Buna, primul post
-
1 0Buna drage "eve", topicul nu va fi tocmai scurt, si vor fi scrise o serie de mentionari pentru a evita eventuale comentarii inutile, confuzii.
NOTA: Topic lung. Postul are legatura cu "dragostea", dar mai multe este nuante psiholohice.
1. In ciuda faptului ca este o comunitate destinata fetelor (eu sunt baiat), constituie locul "ideal" pentru postul facut
2. Nu sunt ironic, nici nu imi arde de glume, si nici nu ma "laud" (in caz ca cineva ar putea fi atat de bolnav/a sa creada asta)
3. Confuzia problemelor in sine, deoarece exista atat parti bune cat si parti rele. (astfel incat nici nu mai stiu daca poate fi sau nu definita ca o problema)
Voi incerca sa rezum obiectiv, fara sa scriu "romane".
Totul a inceput acum 7 ani, (continuand 4, desigur), in care am fost batjocorit de toti colegii mei. Desigur, ca am ramas cu sechele.
Adica, stau IZOLAT... de atatia ani. In fine... Speram la dzeu pt dreptate... chiar daca nu exista. :-j -.-
Acele sechele au generat in "anxietate sociala", pe care o am tot de 7 ani. (deci, sufar de asa ceva de cand ma stiu...) Deci in 4 luni m-au daramat. (aveam aproximativ 10 ani deci era de asteptat zic...)
In mare lucrurile au fost rezolvate. Pot participa la activitati extracuriculare, iesiri sportive, gratare (chiar daca putin emotionat, dar in mare in compania colegilor), as avea si cu cine si pot, pot sa imi fac prieteni fara probleme (putin mai greu pentru ca nu sunt total detasat), insa nu am pe nimeni pentru ca prieteniile astea ma plictisesc si nu sunt comunicativ si pot face asta DOAR cu persoane de acelasi sex.
Lucru extrem de stanjenitor.
Viizavi de aceasta anxietate, 6 ani si ceva pot spune ca am cautat in van. Astfel daca mai stiti pe cineva care "sufera" de ea spuneti-i sa nu mai caute articole pe net: "cum sa scapi de..." etc.
Ei trateaza efectul si nu cauza. (si in general efectul nu poate fi tratat niciodata, si daca da, reapare imediat)
La mine, am constatat ca anxietatea este fondata pe 3 mari categorii (in fine nu categorii, constituie de fapt partile de baza) + 1 solutie ceva mai puternica as zice:
1. Stima de sine (arat bine, nu arat bine, etc. sunt destept sau nu, etc.)
2. Anxietatea in sine (frica propriu-zisa)
3. Frica de reactia celor din jur, din diferite cadre sociale sau locatii (cumva are legatura cu punctul 2 dar sunt diferite)
Potentiala solutie:
Sa accept
a. cum sunt
b. insasi emotia negativa
c. scenariul cel mai tampit, ridicol, care se poate intampla, ca si cum sigur se va intampla, fara sa fiu afectat
Punctele a, b, si c fiind de fapt marile probleme care genereaza, alimenteaza "boala".
Si as dori sa discut cu voi (incercand sa scurtez cat mai mult sa nu fie prea mult de citit) punctele 1, 2, 3 & a, b, c luandu-le pe fiecare separat.
Si are legatura cu dragostea deoarece situatia asta ma impiedica sa socializez cu persoane de sex opus, asa cum am mentionat la inceputul topicului, deci nu se poate spune ca sunt "totalmente" pe langa subiect.
1. STIMA DE SINE
Aici este si cea mai mare problema.
Daca se rezolva aici, cam totul e gata. Bagam %100 dintr-un foc.
1.1 Aparentele...
Nu stiu daca arat sau nu destul de bine (discutand despre aparentele fizice, logic), pentru ca uneori imi place de mine (suficient cat pentru un 10+ :P, dar alteori deloc. Si in general este deloc. (cam in %70 din timp)
Si este si o diferenta.
Cand fac sport si dupa dus, ma revigorez, dar efectul nu este de durata si dupa reapar iritatii care imi umfla fata, si ma mananca nasul si asa stau de ani, pentru ca am pielea faciala extrem de sensibila. Si nu ma complic cu creme, mizerii, pentru ca nu dau rezultate.
