiu ce sa fac caci mama ma sprijina oarecum (cu critici si injuraturi) doar daca imi parasesc iubitul si tai orice legatura cu el, iar iubitul meu vrea din tot sufletul sa fie tata. A plans si a sunat toti medicii ginecologi pe care i-a gasit pe internet cand a aflat ca vrea sa imi faca avort si a intrebat daca e posibil. -
-
Pai ai primit multe sfaturi,are dreptate omul ai disparut si ne-ai lasat sa ne sfatuim singuri,la sase luni oricum nu se baga nimeni sa-ti faca avort.Tot nu pricep,daca va iubiti,daca-si asuma si recunoaste copilul si te vrea de sotie,de ce mai stai la camin si nu te ia la el?Ca nu vrea mama, am inteles dar la ce-ti mai trebuie aprobarea ei cand te-ai culcat cu el ai intrebat-o?Pe de alta parte e viata ta ,cum iti asterni asa dormi,nu e o decezie usoara,dar totusi cred ca locul tau este alaturi de cel pe care il iubesti,dar sa te ia odata acasa,in timp daca se vor convinge ca e baiat bun si ca va intelegeti poate le va trece supararea(,dar nu ne-ai spus de ce e asa de pornita impotriva lui.)ca doar sunt parintii tai si cu siguranta te vot ierta.Iar bebele ,in cazul in care vei ceda parintilor tai ,ce se va intampla cu el cine il va creste?
-
AHA acum am venit de acasa n-are bac,pai daca n-are nici macar bacul,s-a marit minim pe economie la necalificati la 3000 lei?Pana la urma mai tine si de mandria parintilor,stimuleaza-l si tu sa-si dea bacul,iar de facultate nu mai vorbim,, si mamare o face daca vrea,, nu mai e ca pe vremea mea cand erau parintii mandri ca au copil la facultate,Fiecare parinte doreste ce e mai bun pt copilul sau iar ei probabil considera ca nu e de nasul tau,tu esti la varsta la care dragostea iti tine si de foame si de frig,dar daca nu vei avea sprijinul parintilor iti va fi foarte greu sa continui studiile
-
-
Nu am timp sa scriu foarte mult din pacate insa voiam sa rog ceilalti utilizatori, in masura in care m-ar baga cineva in seama, sa aiba rabdare si grija cu tine pentru ca mi se pare ca esti intr-o situatie extrem de delicata si periculoasa in care esti abuzata si hartuita emotional si psihic (doamne fereste sa ajungi sa fii hartuita si fizic) si este limpede ca nu iti cunosti drepturile si nu ai taria sa intrerupi acest abuz. In astfel de cazuri psihicul unei victime este extrem de fragil.
Draga mea, daca vine cineva sa iti spuna ca-ti meriti soarta si ca traiesti asa cum ti-ai asternut, te rog tine minte ce zic eu acum: nimeni nu merita sa fie abuzat. Nimeni, indiferent de greselile facute (din ignoranta, din rautate, din prostie, din sacrificiu indiferent de motiv), nimeni nu merita sa fie hartuit si sa ii fie amenintate cele mai de baza drepturi (gen avort fortat, nu exista asa ceva pai infunda puscaria si parintii si doctorul pentru eternitate, sau trecerea altui nume pe certificat decat ce decizi tu, parintele copilului cu drepturi depline, nu bunicii unchii sau mai stiu eu cine).
Tu esti acum tanara, naiva, singura, speriata, hartuita, aproape abuzata fizic si insarcinata si ai nevoie de tot sprijinul din lume. Iti transmit multa putere de acum inainte, de acum esti mama si nu iti mai poti permite sa fii o fetita naiva, acum esti responsabila pentru viata puiului tau inainte de orice. Iti urez multa putere, noroc si sper eu si sprijin. Ceea ce ti se intampla acum e abuz curat, nimeni nu iti poate impune un avort iar hartuirea la care te supune familia este atat de toxica incat daca ai cum sa pleci la tatal copilului si sa iesi de sub influenta parintilor care te intretin, fa-o macar temporar pana se mai calmeaza, nu poti trai in asemenea mediul toxic, face rau sarcinii si mai ales tie, esti un suflet care merita respect la fel ca toata lumea, nimeni, nici macar parintii care te intretin indiferent de greselile tale nu are dreptul sa te tratezez asa. Inteleg ca tatal copilului te sustine, apeleaza la sprijinul lui, ca e lucru mare sa il ai macar pe el alaturi in cosmarul asta.
