Relatie de lunga durata-optiuni
-
0 0Am nevoie de o parere relativ obiectiva. Am avut o relatie care s-a desfasurat pe parcursul a 10 ani in care: eu mai mare (diferenta de 6 ani, eu 22 la inceput), primul, sustinator in tot si in toate (idei, buget, moral, emotinal,) .De diferentele de varsta, de mentalitati, ale familiilor (a ei nu erau pro relatie) nu am tinut cont (amandoi am zis ca ei si am facut ca noi). A urmat facultatea (in capitala) la fel sustinuta din toate punctele de vedere. Usor usor am fost acceptat de ai ei, au inceput vizitele, petrecerea concediilor (ale mele si vacantele ei) ba la mine ba la ei. Relatia mergea, evolua bine. Ea avea rezultate foarte bune (2 facultati in acelasi timp, eu la serviciul de la momentul respectiv, pozitie de conducere, bani, timp, disponibilitate. In tot acest timp eram distantati (vreo 200 de km) dar care nu prea isi facea simtita prezenta: eu veneam cat putea de des, ea la fel (ea venea in weekend acasa) [daca veneai de 2-3 ori pe an la B]. La un moment dat au inceput discutiile referitoare la mutarea impreuna:eu in orasul facultatii ei (lucru pe care nu l am dorit de la inceput, lucru exprimat de nenumarate ori) Mie imi era bine: bani, eram acasa (stateam la parinti), prieteni, mediul familiar. Relatia mergea brici eram chiar „model” in cercul nostru (al eu si al ei) de cuplu, durabilitate, seriozitate, respect, afectiune, sprijin. Nu era loc unde sa mearga unul fara celalalt [bine zis].
Dupa facultate a venit timpul masteratului tot in orasul respectiv (al facultatii) eu tot in orasul natal unde intre timp lucrurile se cam stricau la mine la munca (stresul atinsese cote alarmante, banii scazusera, sperantele de evolutie la fel). Intre timp a aparut posibilitatea unui stadiu (stagiu) Erasmus in Franta.... Cum mi s a parut normal si cum facusem pana acum (sprijinul si sustinerea mea erau de 100%). Ea a plecat pentru 6 3 luni (timp in care deja lucrurile din toate punctele de vedere la mine aveau o linie abrupta descrescatoare, chiar plonjau in abis): munca era doar ca sa plec de acasa si sa am ce sa fac, incepusem ca sa consum alcool (uneori mai mult decat trebuia, acaparam multa energie si eram ca o oala sub presiune si trebuia sa refulez in ceva si sportul nu ma atragea), indecis cu munca, ca as pleca dar nu aveam unde, ratele la banci veneau una dupa alta (mari) + ca mama a „decis” sa paraseasca aceasta lume...ea acolo, eu aici...
In tot acest timp vizitele intre cele doua familii erau constante, sarbatorile le petreceam impreuna, concediile la fel, planurile de a ne face o familie, un loc al nostru cresteau ca aluatul de paine (mai mult era dorinta ei, mi-a cerut de multe ori sa ne mutam impreuna, sa ne gandim la un loc de casa, daca as fi cerut-o de sotie, nu ar fi ezitat sa accepte).
In fine: dupa acest stagiu Erasmus a urmat (ea este foarte buna pe ceea ce face si la fel de cautata in domeniul respectiv (cercetare,analiza,si nu numai) a urmat dorinta de evolutie, normala din punctul meu de vedere dar nu aici ci tot acolo. Am fost de acord cu mentiunea ca vreau si eu sa incerc caile strainatatii. Mi am depus demisia (NU SE MAI PUTEA) si am luat calea stranatatii la modul „flower power”: nu aveam bani, nu stiam limba, locuinta era doar o camera de camin unde trebuia sa te feresti de ceilalti locatari si de portar pt ca de stateam pe „blat”cu un pat de o singura persoana in care de abia avea ea loc, intretinuti de o singura bursa mica, eu cu vicii (fumat), ea cu dorinte, eu la fel.
Dar cu toate aceste lucruri eu cel putin eram fericit, ea la fel se vedea de la o posta fericirea. La un moment dat am incercat sa imi gasesc de munca dar datorita faptului ca nu cunosteam limba si nici bani ca sa fac cursuri nu erau nu mi am gasit (am incercat sa aplic la tot felul de munci de la cea mai de jos) (in tara eram la birou, la costum) dar pentru noi si pentru cum eram de pregatit am incercat + ca in orasul respectiv ceea ce faceam in tara acolo nu se cerea (cererea era inexistenta)....