Si cand e cald afara, sau nu neaparat, dar pur si simplu ma usuc la fata, ma umflu (nu suficient cat sa spui ca e o boala dar e o diferenta totusi) si inrosesc si nu arat tocmai ca Adonnis. :-j
Problema este ca nu pot face sport permanent pentru ca stau in mizeria asta de scoala cate 7, 8h/d si nu mereu apare acelasi efect chiar daca fac sport, si fara sa ma solicit, si oricat de rece ar fi apa, sau nu, etc.
Si, in mod paradoxal, chiar au existat ceva fete care chiar m-au placut, si sigur nu gresesc, pentru ca mereu tind sa privesc lucrurile negativ. Daca e alba eu spun ca e neagra deci se intelege.
Bine, in ultimul an au fost 14 aprox., nu mai stiu.
De exemplu, odata, era seara, si erau 2 fete pe banci, m-a chemat una din ele si m-a intrebat daca am prietena, mi-a spus sa ma asez sa vorbim dar la final m-am facut de cacat pentru ca nu prea am spus mai nimic si am plecat.
Sau la fel, ma intreba alta daca am prietena, am tacut si am mers mai departe, si s-a mai repetat cu alta, ma striga: "hey iubi", nu zic nimic, plec la care "stai iubi, nu pleca" (ha-hah :-.-, si mai nasol atunci ca tot n-am prietena si nici n-am avut...)
Sau alta, si aici la liceu. Ieseau mai multe fete si mi-a sarit una in ochi, in mintea mea: "Prea frumoasa, n-am sanse.:))" si cred ca m-am uitat putin ca boul la ea ca a zambit si a mers linistita pe coridor. Dupa de vreo cateva ori am vazut-o ca imi zambea, mi-am spus, mi s-a parut probabil.
Dar dupa cand era cu prietena langa ea, si s-a uitat la mine si s-a dus in baie sa se aranjeze cateva sec. si a iesit iar si s-a uitat la mine apoi a plecat iar nu mai pare a coincidenta. Pentru ca pe hol erau baile (pt. fete/ baieti), si asteptam un coleg si doar in fata bailor puteam astepta.
Si tot o colega de clasa, de care imi place, se vede "clar" ca ma place.
Adica nu stiu, daca ma intreaba ea ce fac si nu eu cand ne vedem ori pe strada, ori intra in clasa sau cand se muta in banca cu mine la ore si ma atinge mereu "accidental" si in banca si in clasa, etc.
Sau alta faza, treceam prin laterala unui liceu, si eram singurul care trecea, (era panta pe dreapta, drum izolat, si liceul putea fi vazut din perspectiva mea doar pe o laterala, si cei din laterala doar drumul pe care ma aflam singur), vedeam pe una cum se uita la mine si ma striga pe geam: "Hey iubi".
Am tacut logic, decat sa ma fac de cacat.
Si au mai fost cateva situatii similare dar nu multe.
Bine, nu neg ca in unele situatii poate pur si simplu am fost luat la misto, dar in fine, am nevoie sa prezint situatiile astea pentru un asa numit "echilibru interior", cred ca intelegeti.
Si da stiu, ca asta nu e nimic pe langa situatiile de care se bucura altii. Deci nu inventez, nu am intentia de a ma lauda (nu este ca si cum ceva ar fi de laudat aici).
Cum am spus la inceput, topicul e unul confuz.
Nu prea le am cu relationarile si sunt mai sperios, etc.
2. ANXIETATEA IN SINE
As putea cumva, cred scapa de ea prin eliminarea insasi emotiei, prin meditatie, sport, observarea tot ceea ce se intampla in jur (Vipassana).
Problema este ca aceasta asa-zisa anxietate este de fapt un mecanism al inconstientului pentru a ma proteja de evenimente care m-au "ranit" in trecut, asadar este un fel de sinucidere sa scap de sentimentul in sine pentru ca rolul lui este de a "proteja".
Chiar daca a fost activat involunar este totusi un "sambure" de adevar si ma ciocnesc astfel de punctele 1 & 3 care readuc aceeasi emotie.
