Chestiune delicata.
-
0 0Buna ,sunt Ema,am 26 de ani si am o problema de suflet. La 19 ani am cunoscut un baiat care avea 22 ,sa-l chemam Marius. Amandoi din acelasi cartier ,amandoi cu parinti plecati in strainatate ,amandoi necajiti si fara bani.Singura diferenta dintre noi doi era ca el avea o prietena de vreo 4 ani de zile.Intr-un final a ramas cu mine desi eu mereu am simtit ca a ramas indragostit de ea.N am zis niciodata nimic,il doream prea mult ,voiam prea tare sa fie omul meu ca sa bag zazanie si sa stric zenul.Nu a fost nici la inceput ,nici in timp ce si nici acum spre final romantic,nu mi a zis decat o singura data ca ma iubeste ,ii cerseam mereu in capul meu gesturi tandre.In anul 2011 impinsi de saracie ,neajunsuri si alte probleme legate de bani ,am decis sa emigram in tara unde erau deja parintii nostri. A fost chin.A fost foamete.A fost ruperea mea de toata familia mea .Mi am dat seama ca eu cu ei nu sunt compatibila si nu pot locui sau imparti cu ei aceeasi incapere mai mult decat cateva ore.Mi e foarte bine doar sa i aud la telefon si sa stiu ca sunt bine.Apoi a fost inceputul unei povesti pe cat de frumoase pe atat de amare. In tot acest timp am fost mereu pe aceeasi lungime de unda.Aceleasi idei,aceleasi planuri ,au fost momente frumoase ,afectiune pana la cer si-napoi.Am trecut si prin stress si certuri de ma temeam pt viata unuia dintre noi. toate astea presarate cu sex de foarte buna calitate insa cu o neincredere in mine de mi se face pielea de gaina cand ma gandesc acum..Intotdeauna am simtit in strafundul sufletului meu ca nu e indragostit de mine.Am simtit ca nu sunt destul de buna ,de frumoasa,cu picioare suficient de slabe,cu par care sa mi stea bine.Iar toate astea se rasfrangeau asupra mea asa de tare ca nu ma ingrijeam cat ar fi trebuit sau cat as fi vrut. Impreuna ne am izolat de toata lumea inafara de familia lui si am incercat sa facem ceva pt viitor.Am inceput sa lucram impreuna intr un restaurant si el si a descoperit pasiunea si faptul ca e un geniu in bucatarie. Este un bucatar extraordinar.Dupa doi ani am reusit sa deschidem restaurantul nostru. Restaurantul merge.Este apreciat de din ce in ce mai multa lume si nu este client care sa plece nemultumit.Facem o echipa spectaculoasa.Este o conexiune intre noi pe care nimeni nu o poate nega.Problema grava este ca e pus pe numele meu . Alta problema grava este ca nu prea am stiut sa gestionez furnizorii si am acumulat niste datorii destul de mari pe care lui i le am ascuns. El nu a facut decat sa munceasca in bucatarie ,eu a trebuit sa gestionez tot.Avea incredere in mine cum aveam eu in el.Numai ca eu nu stiam ce fac.Nu i am cerut ajutorul cand nu ma descurcam.Am crezut ca reusesc singura .Am adunat datorii de aproape 20 de mii de euro si imi era din ce in ce mai greu sa platesc facturile.Lui ii ziceam ca e totul in regula pt ca aveam incredere ca o sa vina curand ziua cand va fi plin de clienti si vom reusi sa iesim la liman. In aprilie si a chemat sora cu sotul ei si cei doi copii sa vina lucreze pt noi.Am avut asadar alte cheltuieli destul de mari.In mai ma amenintau ca ne taie gazul ,am platit tot pana la urma numai ca la cateva zile chiar ni l-au taiat.Si calvarul a inceput.Am stat 2 luni inchisi.Am stat cu banii imprumutati de la banca pe numele lui din care am scos fara sa-i spun aproape jumate ca sa platesc din datorii.Numai ca sora lui,fiind femeie,si a dat seama ca e ceva in neregula si m-au prins cu tot. El are in mine incredere 0 acum.Familia lui nu vrea ma mai vada sau sa -mi vorbeasca. Au toti dreptate.II inteleg.Dar am facut-o doar ca sa l protejez pe el .Il consideram un om prea bun ca sa merite