un sfat
-
0 0buna seara, am 26 de ani el are 24... avem o relatie de 6 ani aproape 7. simt cum totul s-a schimbat si in rau prietenul meu este foarte rece si distant cu mine, simt ca nu evoluam in nici o directie ,nu-l mai atrag , nu imi face nici un compliment , cauta scuze sa nu ne mai vedem... Noi locuim in aceeasi zona , iar de la inceputul relatiei ramaneam si la el uneori chiar mai multe zile , am ramas si singuri - parintii lui sunt plecati in anglia ,am locuit acolo un an si jumatate alaturi de el si parintii lui pentru ca nah am zis sa fie bine - despartiti numai puteam sta - vreo 2 ani am tinut-o asa el plecat ...venea acasa la 2-3 luni. Mama lui nu ma suporta: nu ii convine ce fac si cum fac . mi-a zis chiar sa-i las baiatul in pace. atunci am suportat am tacut ...am zis sa fie bine pentru noi( noi ne iubim) i-am povestit lui cred ca nici nu a discutat cu ea , dar eu am tacut si am ramas in anglia pentru el. Relatii intime avem foarte rar de vreo 4 ori pe luna poate nici atat cateodata .Nu prea se comporta ca un iubit mai mult zici ca suntem amici .Mereu cand vine mama lui in tara eu ma duc acasa la mine nu raman la el sa dorm. I-am zis sa se mute cu mine , nu prea vrea ... poate din cauza mamei sau poate sta cu mine doar din obisnuinta. El mereu a fost mai rece e firea lui poate eram mica nu stiam ce vreau , dar acum la 26 de ani as vrea un barbat nu un baietel , as vrea sa ma simt iubita, dorita fericita si implinita. Nu stiu ce sa fac . am discutat de 2 ori cu el serios a zis ca o sa se schimbe , se schimba o zi doua dupaia totul revine la normal. Ma simt foarte rau si foarte singura , cateodata m-as desparti de el cateodata sunt constienta ca poate s-au dus 6 ani degeaba iar eu am pierdut timpul...Si mai zis sunt alte zile in care nu am curaj sa ma despart de el pur si simplu... As vrea o parere onesta .. daca mai are rost sa mai lupt pentru o relatie care tine de 6 ani sau sa ma las batuta , stiu ca o sa sufar o sa-mi fie greu , dar nimeni nu a murit din asta .. multumesc -
ralucka16100 said:buna seara, am 26 de ani el are 24... avem o relatie de 6 ani aproape 7. simt cum totul s-a schimbat si in rau prietenul meu este foarte rece si distant cu mine, simt ca nu evoluam in nici o directie ,nu-l mai atrag , nu imi face nici un compliment , cauta scuze sa nu ne mai vedem... Noi locuim in aceeasi zona , iar de la inceputul relatiei ramaneam si la el uneori chiar mai multe zile , am ramas si singuri - parintii lui sunt plecati in anglia ,am locuit acolo un an si jumatate alaturi de el si parintii lui pentru ca nah am zis sa fie bine - despartiti numai puteam sta - vreo 2 ani am tinut-o asa el plecat ...venea acasa la 2-3 luni. Mama lui nu ma suporta: nu ii convine ce fac si cum fac . mi-a zis chiar sa-i las baiatul in pace. atunci am suportat am tacut ...am zis sa fie bine pentru noi( noi ne iubim) i-am povestit lui cred ca nici nu a discutat cu ea , dar eu am tacut si am ramas in anglia pentru el. Relatii intime avem foarte rar de vreo 4 ori pe luna poate nici atat cateodata .Nu prea se comporta ca un iubit mai mult zici ca suntem amici .Mereu cand vine mama lui in tara eu ma duc acasa la mine nu raman la el sa dorm. I-am zis sa se mute cu mine , nu prea vrea ... poate din cauza mamei sau poate sta cu mine doar din obisnuinta. El mereu a fost mai rece e firea lui poate eram mica nu stiam ce vreau , dar acum la 26 de ani as vrea un barbat nu un baietel , as vrea sa ma simt iubita, dorita fericita si implinita. Nu stiu ce sa fac . am discutat de 2 ori cu el serios a zis ca o sa se schimbe , se schimba o zi doua dupaia totul revine la normal. Ma simt foarte rau si foarte singura , cateodata m-as desparti de el cateodata sunt constienta ca poate s-au dus 6 ani degeaba iar eu am pierdut timpul...Si mai zis sunt alte zile in care nu am curaj sa ma despart de el pur si simplu... As vrea o parere onesta .. daca mai are rost sa mai lupt pentru o relatie care tine de 6 ani sau sa ma las batuta , stiu ca o sa sufar o sa-mi fie greu , dar nimeni nu a murit din asta .. multumesc