Nu s-a „ivit” nimic timp de aprox 4 luni dupa care mi s a oferit oportunitatea (de moment) sa vin in tara. De comun acord am decis ca este mai bine asa cu mentiunea ca o sa mai incercam o data. Aici tin sa precizez faptul ca nici eu nu ziceam ce vroiam ( sa raman in tara sau sa vin daca voi avea un serviciu bun (ea este inginer cercetare, eu ce sa fac sa conduc tirul in europa, lucru sugerat de tatal ei)? Si nici ea ca nu a zis ca nu mai vrea sa se intoarca in tara si sa ramana definitiv acolo.
M am intors, a urmat o perioada in care ea a fost acceptata la o bursa de doctorat (deodata avea mult mai multi bani decat mine si isi putea permite lucruri pe care eu aici nu puteam, lucrurile se inversasera fata de liceu, facultate) dar acest lucru nu ma deranja. Am sustinut-o sa accepte bursa, pentru ca nici ei nu ii era usor sa ia o decizie care ne afecta pe amandoi. Am decis sa o las sa plece, cu promisiunea ca o voi urma in cel mai scurt timp posibil.
Venirea in tara a fost doar un mic compromis de moment dupa care la 1 an mi s a oferit o oportunitate sa plec din orasul natal in alt oras (oras pe care in una din sicutiile noastre chiar ea il alesese si cazusem de comun acord ca sa ne mutam in el). Vazand acest lucru am acceptat in secunda 2, ea fiind tot in Franta.In tot acest timp vorbeam cam 3 ore pe seara, in fiecare seara. Ajuns intr un oras nou, cu responsabilitati noi cu care eu numai fusesem obisnuit (plata facturilor, a utilitatilor, chiar mi s a taiat gazele si curentul de 2 ori pana sa ma obisnuiesc), fara prieteni, cunostinte, etc pentru mine a fost o perioada grea de acomodare (iesisem din barlogul familiar si pentru prima data si ma loveam de viata reala), ea era cat putea (de la 2000 de km alaturi) si chiar facea eforturi sa fim impreuna (venea de cate ori putea in tara, la 2-3 luni, pe banii ei)
In acest nou mediu, singur si relativ indecis cu privire la relatia noastra, am inceput sa consum alcool, lucru care ma facea sa vad toata lucrurile roz (ea nu mi a zis niciodata ca uneori mai saream calul), discutiile pe care le purtam erau gen discutii intre 2 amici, fara sens sau esenta, despre niste planuri viitoare(pe care ni le spuneam unul altuia dar doar atat, declarativ), pentru ca refuzam discutiile sentimentale si planurile de viitor....ea insista si incerca sa planifice urmatoarele intalniri, concedii, sarbatori, incerca sa imi spuna ce i-ar placea sa facem sa usuram distanta fizica[refuzai web naked, refuzai sa vorbim de noi, imi spuneia ca daca iar devin sentimentala in discutii imi inchizi, niciodata nu era momentul de disciutat...o lasam pe alta data.... ] in fine... nu e ideea sa te acuz, ideea e sa explic de ce
Azi asa, maine asa... stimea mea de sine scadea, sperantele la fel, imaginea despre mine si despre viata la fel, implicare zero in relatie din partea mea, chiar si cand ne intalneam...in ultimele 6 luni de 4 ori a venit acasa, incerca disperata sa faca lucrurile sa mearga intre noi, imi cerea sa o urmez, sa ne facem planuri pt vacanta de vara...eu aveam alte prioritati si probleme si nu puteam gandi ca ea, pana cand intr o zi cand am decis gata: ori, ori si i am adresat intrebarea: TU CE VREI SA FACI IN VIATA ca sa stiu si eu ce pot sa fac: sa raman aici si sa vii tu aici sau sa ma pregatesc (financiar, moral si temeinic) pentru o relaocare in alta tara dar nu in conditiile de la masterat (fara bani, fara sa stiu limba, total nepregatit) moment in care a venit socul (pentru mine):
Mi a marturisit ca dupa ultima oara cand ne-am vazut m a inselat (lucru care pana acum in toti acesti ani nici la mine nici la ea nu se intamplase)
Ca nu mai vrea sa lupte (tot imi dadea semnale ca vrea sa vin acolo (eu nici nu voiam sa aud), ca aici nu isi gaseste si nu poate sa faca banii pe care ii face acolo, ca ar fi mult de munca si nu ar vrea daca exista si o alta posibilitate mai usoara (posibilitatea unui trai decent si normal, nu nesiguranta zilei de maine si a sanatatii tale)
Ca sa nu o mai caut
Si in plus ca sa ii dau toti banii care mi i a imprumutat in trecut .....