dupa atata munca asa ceva.Aveam incredere in ceea ce facea , ca restaurantul va fi plin.ca nu merita sa si bata capul cu atat de multe lucruri.I am ascuns tot nu din rautate ci din iubire.Cred.Sora lui m a acuzat ca am furat banii ca sa i dau familiei mele.Oricare alt om ar fi zis la fel.O inteleg dar nu i adevarat.Acum restaurantul este din nou deschis ,merge mai bine ca inainte ,mai avem datorii dar usor usor or sa se plateasca.Problema mea cea mai mare este ca trebuie sa accept ca omul meu nu ma mai vrea.S a mutat acasa la sora lui ,casa care trebuia sa fie a noastra. S a dus in Romania sa se intalneasca cu o fata si va jur ca l am inteles pt ca dupa cate a trecut cu mine am inteles faptul ca are nevoie de o pauza de la tot si ca i este greu sa mai aiba incredere in mine. Joi l am amenintat a 15 a oara ca plec de aici si ca l las singur cu tot.Iar el mi a zis ca s a indragostit de fata aia. Si mi a facut sufletul bucati.Pt ca dupa atat de multe lucruri ce s au intamplat ii dau dreptate in tot ce face si zice dar nu inteleg cum poate sa nu mai simta absolut nimic pt mine.Am urlat ,m am dat cu capul de pereti la propriu,i am zis cat de tare il iubesc si ca nu vreau decat sa i fie bine. Acum sunt singura.Sunt prea singura.El sta cu ei ,eu stau in apartamentul de deasupra localului.Nu am pe nimeni.Clientii stiu ca inca formam un cuplu,nu stie nimeni povestea.Eu de aici nu pot pleca pt ca ar insemna sa renunt la toata munca mea ,nu mai am nicio perspectiva de viitor.Daca plec il las cu tot pe cap ,fara nimic pe numele lui,cu familia pe cap de intretinut.El nu poate pleca pt ca ar insemna sa se angajeze undeva la altcineva.Ai lui nu vorbesc limba deocamdata deci sunt slabe sanse sa se angajeze undeva. Ar ramane si el fara nimic.Pt ca bani nu avem.Nici eu ,nici el.Dar cand vine vorba de restaurant facem o echipa atat de stransa si avem idei atat de precise si clare ,identice incat mi e mila de tot ce s a construit pana acum.Pt ca banii facuti aici i am reinvestit ca sa facem si mai bun si mai frumos.Dar el a zis ca e indragostit de altcineva.Iar pt mine el e familia mea chiar daca sunt nervoasa,chiar daca ma sfasie ceva si fizic si sufleteste cand ma gandesc ca m a lasat singura de tot aici,ca nu pot sa l mai iau in brate,ca nu mai pot nimic.Nu stiu ce a fost in capul si imi pare rau si regret tot ce am gresit.Nu stiu ce va fi mai departe ,cum se vor aseza lucrurile.Ma rog doar sa ne fie bine impreuna sau separat si incerc sa mi mentin capul sanatos ,sa nu o iau razna.Am scris atat pt ca simt ca trebuie sa i spun cuiva prin ce trec .Nu astept sfaturi valabile.Nu stiu cum se vede situatia din exterior.Sunt prea singura si am in fiecare zi ganduri sinucigase de cateva fractiuni de secunda.Ma rog cu tot sufletul si cu toata iubirea ce o simt pt omul asta sa ma ierte pt tot ce am facut si sa mi mai dea o sansa sa construim imperii impreuna unul langa altul.Nu fiecare pe cont propriu.Dar nu stiu daca mai este posibil..Cand ma gandesc la el ma gandesc ca la mine.Parca suntem unul si acelasi.El in schimb mi a zis ca cu mine a avut mereu un gol in suflet,ca nu poate simti pt mine ce simt eu pt el iar tot ce s a intamplat acum l a facut sa deschida ochii.Sa vada ca se poate mai mult .Nu vrea sa plec,vrea sa raman aici sa muncesc cu el in continuare .Sa fim doar asociati.Iar eu nu stiu cat o sa mai pot.. -
totul.e.verde said:Buna ,sunt Ema,am 26 de ani si am o problema de suflet. La 19 ani am cunoscut un baiat care avea 22 ,sa-l chemam Marius.
da' de ce sa-l chemam Marius? poate el vrea sa fie chemat Vasile. sau Ion. Sau chiar Gica.
am observat ca in povestile de dragoste nu apare nici un Gica. sa incepem cu el.