Nu stiu cum sa iti spun dar iti dai singura raspunsurile
Mama ramane cu baiatul
Tu ramai cu 6 ani pierduti
Si cauti fericirea...ce e asa de greu? Iubire cu forta nu se poate. Lasa-l -
-
-
Anii pe care i-ai petrecut intr-o relatie nu sunt pierduti , sunt doar modul nostru de a evolua , ar fi pierduti daca ai ramane langa un om fara sa inveti nimic din asta ! Tu nu te apreciezi suficient ca sa iti spui singura:- gata eu merit mai mult de atat ! Cu astfel de individ chiar nu ai nici un viitor . Dar decizia e a ta ! -
-
-
-
-
Eu cred totusi ca a fost si ceva bun in acesti 6 ani de ai stat totusi cu el. Faptul ca acum te-ai trezit te face sa realizezi ca ai gresit si ai persistat intr-o greseala. Dar sa plangi dupa anii astia e o prostie. Intelege ca nu putem invata decat din propriile noastre greseli ! Oricat bine ne-ar vrea cei din jur si ne-ar invata, noi trebuie sa dam cu capul de pragul de sus ca sa il vedem pe cel de jos ! Aduna-te si revino-ti , FA PLANURI CE FACI CU VIATA TA DE ACUM IN COLO , CAUTA SA CITESTI MAI MULT SI SA EVOLUEZI NU STA PE LOC , PLANGAND DUPA CE , SAU DUPA CINE ....?????
Acest mesaj a fost editat de către gabriela42: -
Ralucka16100,
Te-am intrebat daca locuiti acolo, pentru ca as fi inteles starea ta de confuzie, fiind printre straini, departe de familie si prieteni.
Cred ca stii foarte bine ce vrei, singura iti spui ca nu vezi ca relatia asta sa avanseze. Este (doar) chestia legata de obisnuinta si confort. Cand esti cu cineva pentru o perioada lunga de timp (in cazul tau aproape 7ani), te obisnuiesti cu persoana respectiva. Cand esti in zona de confort, chiar daca este ceva nesanatos si rau pentru tine, este foarte greu sa iesi din ea.
Stiu ca sunt multi ani la mijloc, dar la naiba, aminteste-ti cat de bine e sa nu te simti legata de o singura persoana. Te rog sa observi cuvantul-cheie din aceasta fraza: singura.
In final, as vrea sa subliniez un lucru, acela ca, daca era vorba de dragoste adevarata, era pentru toata viata. Toate celelalte, doar experiente si iluzii. Pune-ti intrebarea, raspunde-ti sincer: asteptarea ca el sa se schimbe sau ca el sa fie vreodata pregatit (pentru mai mult) are legatura cu nesiguranta?
-
nu , nu sunt genul care sa ma desconsider sau sa nu fiu sigura pe mine , dar el are 24 de ani mi se pare o varsta la care ar trebui sa se gandeasca la viitor alaturi de mine avem aproape 7 ani ce naiba .. eu vreau sa evoluez vreau sa fac pasul sa ma mut cu el eu stau cu chirie singura , dar vad ca el nu prea vrea sa faca pasul asta , nu este matur suficient nu stiu ce sa mai cred .. mereu a fost mai rece probabil acum ca m-am marit stiu ce vreau de la un barbat iar in el nu prea vad ceea ce mi-as dori eu .. stiu ca imi fac rau stiu ca merit mai mult dar imi lipseste curajul . asa e sunt obisnuita cu el
-
-
TOATE relatiile se erodeaza in timp, sa nu crezi ca fericirea si pasiunea dureaza o viata, dar intr-o relatie sanatoasa ramane respectul si un soi de iubire mai calma.
Tu credeai ca omul asta dupa 6 ani de convietuire cu tine te va mai iubi ca la inceput? Eu cred ca de fapt tu te-ai plictisit de el si pe buna dreptate, daca relatia sta pe loc.
Rupe-te de el, agatata, incurcata nimeni nu indrazneste la modul serios sa te cunoasca. Libera si linistita, impacata cu alegerea facuta vei cunoaste alti oameni, are balta peste, dar trebuie sa te linistesti tu intai.
