Povestea mea far` de capat...
-
0 0Buna! Am nevoie de ajutorul vostru, pentru ca am ajuns la un punct in viata mea cand nu stiu incotro sa ma indrept. Am sa incep cu inceputul. E vorba despre cliseica prima dragoste sit oate problemele pe care mi le-a adus timp de 9 ani de zile. Am 26 de ani. La 16 ani si ceva am cunoscut un baiat tare simpatic. M-am indragostit de el atat de repede, copila fiind pe atunci. Nu mi-am inceput viata sexuala la 16 ani,daca asta va imaginati,din contra, cred ca asta e si punctul important aici. Am avut doi ani frumosi de relatie cu baiatul acela,care era mai mare cu 5 ani decat mine si avea o grija deosebita fata de mine. Eu,fiind copil, nu realizam pe atunci cat de matur e el,de fapt, cat imi vrea binele, ai mei ma tineau din scurt,nu ma prea lasau cu el de teama sa nu fiu in pericol(el fiind pilot de curse). Ei se temeau de pericol. La 18 ani am avut prima experienta sexuala cu el, a fost frumos, a avut grija de mine,insa i-am facut rau. Probabil varsta fusese de vina, dar gelozia lui devenise o problema care m-a aruncat in bratele altui baiat pentru a-l face gelos pe el. Ei bine, nu m-am gandit ca-l voir ani atat de tare,dar ne despartiseram pentru 3 luni,dupa care ne-am impacat inapoi inca un an. Dupa inca un an, iar ne-am despartit din cauza caea posesiv. Eu il iubeam neincetat,dar nu avea incredere in mine dupa ce-i facusem. Il iubeam din ce in ce mai mult. Apoi ne-am impacat iar pentru o perioada scurta dupa care a urmat marea despartire oficiala. Ok... am incercat sa mai am relatii dupa, sa trec peste ce simteam, imi era greu fara el, dar am incercat. Am fost un an cu un baiat,timp in care ma gandeam tot la fostul, el ma cauta,pastram legatura si am acceptat sa fim prieteni cu beneficii. Prietenia asta cu beneficii mi-a facut rau pentru ca eu il iubeam, dar el spunea ca atata putea sa-mi ofere,pt ca nu mai poate avea incredere in mine. Amtot continuat asa, ma despartisem de actualul iubit pt ca nu voiam sa-mi mai bat joc de el, am incercat sa renunt la fostul pt o alta relatie, am mai fost cu un alt baiat( spwecific ca nu m-am culcat cu niciunul dintre ei). Nici de data aceasta n-a mers,pentru ca ma cauta neincetat, povesteam pana dimineata online, ne mai vedeam, adormeam amandoi in masina lui noaptea(fara sa facem nimic), alteori faceam... nu ne puteam detasa unul de altul. Am rupt si acea relatie de 8 luni tot pentru acelasi el. Continuam sa ne vedem, eu am plecat la facultate, venea la mine, cand veneam acasa ne vedeam. Si tot asa. Imi doream mult sa fim din nou oficial impreuna,dar nu s-a mai putut. In prezent am o relatie de 3 ani, dar in relatia mea lipseste pasiunea cu desavarsire, totul a devenit monoton, cu oricati baieti as fi nu pot sa ii iubesc. Il iubesc doar pe primul, mereu ma gandesc la el, inca vorbim. Ne prinde dimineata, ora 5,6...mereu se intoarce la mine si eu la el. Ne-am vazut in urma cu doua zile intr-o noapte, nu s-a intamplat nimic,doar ne-am sarutat, ne-am plimbat cu masina...are si el o relatie acumd e 2 ani,dar nu-i merge, a a avut una de 1 an dar tot la mine se gandea. Nu-l pot uita dupa atatia ani, e prima iubire si barbatul la care ma intorc indiferent de cine ar fi langa mine. Si am avut baieti frumosi,buni,iubitori, dar nu ma interesau,nu am investit sentimente in niciuna din relatiile de dupa el. Ce inseamna asta? E vreo sansa sa ramanem impreuna pana la urma? Mentionez ca vorbim mult despre noi, depanam amintiri, dar nu a pus problema impacarii, ci doar da cu subinteles... zice ca se gandeste foarte des la mine si ca nu poate sa ma scoata din viata lui. Il iubesc din suflet, dar nu stiu ce sa fac, va rog,ajutati-ma pentru ca sunt 9 ani de cand e acolo, in sufletul meu si nu stiu ce sa fac.. -
-
-
pentru cineva care iubeste la nebunie, orice amanunt din viata persoanei iubite conteaza. si faptul cum se scarpina la sprancene, cum se curbeaza cand vrea sa te sarute, cum schimba o roata, cum resapeaza un cauciuc sau cum scoate joja de ulei.