Pentru ca: de ce nu ma duc acum sa vorbesc cu toate fetele de pe holuri sa zicem? Nu ca nu vreau, pur si simplu problema este la stima de sine, si reactia celorlalti, respectiv a lor la intrarea mea in discutii, si tocmai asta e frica.
Incercand sa ma axez doar pe emotia in sine nu fac decat sa irosesc, sa ma consum, pierd energie inutil?
Este un cerc vicios.
3. REACTIILE
Si aici cam suntem aproape de sfarsitul topicului, sunt cateva intrebari, care-mi tot vin in minte, si in ciuda faptului ca citesc peste tot si mi se si spune si imi si dau seama singur prin logica de faptul ca: "Hei, da, e O.K., stai chill", in realitate nu stau deloc asa, nu pot fi obiectiv rational, aici cred ca se poate observa frica irationala in sine pentru ca intrebarile pe care urmeaza sa vi le adresez, si v-as ruga sa dati un raspuns pentru fiecare, chiar daca unele pot avea acelasi mesaj, dar formulate diferit, plus ca toate au acelasi lucru la baza: FRICA DE CE VOR SPUNE CEILALTI...
La intrebarile de aici daca ati putea raspunde pe rand ar fi super-ok, oricat de tampite vi s-ar parea:
1. Daca ma duc si vorbesc cu o fata, daca ma va lua la misto?
2. Sau daca cei din jur vad ca m-am facut de cacat?
3. Sau ma barfeste peste tot in liceu ca sa rada toate culoarele de mine si sa fie un chin restul liceului?
4. Daca pur si simplu ma ignora la modul murdar? (gen se uita la mine de sus, sau ma ocoleste ca pe un obstacol, etc.)
5. Poate rade de mine chiar daca nu procedez gresit?
6. Daca vor comenta prietenele ei ca am inceput o conversatie cu ea?
7. Daca vorbesc cu prea multe? Gen afla tot holul ca m-am bagat in seama cu toate.
8. Sau daca totusi ies cu ea si vor comenta altii cand ma vor vedea langa ea (pe holuri, pe strada, locuri publice, comentand colegi, straini,etc.)
9. Sau daca imi face cunostinta cu prietenele ei (cam departe deja, stiu), si nu le place de mine?
10. Sau daca vor comenta pe holuri despre relatia mea?
11. Sau vor rade de ea ca e cu mine etc.
P:S: Tot ce am scris in acest topic e adevarat, si intrebarile astea constituie niste blocaje enorme pentru mine, nu stiu ce sa mai fac. Deci este destul de serioasa treaba. Poate chiar am ceva la cap.
De 7 ani sunt praf psihic, inclusiv in prezent. Bine, nu chiar "praf", nu delirez, nu am fost spitalizat, nu am halucinatii, nu vad piscine pe strada etc.
Daca ma puteti ajuta e ok, puteti raspunde, sau trimite niste opinii pareri in privat, poate pentru detalii etc.
Multumesc anticipat pentru ajutorul acordat.
Si nu spuneti de psihologi, psihiatri ca nu am incredere in ei si in general agraveaza lucrurile asa mi-au spus niste rude, prieteni.
-
senspq said:Buna drage "eve", topicul nu va fi tocmai scurt, si vor fi scrise o serie de mentionari pentru a evita eventuale comentarii inutile, confuzii.
NOTA: Topic lung. Postul are legatura cu "dragostea", dar mai multe este nuante psiholohice.
1. In ciuda faptului ca este o comunitate destinata fetelor (eu sunt baiat), constituie locul "ideal" pentru postul facut
2. Nu sunt ironic, nici nu imi arde de glume, si nici nu ma "laud" (in caz ca cineva ar putea fi atat de bolnav/a sa creada asta)
3. Confuzia problemelor in sine, deoarece exista atat parti bune cat si parti rele. (astfel incat nici nu mai stiu daca poate fi sau nu definita ca o problema)
Voi incerca sa rezum obiectiv, fara sa scriu "romane".
Totul a inceput acum 7 ani, (continuand 4, desigur), in care am fost batjocorit de toti colegii mei. Desigur, ca am ramas cu sechele.