Ca in prezent sta la respectivul pentru ca vrea sa se asigure ca dupa stagiul de doctorat pana isi va gasi de munca sa aibe unde sa stea, adica la el (nu a economisit nici un euro in aceasta privinta) (pentru ca de cand sunt aici, adica de 3ani, sustin financiar relatia, bilete de avion...mare parte din vacante, masina, ca sa avem cu ce pleca in vacante)
Ca e mai usor asa, ca primeste ce are nevoie, cand are nevoie si nu trebuie sa munceasca mult pentru asta, ca are nevoi si necesitati pe care eu nu pot sa i le satisfac. (nici ea mie)
ca vrea sa isi traiasca viata (nu nu stiu cate planuri realizabile in viitorul indepartat ci vrea aici si acum
Acum vine intrebarea : ce as putea sa fac? -
-
Bea o bere, pune picioarele in apa rece si gandeste-te.
Ea are deja pe altcineva, chiar daca va impacati ideea va ramane acolo si te va manca ca un vierme.
Tu esti cum esti, chinuit, etc, etc.
Eu as spune sa reanalizezi toata situatia si cu studii si experienta sa incerci ceva nou. Un job mai bun, un anturaj mai placut. -
Trebui sa dai pagina si sa-ti vezi de viata ta.
Hai sa-ti spun si de ce: lucrurile au pornit-o prost de la inceput. faptul ca te-ai complacut sa stai la ai tai si nu te-ai zbatut sa te muti in orasul unde era ea la studii... e o prima greseala.
A doua e alcoolul.
A treia: comuna, ca niciunul dintre voi nu s-a gandit sa puna un ban deoparte pt zile negre.
Ati trait in doua lumi paralele care se intersectau in vacante, cand normal, te simti bine cam cu oricine, ca doar n-o sa te certi tocmai in vacanta !
Apoi, ea a luat-o pe drumul ei, tu pe al tau.
Ea cu problemele ei, cu lumea ei, cu obiceiurile ei pe acolo... tot ce lasase in urma , in Romania, se indeparta din ce in ce mai mult.
Singura , printre straini, nu i-o fi fost usor; munca si iar munca, examene... cand omul asta i-a iesit in cale si i-a intins o mâna de ajutor, i-a fost imposibil sa refuze.
Tu, la fel, cu greutatile tale, cu problemele de serviciu, dificultatile financiare..
Ce sa mai aveti in comun?
Sincer, la un moment dat, nu simteai relatia asta ca o mare povara ?
Nu iti doreai sa va treziti in fiecare zi unul langa altul, sa beti cafeaua impreuna, sa stati luni de zile, poate ani, in acelasi loc ?
Lasa timpul sa mai treaca, si in cateva luni eu cred ca vei simti ca ti s-a luat o greutate de pe suflet, ca ai scapat de alergatura, de drumuri...
A venit timpul sa te ocupi si de tine; cauta-ti rapid un job, fa niste cursuri ceva, iesi cu prietenii, mergi la sala si fa sport, sau in natura undeva... si priveste in jur... esti singur,
singur 
singur :/ singur 
singur 
singuuuur 
) liber sa te uiti dupa altele, sa faci ce vrei, sa mergi unde vrei, gata s-a terminat cu sesiunile de skype , de ti se incetosau ochii la inchidere, s-a terminat cu planurile nerealiste si fara finalitate...
Nu o mai cauta, nu o mai suna; lasa timpul sa treaca si umple-l cu tot ce ti-ai dorit sa faci si poate nu aveai timp ca tu stateai pe net sau la tel la povesti...
Hai, curaj, si sa vii sa ne povestesti ce ai mai facut ,
cu drag,
coana_mare
-
Multe relatii incepute la varsta frageda (in cazul de fata, a ei) iau sfarsit la un moment dat, pentru ca cei doi se dezvolta si, de multe ori, se dezvolta in directii diferite, ceea ce s-a intamplat si la voi.
Nu ai ce sa faci. Daca se razgandeste sau o sa aiba din nou nevoie de tine, o sa te caute ea. Eu zic sa-ti vezi de viata ta si sa te tii ocupat, traieste in prezent si nu mai cauta raspunsuri. -
-
coana_mare said:Trebui sa dai pagina si sa-ti vezi de viata ta.
Hai sa-ti spun si de ce: lucrurile au pornit-o prost de la inceput. faptul ca te-ai complacut sa stai la ai tai si nu te-ai zbatut sa te muti in orasul unde era ea la studii... e o prima greseala.
A doua e alcoolul.
A treia: comuna, ca niciunul dintre voi nu s-a gandit sa puna un ban deoparte pt zile negre.