Acest mesaj a fost editat de către igivansenior: -
Ai dreptate, pentru mine e important tot ce tine de el, absolut tot, doar ca problema nu e asta. Nu e vreun pilot cunoscut, e pasiunea lui si participa la diverse concursuri prin tara,atata tot. Dar am nevoie de un sfat din exterior referitor la toate lucrurile insirate mai sus, sunt super confuza, n-am nici cea mai vaga idee ce sa fac, ma gandesc in fiecare zi la el. Multumesc mult pt raspuns si imi cer scuze daca am raspuns aiurea, dar chiar sunt intr-o situatie complicata...
-
in ce campionat???
baietii sunt baieti si intodeauna isi vor glorifica realizarile cat de marunte ar fi si isi vor ridica masina la rangul de amanta.
faptul ca nu stii in ce campionat activeaza este strigator la cer. inseamna ca ori te-a durut in cur de ceea ce-i place lui ori minti de ingheata apele.
Acest mesaj a fost editat de către igivansenior: -
Of, of, ti-as spune eu rezolvarea la problema ta... Daca va stiti de 9 ani, ati fost impreuna si din cate am citit pareti a fi cu capul pe umeri, iar el nu e vreun derbedeu care sa vrea doar sa te foloseasca; mergi si vorbeste cu un preot (daca ati putea merge amandoi ar fi si mai bine). Chestia cu increderea e un lucru minor, fata de alte probleme mai grave care pot exista intr-un cuplu. Voi ar fi trebuit sa va casatoriti, nu sa asteptati atat. De asta se destrama relatiile atat de usor, mai devreme sau mai tarziu in zilele de azi, fiindca traim in concubinaj. Nu stiu de ce o fi lumea atat de oarba si crede ca mai intai trebuie sa stea de proba sa vada daca se potrivesc; dar proba aceasta te poate face sa ai "n" parteneri atunci cand ai relatii din adolescenta, ceea ce nu este in regula de loc. Daca te-ai fi rugat pentru el, sentimentul de gelozie ar fi disparut negresit. Gandeste-te ca nu te costa nimic sa faci lucrul acesta, dar in schimb ai primi fericirea. Ai 26 de ani, va cunoasteti destul de bine, stati de vorba serios si tine minte un lucru, IN VIATA SA NU UMBLI CU JUMATATI DE MASURA, ORI E, ORI NU E! Nu "ca lasa, ca poate". Daca nu ati putut iubit parteneriii pe care i-ati avut ulterior, voi chiar nu vedeti ca sunteti de nedespartit?!
-
ms2000 said: Of, of, ti-as spune eu rezolvarea la problema ta... Daca va stiti de 9 ani, ati fost impreuna si din cate am citit pareti a fi cu capul pe umeri, iar el nu e vreun derbedeu care sa vrea doar sa te foloseasca; mergi si vorbeste cu un preot (daca ati putea merge amandoi ar fi si mai bine). Chestia cu increderea e un lucru minor, fata de alte probleme mai grave care pot exista intr-un cuplu. Voi ar fi trebuit sa va casatoriti, nu sa asteptati atat. De asta se destrama relatiile atat de usor, mai devreme sau mai tarziu in zilele de azi, fiindca traim in concubinaj. Nu stiu de ce o fi lumea atat de oarba si crede ca mai intai trebuie sa stea de proba sa vada daca se potrivesc; dar proba aceasta te poate face sa ai "n" parteneri atunci cand ai relatii din adolescenta, ceea ce nu este in regula de loc. Daca te-ai fi rugat pentru el, sentimentul de gelozie ar fi disparut negresit. Gandeste-te ca nu te costa nimic sa faci lucrul acesta, dar in schimb ai primi fericirea. Ai 26 de ani, va cunoasteti destul de bine, stati de vorba serios si tine minte un lucru, IN VIATA SA NU UMBLI CU JUMATATI DE MASURA, ORI E, ORI NU E! Nu "ca lasa, ca poate". Daca nu ati putut iubit parteneriii pe care i-ati avut ulterior, voi chiar nu vedeti ca sunteti de nedespartit?!