Adica, stau IZOLAT... de atatia ani. In fine... Speram la dzeu pt dreptate... chiar daca nu exista.
-.-
Acele sechele au generat in "anxietate sociala", pe care o am tot de 7 ani. (deci, sufar de asa ceva de cand ma stiu...) Deci in 4 luni m-au daramat. (aveam aproximativ 10 ani deci era de asteptat zic...)
In mare lucrurile au fost rezolvate. Pot participa la activitati extracuriculare, iesiri sportive, gratare (chiar daca putin emotionat, dar in mare in compania colegilor), as avea si cu cine si pot, pot sa imi fac prieteni fara probleme (putin mai greu pentru ca nu sunt total detasat), insa nu am pe nimeni pentru ca prieteniile astea ma plictisesc si nu sunt comunicativ si pot face asta DOAR cu persoane de acelasi sex.
Lucru extrem de stanjenitor.
Viizavi de aceasta anxietate, 6 ani si ceva pot spune ca am cautat in van. Astfel daca mai stiti pe cineva care "sufera" de ea spuneti-i sa nu mai caute articole pe net: "cum sa scapi de..." etc.
Ei trateaza efectul si nu cauza. (si in general efectul nu poate fi tratat niciodata, si daca da, reapare imediat)
La mine, am constatat ca anxietatea este fondata pe 3 mari categorii (in fine nu categorii, constituie de fapt partile de baza) + 1 solutie ceva mai puternica as zice:
1. Stima de sine (arat bine, nu arat bine, etc. sunt destept sau nu, etc.)
2. Anxietatea in sine (frica propriu-zisa)
3. Frica de reactia celor din jur, din diferite cadre sociale sau locatii (cumva are legatura cu punctul 2 dar sunt diferite)
Potentiala solutie:
Sa accept
a. cum sunt
b. insasi emotia negativa
c. scenariul cel mai tampit, ridicol, care se poate intampla, ca si cum sigur se va intampla, fara sa fiu afectat
Punctele a, b, si c fiind de fapt marile probleme care genereaza, alimenteaza "boala".
Si as dori sa discut cu voi (incercand sa scurtez cat mai mult sa nu fie prea mult de citit) punctele 1, 2, 3 & a, b, c luandu-le pe fiecare separat.
Si are legatura cu dragostea deoarece situatia asta ma impiedica sa socializez cu persoane de sex opus, asa cum am mentionat la inceputul topicului, deci nu se poate spune ca sunt "totalmente" pe langa subiect.
1. STIMA DE SINE
Aici este si cea mai mare problema.
Daca se rezolva aici, cam totul e gata. Bagam %100 dintr-un foc.
1.1 Aparentele...
Nu stiu daca arat sau nu destul de bine (discutand despre aparentele fizice, logic), pentru ca uneori imi place de mine (suficient cat pentru un 10+
, dar alteori deloc. Si in general este deloc. (cam in %70 din timp)
Si este si o diferenta.
Cand fac sport si dupa dus, ma revigorez, dar efectul nu este de durata si dupa reapar iritatii care imi umfla fata, si ma mananca nasul si asa stau de ani, pentru ca am pielea faciala extrem de sensibila. Si nu ma complic cu creme, mizerii, pentru ca nu dau rezultate.
Si cand e cald afara, sau nu neaparat, dar pur si simplu ma usuc la fata, ma umflu (nu suficient cat sa spui ca e o boala dar e o diferenta totusi) si inrosesc si nu arat tocmai ca Adonnis.
Problema este ca nu pot face sport permanent pentru ca stau in mizeria asta de scoala cate 7, 8h/d si nu mereu apare acelasi efect chiar daca fac sport, si fara sa ma solicit, si oricat de rece ar fi apa, sau nu, etc.
Si, in mod paradoxal, chiar au existat ceva fete care chiar m-au placut, si sigur nu gresesc, pentru ca mereu tind sa privesc lucrurile negativ. Daca e alba eu spun ca e neagra deci se intelege.
Bine, in ultimul an au fost 14 aprox., nu mai stiu.