Ati trait in doua lumi paralele care se intersectau in vacante, cand normal, te simti bine cam cu oricine, ca doar n-o sa te certi tocmai in vacanta !
Apoi, ea a luat-o pe drumul ei, tu pe al tau.
Ea cu problemele ei, cu lumea ei, cu obiceiurile ei pe acolo... tot ce lasase in urma , in Romania, se indeparta din ce in ce mai mult.
Singura , printre straini, nu i-o fi fost usor; munca si iar munca, examene... cand omul asta i-a iesit in cale si i-a intins o mâna de ajutor, i-a fost imposibil sa refuze.
Tu, la fel, cu greutatile tale, cu problemele de serviciu, dificultatile financiare..
Ce sa mai aveti in comun?
Sincer, la un moment dat, nu simteai relatia asta ca o mare povara ?
Nu iti doreai sa va treziti in fiecare zi unul langa altul, sa beti cafeaua impreuna, sa stati luni de zile, poate ani, in acelasi loc ?
Lasa timpul sa mai treaca, si in cateva luni eu cred ca vei simti ca ti s-a luat o greutate de pe suflet, ca ai scapat de alergatura, de drumuri...
A venit timpul sa te ocupi si de tine; cauta-ti rapid un job, fa niste cursuri ceva, iesi cu prietenii, mergi la sala si fa sport, sau in natura undeva... si priveste in jur... esti singur, singur singur :/ singur singur singuuuur ) liber sa te uiti dupa altele, sa faci ce vrei, sa mergi unde vrei, gata s-a terminat cu sesiunile de skype , de ti se incetosau ochii la inchidere, s-a terminat cu planurile nerealiste si fara finalitate...
Nu o mai cauta, nu o mai suna; lasa timpul sa treaca si umple-l cu tot ce ti-ai dorit sa faci si poate nu aveai timp ca tu stateai pe net sau la tel la povesti...
Hai, curaj, si sa vii sa ne povestesti ce ai mai facut ,
cu drag,
coana_mare
Un sfat mai nici ca se poate! Bravo -
Nu prea mai aveţi multe lucruri în comun, ea evoluat total divergent faţă de direcţia pe care tu ai apucat . Eşti comod şi încă nu vrei să îţi iei viaţă în propriile mâini. Dacă ai fi iubit-o cu adevărat ai fi învăţat limba , mama ei de limba şi te-ai fi dus cu ea ! Eu zic să îi dai libertatea pe care o vrea şi să te regrupezi în jurul axei tale. Să te dezvolţi ca şi om să renunţi cu orice efort este necesar la alcool -care tu ştii foarte bine că nu reprezintă nici-o soluţie !
-Să te înscrii la un master sau pur şi simplu să găseşti un job bun unde să şi evoluezi !
-Lasă comoditatea şi trăieşte-ţi viaţa, ai lălăit-o destul chair !
Acest mesaj a fost editat de către gabriela42: -
gabriela42 said:Nu prea mai aveţi multe lucruri în comun, ea evoluat total divergent faţă de direcţia pe care tu ai apucat . Eşti comod şi încă nu vrei să îţi iei viaţă în propriile mâini. Dacă ai fi iubit-o cu adevărat ai fi învăţat limba , mama ei de limba şi te-ai fi dus cu ea ! Eu zic să îi dai libertatea pe care o vrea şi să te regrupezi în jurul axei tale. Să te dezvolţi ca şi om să renunţi cu orice efort este necesar la alcool -care tu ştii foarte bine că nu reprezintă nici-o soluţie !
-Să te înscrii la un master sau pur şi simplu să găseşti un job bun unde să şi evoluezi !
-Lasă comoditatea şi trăieşte-ţi viaţa, ai lălăit-o destul chair !Foarte bine spus! Ea, o fata hotarata, care stie ce vrea! Desteapta foc (doua facultati, masterat, doctorat, specializare in strainatate, nu-i de colo!), a urmat drumul ei ascendent, doar nu era sa se impiedice de un baiat care, dupa ce ca era mototol si incepuse sa cocheteze cu Bachus, o si tragea in jos! Bravo ei ca s-a desprins la timp! Ce sa faca? Sa stea in tara, cu un salariu de nimic la pregatirea ei, plus un barbat de carat in spate (el n-a fost in stare sa-si plateasca utilitatile, d-apoi sa aiba responsabilitate in casnicie!), sa devina o femeie inacrita de viata, sa-si invenineze sufletul uitandu-se la colegele ei (poate mai slab pregatite, dar mai hotarate) care au ajuns sus si blestemand ceasul cand s-a intors de dragul unui nea Izmana?