Ando , tu esti , sau ai prozeliti pe aici????????????
-
Ale_Sandra said:Ai dreptate, pentru mine e important tot ce tine de el, absolut tot, doar ca problema nu e asta. Nu e vreun pilot cunoscut, e pasiunea lui si participa la diverse concursuri prin tara,atata tot. Dar am nevoie de un sfat din exterior referitor la toate lucrurile insirate mai sus, sunt super confuza, n-am nici cea mai vaga idee ce sa fac, ma gandesc in fiecare zi la el. Multumesc mult pt raspuns si imi cer scuze daca am raspuns aiurea, dar chiar sunt intr-o situatie complicata...
Nu te poate ajuta nimeni , indiferent ce sfaturi iti vada!
Rezolvarea e in tine , cat de repede vei reusi sa te rupi definitiv din aceasta relatie asa zis cu beneficii , din care el castiga si tu pierzi!!
Sa inteleg ca te plateste?????????
Prima conditie rupe te definitiv de el, a doua , socializeaza si invata din nou sa iubesti!, altfel viata iti va fi un iad!!
Bafta!
-
La amandoi va trebuie un shut in fund. Imaturi. Aveti prea mult timp liber si in loc sa va puneti vietile la punct, mai incurcati si pe altii. Cand ti-a impinge un sec "ma insor" sa nu uiti ca poate viitoare te-a capaci si pe tine si pe el pana va pune la ordine. Pana atunci sexuiti-va si verificati cat timp pierdeti. Macar daca er fi fost timp de calitate, asa vorbiti despre ce?...si mai si dormiti in masina. Si inca de 9 ani, pe mine m-ar plictisi vorba aiurea -
-
ms2000 said: Of, of, ti-as spune eu rezolvarea la problema ta... Daca va stiti de 9 ani, ati fost impreuna si din cate am citit pareti a fi cu capul pe umeri, iar el nu e vreun derbedeu care sa vrea doar sa te foloseasca; mergi si vorbeste cu un preot (daca ati putea merge amandoi ar fi si mai bine). Chestia cu increderea e un lucru minor, fata de alte probleme mai grave care pot exista intr-un cuplu. Voi ar fi trebuit sa va casatoriti, nu sa asteptati atat. De asta se destrama relatiile atat de usor, mai devreme sau mai tarziu in zilele de azi, fiindca traim in concubinaj. Nu stiu de ce o fi lumea atat de oarba si crede ca mai intai trebuie sa stea de proba sa vada daca se potrivesc; dar proba aceasta te poate face sa ai "n" parteneri atunci cand ai relatii din adolescenta, ceea ce nu este in regula de loc. Daca te-ai fi rugat pentru el, sentimentul de gelozie ar fi disparut negresit. Gandeste-te ca nu te costa nimic sa faci lucrul acesta, dar in schimb ai primi fericirea. Ai 26 de ani, va cunoasteti destul de bine, stati de vorba serios si tine minte un lucru, IN VIATA SA NU UMBLI CU JUMATATI DE MASURA, ORI E, ORI NU E! Nu "ca lasa, ca poate". Daca nu ati putut iubit parteneriii pe care i-ati avut ulterior, voi chiar nu vedeti ca sunteti de nedespartit?!