De exemplu, odata, era seara, si erau 2 fete pe banci, m-a chemat una din ele si m-a intrebat daca am prietena, mi-a spus sa ma asez sa vorbim dar la final m-am facut de cacat pentru ca nu prea am spus mai nimic si am plecat.
Sau la fel, ma intreba alta daca am prietena, am tacut si am mers mai departe, si s-a mai repetat cu alta, ma striga: "hey iubi", nu zic nimic, plec la care "stai iubi, nu pleca" (ha-hah :-.-, si mai nasol atunci ca tot n-am prietena si nici n-am avut...)
Sau alta, si aici la liceu. Ieseau mai multe fete si mi-a sarit una in ochi, in mintea mea: "Prea frumoasa, n-am sanse.
" si cred ca m-am uitat putin ca boul la ea ca a zambit si a mers linistita pe coridor. Dupa de vreo cateva ori am vazut-o ca imi zambea, mi-am spus, mi s-a parut probabil.
Dar dupa cand era cu prietena langa ea, si s-a uitat la mine si s-a dus in baie sa se aranjeze cateva sec. si a iesit iar si s-a uitat la mine apoi a plecat iar nu mai pare a coincidenta. Pentru ca pe hol erau baile (pt. fete/ baieti), si asteptam un coleg si doar in fata bailor puteam astepta.
Si tot o colega de clasa, de care imi place, se vede "clar" ca ma place.
Adica nu stiu, daca ma intreaba ea ce fac si nu eu cand ne vedem ori pe strada, ori intra in clasa sau cand se muta in banca cu mine la ore si ma atinge mereu "accidental" si in banca si in clasa, etc.
Sau alta faza, treceam prin laterala unui liceu, si eram singurul care trecea, (era panta pe dreapta, drum izolat, si liceul putea fi vazut din perspectiva mea doar pe o laterala, si cei din laterala doar drumul pe care ma aflam singur), vedeam pe una cum se uita la mine si ma striga pe geam: "Hey iubi".
Am tacut logic, decat sa ma fac de cacat.
Si au mai fost cateva situatii similare dar nu multe.
Bine, nu neg ca in unele situatii poate pur si simplu am fost luat la misto, dar in fine, am nevoie sa prezint situatiile astea pentru un asa numit "echilibru interior", cred ca intelegeti.
Si da stiu, ca asta nu e nimic pe langa situatiile de care se bucura altii. Deci nu inventez, nu am intentia de a ma lauda (nu este ca si cum ceva ar fi de laudat aici).
Cum am spus la inceput, topicul e unul confuz.
Nu prea le am cu relationarile si sunt mai sperios, etc.
2. ANXIETATEA IN SINE
As putea cumva, cred scapa de ea prin eliminarea insasi emotiei, prin meditatie, sport, observarea tot ceea ce se intampla in jur (Vipassana).
Problema este ca aceasta asa-zisa anxietate este de fapt un mecanism al inconstientului pentru a ma proteja de evenimente care m-au "ranit" in trecut, asadar este un fel de sinucidere sa scap de sentimentul in sine pentru ca rolul lui este de a "proteja".
Chiar daca a fost activat involunar este totusi un "sambure" de adevar si ma ciocnesc astfel de punctele 1 & 3 care readuc aceeasi emotie.
Pentru ca: de ce nu ma duc acum sa vorbesc cu toate fetele de pe holuri sa zicem? Nu ca nu vreau, pur si simplu problema este la stima de sine, si reactia celorlalti, respectiv a lor la intrarea mea in discutii, si tocmai asta e frica.
Incercand sa ma axez doar pe emotia in sine nu fac decat sa irosesc, sa ma consum, pierd energie inutil?
Este un cerc vicios.
3. REACTIILE
Si aici cam suntem aproape de sfarsitul topicului, sunt cateva intrebari, care-mi tot vin in minte, si in ciuda faptului ca citesc peste tot si mi se si spune si imi si dau seama singur prin logica de faptul ca: "Hei, da, e O.K., stai chill", in realitate nu stau deloc asa, nu pot fi obiectiv rational, aici cred ca se poate observa frica irationala in sine pentru ca intrebarile pe care urmeaza sa vi le adresez, si v-as ruga sa dati un raspuns pentru fiecare, chiar daca unele pot avea acelasi mesaj, dar formulate diferit, plus ca toate au acelasi lucru la baza: FRICA DE CE VOR SPUNE CEILALTI...