Lasa-l! -
ralucka16100 said:poate sunt naiva ca inca mai sper ca o sa se schimbe ... am avut o discutie serioasa dee 2 ori chiar i-am spus ce nu face bine si as vrea sa se schimbe . a fost bine o zi dupaia a revenit la vechiul obicei .. eu nu simt ca as fi prioritatea lui ci mama lui , prietenii si pe locul 3 eu ..
Pasarea malai viseaza.
Ce te face sa crezi ca tu, vei fi in masura a schimba o persoana ce de felul ei e "rece" ? Nicicind n-o sa-ti reuseasca asa ceva.
-
eu nu m-am plictisit de el deloc chiar sunt la fel de fericita cand sunt cu el si ne petrecem timpul impreuna ..dar asta fiind foarte rar nu vrea sa evoluam nu vorbeste despre viitor , nu vrea sa ne mutam impreuna cum am mai zis poate din cauza mamei .. care este de parere ca timp de mutat avem ce se insoara baiatul de acum ? asta este parerea ei se pare ca mama are o influenta mare asupra lui. se comporta cu el de parca ar avea 5 ani si nu poate sa se descurce singur . mereu cand merg in vizita pe la ea ma ia cu vorbe de genul din cauza mea nu face baiatul ei asa. Ea si-ar dori ca el sa faca ce vrea ea, ce dicteaza ea ... poate si din cauza ei n-o sa evolueze prea curand pentru ca se comporta cu el de parca ar fi un copil
Acest mesaj a fost editat de către ralucka16100: -
-
cum am mai spus eram mica , acum m-am marit si probabil mi-am dat seama ce vreau de la un barbat ... sunt cu el de la 19 ani . am trecut prin bune si rele am crescut impreuna .. dar el 'a ramas ' tot in perioada aia. stiu ca barbatii se maturizeaza mai greu dar totusi avem 7 ani aproape iar eu sunt foarte trista si dezamagita iar acum vine intrebarea cu ce am gresit de nu am putut sa-l fac sa ma iubeasca mai mult nu sunt suficient de buna pentru el ? tind sa ma invinovatesc pe mine pentru aceasta relatie esuata ...
-
ralucka16100 said:eu nu m-am plictisit de el deloc chiar sunt la fel de fericita cand sunt cu el si ne petrecem timpul impreuna ..dar asta fiind foarte rar nu vrea sa evoluam nu vorbeste despre viitor , nu vrea sa ne mutam impreuna cum am mai zis poate din cauza mamei .. care este de parere ca timp de mutat avem ce se insoara baiatul de acum ? asta este parerea ei se pare ca mama are o influenta mare asupra lui. se comporta cu el de parca ar avea 5 ani si nu poate sa se descurce singur . mereu cand merg in vizita pe la ea ma ia cu vorbe de genul din cauza mea nu face baiatul ei asa. Ea si-ar dori ca el sa faca ce vrea ea, ce dicteaza ea ... poate si din cauza ei n-o sa evolueze prea curand pentru ca se comporta cu el de parca ar fi un copil
Si alea care o iau des peste ochi spun ca-s fericite, ba gasesc si motive cum ca ele sunt de vina, ca barbatii lor sunt de fapt oameni buni etc.
E tinerel si mai mic decat tine, poate ca maica-sa il influenteaza, dar daca te-ar iubi nu I-ar sta nimic in cale. Nu-I mai cauta scuze lui, gandeste-te la tine. Si da, si eu mi-as plange anii pierduti cu el, cei mai frumosi ani... -
toti prietenii nostri sunt comuni , toti au inceput sa se aseze la casa lor . desi sunt mai mici de varsta ca el . avem un prieten la 23 de ani a facut si nunta si un bebe . alt prieten s-a mutat cu iubita lui . toti ne intreaba cand o sa facem pasul , cand o sa facem un copil ? simt ca nu ma apreciaza deloc , simt ca face chestiile astea pentru ca stie ca n-o sa ma despart de el si ca il iubesc . nu stiu ce sa mai cred iar incepe este vorba si de mama lui , nu ma suporta nu ma accepta , nu i-am facut nimic rau mereu am avut un respect pentru ea chiar daca mereu ma invinovatea pt esecurile baiatului ei , mereu ma lua la misto cu vorbe ironice. mereu imi spunea ca din cauza mea nu face baiatul asa pentru ca nu il motivez eu suficient , ca femeia trebuie sa impinga barbatul de la spate ... mie nu mi se pare normal pentru ca ea se comporta de parca e copil nu il lasa sa evolueze daca greseste va fi greseala lui iar el o sa invete din asta