Minor zici? -
Alexandrinae said:
ms2000 said: Of, of, ti-as spune eu rezolvarea la problema ta... Daca va stiti de 9 ani, ati fost impreuna si din cate am citit pareti a fi cu capul pe umeri, iar el nu e vreun derbedeu care sa vrea doar sa te foloseasca; mergi si vorbeste cu un preot (daca ati putea merge amandoi ar fi si mai bine). Chestia cu increderea e un lucru minor, fata de alte probleme mai grave care pot exista intr-un cuplu. Voi ar fi trebuit sa va casatoriti, nu sa asteptati atat. De asta se destrama relatiile atat de usor, mai devreme sau mai tarziu in zilele de azi, fiindca traim in concubinaj. Nu stiu de ce o fi lumea atat de oarba si crede ca mai intai trebuie sa stea de proba sa vada daca se potrivesc; dar proba aceasta te poate face sa ai "n" parteneri atunci cand ai relatii din adolescenta, ceea ce nu este in regula de loc. Daca te-ai fi rugat pentru el, sentimentul de gelozie ar fi disparut negresit. Gandeste-te ca nu te costa nimic sa faci lucrul acesta, dar in schimb ai primi fericirea. Ai 26 de ani, va cunoasteti destul de bine, stati de vorba serios si tine minte un lucru, IN VIATA SA NU UMBLI CU JUMATATI DE MASURA, ORI E, ORI NU E! Nu "ca lasa, ca poate". Daca nu ati putut iubit parteneriii pe care i-ati avut ulterior, voi chiar nu vedeti ca sunteti de nedespartit?!
Minor zici?Cine , preotul?????
Ai grija ca la astia le place "caruselul"!!!
-
Nu a mai intrat alesandra sa ne povesteasca despre relatia ei.
Pacat, poate o ajuta adminul cu un link.
Acest mesaj a fost editat de către igivansenior: -
Ale_Sandra said:Buna! Am nevoie de ajutorul vostru, pentru ca am ajuns la un punct in viata mea cand nu stiu incotro sa ma indrept. Am sa incep cu inceputul. E vorba despre cliseica prima dragoste sit oate problemele pe care mi le-a adus timp de 9 ani de zile. Am 26 de ani. La 16 ani si ceva am cunoscut un baiat tare simpatic. M-am indragostit de el atat de repede, copila fiind pe atunci. Nu mi-am inceput viata sexuala la 16 ani,daca asta va imaginati,din contra, cred ca asta e si punctul important aici. Am avut doi ani frumosi de relatie cu baiatul acela,care era mai mare cu 5 ani decat mine si avea o grija deosebita fata de mine. Eu,fiind copil, nu realizam pe atunci cat de matur e el,de fapt, cat imi vrea binele, ai mei ma tineau din scurt,nu ma prea lasau cu el de teama sa nu fiu in pericol(el fiind pilot de curse). Ei se temeau de pericol. La 18 ani am avut prima experienta sexuala cu el, a fost frumos, a avut grija de mine,insa i-am facut rau. Probabil varsta fusese de vina, dar gelozia lui devenise o problema care m-a aruncat in bratele altui baiat pentru a-l face gelos pe el. Ei bine, nu m-am gandit ca-l voir ani atat de tare,dar ne despartiseram pentru 3 luni,dupa care ne-am impacat inapoi inca un an. Dupa inca un an, iar ne-am despartit din cauza caea posesiv. Eu il iubeam neincetat,dar nu avea incredere in mine dupa ce-i facusem. Il iubeam din ce in ce mai mult. Apoi ne-am impacat iar pentru o perioada scurta dupa care a urmat marea despartire oficiala. Ok... am incercat sa mai am relatii dupa, sa trec peste ce simteam, imi era greu fara el, dar am incercat. Am fost un an cu un baiat,timp in care ma gandeam tot la fostul, el ma cauta,pastram legatura si am acceptat sa fim prieteni cu beneficii. Prietenia asta cu beneficii mi-a facut rau pentru ca eu il iubeam, dar el spunea ca atata putea sa-mi ofere,pt ca nu mai poate avea incredere in mine. Amtot continuat asa, ma despartisem de actualul iubit pt ca nu voiam sa-mi mai bat joc de el, am incercat sa renunt la fostul pt o alta relatie, am mai fost cu un alt baiat( spwecific ca nu m-am culcat cu niciunul dintre ei). Nici de data aceasta