La intrebarile de aici daca ati putea raspunde pe rand ar fi super-ok, oricat de tampite vi s-ar parea:
1. Daca ma duc si vorbesc cu o fata, daca ma va lua la misto?
2. Sau daca cei din jur vad ca m-am facut de cacat?
3. Sau ma barfeste peste tot in liceu ca sa rada toate culoarele de mine si sa fie un chin restul liceului?
4. Daca pur si simplu ma ignora la modul murdar? (gen se uita la mine de sus, sau ma ocoleste ca pe un obstacol, etc.)
5. Poate rade de mine chiar daca nu procedez gresit?
6. Daca vor comenta prietenele ei ca am inceput o conversatie cu ea?
7. Daca vorbesc cu prea multe? Gen afla tot holul ca m-am bagat in seama cu toate.
8. Sau daca totusi ies cu ea si vor comenta altii cand ma vor vedea langa ea (pe holuri, pe strada, locuri publice, comentand colegi, straini,etc.)
9. Sau daca imi face cunostinta cu prietenele ei (cam departe deja, stiu), si nu le place de mine?
10. Sau daca vor comenta pe holuri despre relatia mea?
11. Sau vor rade de ea ca e cu mine etc.
P:S: Tot ce am scris in acest topic e adevarat, si intrebarile astea constituie niste blocaje enorme pentru mine, nu stiu ce sa mai fac. Deci este destul de serioasa treaba. Poate chiar am ceva la cap.
De 7 ani sunt praf psihic, inclusiv in prezent. Bine, nu chiar "praf", nu delirez, nu am fost spitalizat, nu am halucinatii, nu vad piscine pe strada etc.
Daca ma puteti ajuta e ok, puteti raspunde, sau trimite niste opinii pareri in privat, poate pentru detalii etc.
Multumesc anticipat pentru ajutorul acordat.
Si nu spuneti de psihologi, psihiatri ca nu am incredere in ei si in general agraveaza lucrurile asa mi-au spus niste rude, prieteni.Oh, my god! Tu esti la liceu si asa gandesti despre tine, ai asemenea temeri si frici ca nu te plac fetele, ca poate rad de tine si te tachineaza/barfesc in dos? Cum adica de 7 ani esti asa "panicat"? Mai bine ne-ai povesti putin despre viata ta in familie si iti si explic de ce spun asta: am doi flacai si eu si sunt atat de mandri, increzuti, plini de ei, nu le da nimeni peste nas fara sa aiba replica. Si eu sunt tare mandra de increderea pe care o au in ei.
Tu pari temator, speriat, panicat de tot ce inseamna relationare! Generatia voastra este una tupeista, puternica si curajoasa, ce s-a intamplat in viata ta acum 7 ani? -
-
-
senspq said:Multumesc pentru intelegere, recomandari, incurajari.
Am decis insa s-o las balta.
Daca nu ai scapat dupa 7 ani de incercari si stres, nu vei reusi niciodata.
Viata toata este o lupta continua, nu renunta asa usor! Nici n-ai idee cati oameni se chinuiesc sa invinga "nedreptatile" care li se intampla. Nu renunta, cata vreme mai e o speranta... Nu stii ce aduce ziua urmatoare. Curaj!!!
-
White_Storm said:
senspq said:Multumesc pentru intelegere, recomandari, incurajari.
Am decis insa s-o las balta.
Daca nu ai scapat dupa 7 ani de incercari si stres, nu vei reusi niciodata.Viata toata este o lupta continua, nu renunta asa usor! Nici n-ai idee cati oameni se chinuiesc sa invinga "nedreptatile" care li se intampla. Nu renunta, cata vreme mai e o speranta... Nu stii ce aduce ziua urmatoare. Curaj!!!
Multumesc pentru incurajari. Poate ar trebui sa mai incerc.
-
Fii "barbat", poate aici capeti mai mult decat ai primit pana acum.