-
-
Ceva nu se potriveste in toata povestea asta. Adica, daca ati facut "foamea", cum naiba ati reusit in numai doi ani sa deschideti un restaurant? Poate ca nu te-ai exprimat suficient cat sa inteleg, sau poate sunt (prea) batuta in cap (eu) sa inteleg asta.
Cat despre toate problemele, eu - fara sa crezi ca te judec - cred sincer ca tu ti le-ai creat singura. Intr-o relatie nu se minte si nu se ascund lucruri. Nici macar cand crezi ca e spre binele celuilalt, cand o faci (crezand) sa-l protejezi. In special fiind vorba despre dificultati financiare. Apropo, nu aveti un contabil? De ce sa stai tu cu grija evidentei? -
-
-
GirlOnline said:Ceva nu se potriveste in toata povestea asta. Adica, daca ati facut "foamea", cum naiba ati reusit in numai doi ani sa deschideti un restaurant?
intortocheate-s caile bussinesului si pline de atractii.
intelege ca au mancat de la supermarket, au baut numai apa lata la jumate, nu perrier, au fost la filme B si s-au imbracat de la Kaufland. cu o astfel de economie iti deschizi si un cartier rezidential.
-
intr-o relatie nu e totul verde...
in primul rand daca faceti o echipa buna de afaceri , implica-te pe drumul asta, iesi la liman, achita tot si pleaca
in al doilea rand ..iubirea a cam murit.
ai gresit, intr-o afacere datoriile si bucuriile se impart, trebuia sa stie si el de la A la Z
dar e bine ca va redresati, poate mult de plata nu mai ai.
e bine ca stii ceva, apuca-te de altceva, daca nu mai vrei sa gestionezi afaceri, schimba-ti stilul, gandurile, job-ul.
din cate spui el deja e plecat.. mai trebuie sa iti pui si tu aripile sa mergi pe drumul tau -
Toată povestea a fost simplificată ca altfel ar fi trebuit sa scriu un roman. Am plecat de la sărăcie, apoi ne am angajat, apoi am strâns ultimele salarii ca sa ne îndeplinim visul. Toate în 4 ani. Am făcut miracole, am făcut o echipa buna și Universul a aliniat planetele astfel încât sa se realizeze material tot ce ne am propus. Eu îmi asum toate greșelile, știu ca nu am fost corecta, știu ca dacă as fi fost sincera situația ar fi fost alta. Dar nu am avut intenții ascunse sau în defavoarea lui nici măcar o singura dată.
-
El a plecat pt un weekend, acum e aici, lucram impreuna.Nu putem renunța la singura șansă solida de a realiza ceva în viata. As putea sa ma angajez în alt loc eu dar nu vreau. Nici el nu vrea. Simt ca locul nostru e aici împreună dar momentan separat.
Iar dacă pleacă unul dintre noi celalalt ar fi contrans sa închidă după puțin timp. Din punctul asta de vedere el fără mine nu poate. Și nici eu fără el. La nivel profesional ne completam perfect. Sufletește mai puțin. Am idei clare acum. Știu ca trebuie sa continui aici. Asa simt azi. Maine poate fi diferit. Marea mea problema e acum singurătatea. Atât. E greu și de explicat și de înțeles. Nu caut soluții și nici încurajări. Atât ca strada pe care am ales o e foarte grea chiar dacă știu ca e aia corectă. Nu am niciun prieten iar familiei nu pot sa i spun nimic. Îmi caut toată ziua treaba de făcut pe aici și am început sa ma concentrez pe mine și pe ce am eu nevoie ca sa stau bine. Câteodată clachez, câteodată ma enervez, dar cred ca face parte tot din procesul de vindecare -
El a plecat pt un weekend, acum e aici, lucram impreuna.Nu putem renunța la singura șansă solida de a realiza ceva în viata. As putea sa ma angajez în alt loc eu dar nu vreau. Nici el nu vrea. Simt ca locul nostru e aici împreună dar momentan separat.