n-a mers,pentru ca ma cauta neincetat, povesteam pana dimineata online, ne mai vedeam, adormeam amandoi in masina lui noaptea(fara sa facem nimic), alteori faceam... nu ne puteam detasa unul de altul. Am rupt si acea relatie de 8 luni tot pentru acelasi el. Continuam sa ne vedem, eu am plecat la facultate, venea la mine, cand veneam acasa ne vedeam. Si tot asa. Imi doream mult sa fim din nou oficial impreuna,dar nu s-a mai putut. In prezent am o relatie de 3 ani, dar in relatia mea lipseste pasiunea cu desavarsire, totul a devenit monoton, cu oricati baieti as fi nu pot sa ii iubesc. Il iubesc doar pe primul, mereu ma gandesc la el, inca vorbim. Ne prinde dimineata, ora 5,6...mereu se intoarce la mine si eu la el. Ne-am vazut in urma cu doua zile intr-o noapte, nu s-a intamplat nimic,doar ne-am sarutat, ne-am plimbat cu masina...are si el o relatie acumd e 2 ani,dar nu-i merge, a a avut una de 1 an dar tot la mine se gandea. Nu-l pot uita dupa atatia ani, e prima iubire si barbatul la care ma intorc indiferent de cine ar fi langa mine. Si am avut baieti frumosi,buni,iubitori, dar nu ma interesau,nu am investit sentimente in niciuna din relatiile de dupa el. Ce inseamna asta? E vreo sansa sa ramanem impreuna pana la urma? Mentionez ca vorbim mult despre noi, depanam amintiri, dar nu a pus problema impacarii, ci doar da cu subinteles... zice ca se gandeste foarte des la mine si ca nu poate sa ma scoata din viata lui. Il iubesc din suflet, dar nu stiu ce sa fac, va rog,ajutati-ma pentru ca sunt 9 ani de cand e acolo, in sufletul meu si nu stiu ce sa fac..
O abureala ....la asta se rezuma totul intre voi ! Cand iubesti , stii ce vrei si te porti ca atare ! Nu exista nimic mai simplu ca iubirea , pe lumea asta ! si voi o complicati cu gelozii, relatii pasagere si alte nimicuri ... -
Ale_Sandra said:Buna! Am nevoie de ajutorul vostru, pentru ca am ajuns la un punct in viata mea cand nu stiu incotro sa ma indrept. Am sa incep cu inceputul. E vorba despre cliseica prima dragoste sit oate problemele pe care mi le-a adus timp de 9 ani de zile. Am 26 de ani. La 16 ani si ceva am cunoscut un baiat tare simpatic. M-am indragostit de el atat de repede, copila fiind pe atunci. Nu mi-am inceput viata sexuala la 16 ani,daca asta va imaginati,din contra, cred ca asta e si punctul important aici. Am avut doi ani frumosi de relatie cu baiatul acela,care era mai mare cu 5 ani decat mine si avea o grija deosebita fata de mine. Eu,fiind copil, nu realizam pe atunci cat de matur e el,de fapt, cat imi vrea binele, ai mei ma tineau din scurt,nu ma prea lasau cu el de teama sa nu fiu in pericol(el fiind pilot de curse). Ei se temeau de pericol. La 18 ani am avut prima experienta sexuala cu el, a fost frumos, a avut grija de mine,insa i-am facut rau. Probabil varsta fusese de vina, dar gelozia lui devenise o problema care m-a aruncat in bratele altui baiat pentru a-l face gelos pe el. Ei bine, nu m-am gandit ca-l voir ani atat de tare,dar ne despartiseram pentru 3 luni,dupa care ne-am impacat inapoi inca un an. Dupa inca un an, iar ne-am despartit din cauza caea posesiv. Eu il iubeam neincetat,dar nu avea incredere in mine dupa ce-i facusem. Il iubeam din ce in ce mai mult. Apoi ne-am impacat iar pentru o perioada scurta dupa care a urmat marea despartire oficiala. Ok... am incercat sa mai am relatii dupa, sa trec peste ce simteam, imi era greu fara el, dar am incercat. Am fost un an cu un baiat,timp in care ma gandeam tot la fostul, el ma cauta,pastram legatura si am acceptat sa fim prieteni cu beneficii. Prietenia asta cu beneficii mi-a facut rau pentru ca eu il iubeam, dar el spunea ca atata putea sa-mi ofere,pt ca nu mai poate avea