Incearca sa te interesezi de asociatii care sprijina tinere mame, ai optiuni. Abuzul familiei nu este normal, indiferent daca ai gresit nu trebuie sa il induri. Tu ai nevoie de ajutor si protectie acum, nu de pietre. Cand simti ca nu mai rezisti, aminteste-ti ca in curand vei fii mama si ca totul se va lumina si va fii bine, ai nadejde si nu-ti permite sa capitulezi. Te imbratisez!
Acest mesaj a fost editat de către outofhere: -
-
-
-
Amandai! Silverstar.ro
dadeundee said:Buna , nu stiu daca isi mai aminteste cineva povestea mea, dar am sa spun pe scurt. Am aproape 20 de ani, sunt insarcinata in 23 de saptamani si nu am vrut sa fac avort asa ca mi-am ascuns sarcina de parinti pana acum si i-am zis doar prietenului meu. El este angajat, eu studenta in anul 2. Mama mea nu il accepta pentru ca nu are BAC si facultate si pentru ca cica e lenes. I-am zis mamei adevarul, la 22 de saptamani si umpic iar in ziua in care faceam 23 de saptamani ea si buna-mea m-au programat la avort. Mi-au zis ca copilul meu nu are tata, ca ele nu il accepta, ca sunt cea mai curva din tot neamul si ca le-am facut de ras, ca trebuia sa fac avort fara sa stie ele, ca eu nu fac copil ci foti, si multe altele. Medicul nu mi-a facut avort. Ele de atunci plang, ma condamna si imi scot ochii si de prietenul meu nu vor sa auda. Vor sa ma duca sa jur pe biblie in Biserica ca nu mai vorbesc cu el. Mi-au zis ca el nu va vedea copilul si ca copilul va fi trecut pe numele tatalui meu care nu a avut grija nici de mine si nu m-a prea ajutat pana anul trecut cand mi-a platit de 2-3 ori chiria (deocamdata stau in camin pana nasc). Cand prietenul meu a venit la mine sa vorbeasca cu ele au urlat la el, i-au spus ca m-a lasat gravida intentionat si ca el nu o sa vada copilul. El cand a plecat a spus ca daca eu si copilul patim ceva e capabil sa faca orice... Tatal meu e violent, imi e frica sa ii spun adevarul. In curand va veni in tara de pe tir. Nu stiu cum sa ii spun, imi e frica sa nu ajungem la volenta fizica extrema. Oricum, el si mama vor veni la camin la mine deoarece mie imi e greu sa ajung pe acasa deoarece am cursuri de luni pana sambata, inclusiv. Nu stiu cum sa ii spun lui. A doua problema e ca iubitul meu vrea sa isi asume responsabilitatea fata de mine si copil, dar mama nu imi permite sa vorbesc cu el si chiar buna-mea mi-a zis ca mai bine ma ... cu un profesor sa fiu tot prima la facultate si sa prind si un post. Cum sa ii fac sa inteleaga ca iubitul meu e totusi tatal copilului si ca vrea sa isi asume responsabilitatea? Cum sa ii spun si tatalui meu adevarul?... Stiu ca poate am gresit cu multe, dar am o relatie de 3 ani si jumatate cu un om care ma iubeste, dar mama nu a stiut ca eu mai sunt cu el pana de curand si cand a aflat mi-a interzis sa vorbesc cu el. Aproape am fost fortata sa fac avort la 23 de saptamani, sunt condamnata zilnic, chiar am nevoie de niste sfaturi... Multumesc anticipat. Chiar imi doresc sa devin mama, dar nu stiu ce sa fac caci mama ma sprijina oarecum (cu critici si injuraturi) doar daca imi parasesc iubitul si tai orice legatura cu el, iar iubitul meu vrea din tot sufletul sa fie tata. A plans si a sunat toti medicii ginecologi pe care i-a gasit pe internet cand a aflat ca vrea sa imi faca avort si a intrebat daca e posibil.