Iar dacă pleacă unul dintre noi celalalt ar fi contrans sa închidă după puțin timp. Din punctul asta de vedere el fără mine nu poate. Și nici eu fără el. La nivel profesional ne completam perfect. Sufletește mai puțin. Am idei clare acum. Știu ca trebuie sa continui aici. Asa simt azi. Maine poate fi diferit. Marea mea problema e acum singurătatea. Atât. E greu și de explicat și de înțeles. Nu caut soluții și nici încurajări. Atât ca strada pe care am ales o e foarte grea chiar dacă știu ca e aia corectă. Nu am niciun prieten iar familiei nu pot sa i spun nimic. Îmi caut toată ziua treaba de făcut pe aici și am început sa ma concentrez pe mine și pe ce am eu nevoie ca sa stau bine. Câteodată clachez, câteodată ma enervez, dar cred ca face parte tot din procesul de vindecare -
Daca el nu te mai vrea, asta e si gata ! Nu mai locuieste cu tine, si-a gasit pe alta, e clar ca nu mai e cale de intoarcere ( chiar dc ar mai fi una intortochiata, zic eu ca numai suferinta ti-ar aduce)
Dar, partea buna , ca ai afacerea pe numele tau.
Lasa la o parte sentimentele pt amintiri... acum nu mai e al tau, nu mai ai de ce sa-ti faci tu griji ca ce mananca el seara si unde lucreaza el si ai lui daca tu pleci. Asta nu mai este problema ta , ci este strict problema lui .
Spui undeva mai sus ca "el fara mine nu poate", dar este strict problema lui ! Nu trebuie sa-l mai duci tu in cârca , nu mai e treaba ta . Dupa mine, incerci sa te convingi tu pe tine ca el nu poate fara tine ... Ba poate, asa cum a putut sa-si gaseasca alta , si nu a vrut sa mai dea o sansa relatiei voastre, asa o sa poata si sa se descurce de acum incolo... Ai grija cu pseudo-prietenia asta, ca mai tarziu o sa-si aduca si prietena actuala sa o angajezi tu, apoi, se vor casatori sub ochii tai, apoi vor face copii tot sub ochii tai, si iti va fi imposibil sa te rupi de asta, iti vei petrece viata in amaraciune si regrete, privindu-i zilnic. La ce bun ?!
Dupa mine, ar trebui sa dai pagina si sa o iei de la capat departe.
Sa-ti pui lucrurile in ordine, sa strangi din dinti pana iti platesti datoriile, apoi, ia-ti zborul si fa-ti o alta viata , intr-un alt decor.
Esti tânara, muncitoare, energica... ai viata in fata, nu te mai jeli pt ce a fost, ca vor veni zile mai bune si pt tine. Asta e doar o perioada trecatoare si depinde de tine sa o faci cat mai scurta.
Cat priveste singuratatea, eu zic sa te bucuri ca ai timp si pt tine: iesi in oras, fa-ti abonament undeva la o sala de sport, la niste cursuri de dans, pleaca in wend si viziteaza ce e de vizitat , mergi la piscina, la cinema ... hai ca sunt atatea de facut ! Nu ai nevoie de cineva sa te duca de mâna prin oras, ca doar nu esti oloaga, ma scuzi ... te descurci si singura .
Curaj !
cu drag,
coana_mare -
Mie imi pare ca te acuzi prea tare. Ok, ai gresit dar oamenii fac greseli ...Ma gandesc ca el avea deja golul cu tine si abia astepta cumva sa gresesti ca sa-i confirmi cumva golul. Cand iubesti ierti de 77 de ori cate 7 , nu o data. Ramai in munca asta cu el si incet incet incepe sa te detasezi, fa pasi personali. Fa schimbari mici , lookul, timpul liber cat e , rupe te , macar incearca , de el. Meriti sa fii mandra de activitatea asta si fa ceva sa o imbunatatesti, cursuri, retete noi etc. In legatura cu singuratatea , cu totii suntem singuri si nimeni nu e singur. Nu mai fi asa aspra cu tine, ok?