incredere in mine. Amtot continuat asa, ma despartisem de actualul iubit pt ca nu voiam sa-mi mai bat joc de el, am incercat sa renunt la fostul pt o alta relatie, am mai fost cu un alt baiat( spwecific ca nu m-am culcat cu niciunul dintre ei). Nici de data aceasta n-a mers,pentru ca ma cauta neincetat, povesteam pana dimineata online, ne mai vedeam, adormeam amandoi in masina lui noaptea(fara sa facem nimic), alteori faceam... nu ne puteam detasa unul de altul. Am rupt si acea relatie de 8 luni tot pentru acelasi el. Continuam sa ne vedem, eu am plecat la facultate, venea la mine, cand veneam acasa ne vedeam. Si tot asa. Imi doream mult sa fim din nou oficial impreuna,dar nu s-a mai putut. In prezent am o relatie de 3 ani, dar in relatia mea lipseste pasiunea cu desavarsire, totul a devenit monoton, cu oricati baieti as fi nu pot sa ii iubesc. Il iubesc doar pe primul, mereu ma gandesc la el, inca vorbim. Ne prinde dimineata, ora 5,6...mereu se intoarce la mine si eu la el. Ne-am vazut in urma cu doua zile intr-o noapte, nu s-a intamplat nimic,doar ne-am sarutat, ne-am plimbat cu masina...are si el o relatie acumd e 2 ani,dar nu-i merge, a a avut una de 1 an dar tot la mine se gandea. Nu-l pot uita dupa atatia ani, e prima iubire si barbatul la care ma intorc indiferent de cine ar fi langa mine. Si am avut baieti frumosi,buni,iubitori, dar nu ma interesau,nu am investit sentimente in niciuna din relatiile de dupa el. Ce inseamna asta? E vreo sansa sa ramanem impreuna pana la urma? Mentionez ca vorbim mult despre noi, depanam amintiri, dar nu a pus problema impacarii, ci doar da cu subinteles... zice ca se gandeste foarte des la mine si ca nu poate sa ma scoata din viata lui. Il iubesc din suflet, dar nu stiu ce sa fac, va rog,ajutati-ma pentru ca sunt 9 ani de cand e acolo, in sufletul meu si nu stiu ce sa fac..
Lasa gargara , ti a placut "acadeaua" de mica!!
-
Scutiti-ma de raspunsuri stupide si incetati sa judecati. Daca mi-a placut sau nu acadeaua de mica e problema mea. In plus, 18 ani nu cred ca o varsta mica de a-ti incepe viata sexuala, mai ales dupa ce stai2 ani cu o persoana. Dar nu sunt aici sa dau explicatii despre asta, vreau doar sa cer ajutor si parerile de genul nu ma ajuta deloc,. Cred ca, la urma urmei, forumul e facut sa gasim raspunsuri la intrebarile noastre si sa fim ajutati. Faptul ca iubesc de 9 ani un baiat si ca nu pot iubi pe nimeni altcineva, nu cred ca spune ceva rau despre mine,din contra... Sper din suflet sa ma ajute cineva sa gasesc un raspuns, pentru ca ma simt confuza si nu stiu cum sa procedez. Nu-l pot uita, nu pot iubi pe nimeni inafara de el, indiferent cine ar fi. Si el are pe cineva,dar ma cauta mereu, timpul trece si el ma tot cauta inca si inca o data...
-
-
Ale_Sandra said:Scutiti-ma de raspunsuri stupide si incetati sa judecati. Daca mi-a placut sau nu acadeaua de mica e problema mea. In plus, 18 ani nu cred ca o varsta mica de a-ti incepe viata sexuala, mai ales dupa ce stai2 ani cu o persoana. Dar nu sunt aici sa dau explicatii despre asta, vreau doar sa cer ajutor si parerile de genul nu ma ajuta deloc,. Cred ca, la urma urmei, forumul e facut sa gasim raspunsuri la intrebarile noastre si sa fim ajutati. Faptul ca iubesc de 9 ani un baiat si ca nu pot iubi pe nimeni altcineva, nu cred ca spune ceva rau despre mine,din contra... Sper din suflet sa ma ajute cineva sa gasesc un raspuns, pentru ca ma simt confuza si nu stiu cum sa procedez. Nu-l pot uita, nu pot iubi pe nimeni inafara de el, indiferent cine ar fi. Si el are pe cineva,dar ma cauta mereu, timpul trece si el ma tot cauta inca si inca o data...
Nimic de spus.
Acest mesaj a fost editat de către white_storm2: -