Povestea mea...
-
0 0Candva am avut o relatie. A durat 2 ani. Tumultoasa perioada... a fost presarata cu fericire, lacrimi, nebunie, violenta, vorbe urate, despartiri si impacari dar si multa iubire. Am locuit impreuna, au fost influente din multe parti(prieteni, parinti) toti ziceau sa ne despartim. In ciudat multor neintelegeri si certuri noi ne iubeam, dar sfarsitul a inceput la primul episod violent din partea lui si s-a sfarsit la al doilea. La indemnul mamei mele si sustinuta de ea am reusit sa imi calc pe inima si sa ii spun sa se mute. Eram in stare sa il iert, multi ma vor numi fraiera pentru asta, stiu. S-a mutat dar am continuat sa ne vedem. Cu toate ca nuba facut nimic sa isi repare gresala eu tot nu puteam renunta la el. Tot fiind indemnata de parinti si prieteni am fost in stare sa ii zic gata. Il vedeam plangand in fata mea si implorandu-ma dar am avut puterea sa ma uit in ochii lui si sa mint ca nu mai simt nimic. Era innebunit, disperat, imi scria plangand, ma suna plangand, venea la usa mea plangand. Eu eram ca o stana de piatra in fata lui. In perioada asta a aparut si "EL". Un tip ambitios, frumos, cu viziuni frumoase asupra vietii, grijuliu, un bun prieten. Vedea in mine potentialul, ma incuraja, mi-a deschis ochii, m-a facut sa ma vad cum ajunsesem: aveam fata trista tot timpul, mohorata,cu cearcane, eram retrasa, necomunicativa, psihic distrusa. A inceput sa ma incurajeze, sa imi ridice moralul, m-a ajutat sa ma vad din nou frumoasa, sa am incredere in mine, sa cred ca pot mult mai mult. M-a impins de la spate sa renunt la un om care imi facea atata rau. Si am renuntat, l-am privit cum plangea si cum suferea, se vedea durerea in ochii lui, dar l-am lasat si l-am ales pe el. Am inceput sa il vad mai mult decat pe un prieten. Este un om minunat, care stiu ca are grija de tot ce e al lui. Ma incurajaza si trage de mine tot timpul, nu ma lasa sa cad nici macar o secunda dar uneori ma extenueaza, ma sufoca. Se vede iubirea in ochii lui, ma vrea a lui, deja are planuri de viitor cu mine.Pana azi simteam ca il iubesc din tot sufletul,ma uitam la el ca cel mai pretios lucru, credeam ca e totul pentru mine. Azi lucrurile s-au schimbat. Din intamplare m-am intalnit cu cel pe care l-am lasat plangand si tot ce credeam ca simt, tot ceea ce gandeam, tot ceea ce hotarasem s-a daramat. In momentul cand mi-a dat un pupic pe obraz mi s-a taiat respiratia, fara sa realizez m-a tras si m-a imbratisat bucuros ca m-a revazut. Atunci tot trupul mi s-a cutremurat, tot din jur s-a sters. Eram doar noi doi si atat. Sunt speriata. Am langa mine un om care ma iubeste, care are planuri de viitor cu mine, iar mie mi s-a taiat respiratia in preajma unui om care credeam ca il uitasem. Nu vreau sa gresesc, nu vreau sa fac rau nimanui dar acum nu mai stiu ce simt si nu stiu cum sa imi dau seama. Nu vreau sa fac rau unui om care ma iubeste, dar nici nu as vrea sa stau cu el si dupa o luna, 1 an sau 5 ani sa imi dau seama ca nu simt nimic sau ca nu l-am uitat pe celalalt. -
-
Da... ma gandeam si la varianta asta care o spui tu. Nu e iubire pentru unul dintre ei? Sau pentru amandoi? Daca nube pentru niciunul inseamna ca eu nu am iubit cu adevarat pana acum....
Acest mesaj a fost editat de către ysabella28: -
Ce va mai place bataia si pe urma sa spuneti ca sunteti abuzate. NAh cum isi face omul cu mana asa traieste. Cum i-am mai scris si lui cealalta care facuse dintr-un golan centru universului, daca antemergatoarele noastre feminine care stau prin spitale schilodite sau prin morminte injunghiate nu va alarmeaza, care e problema noastra sa va dam sfaturi sa NU stati cu golani?
Stati..ca va place. -
carmen008 said:Ce va mai place bataia si pe urma sa spuneti ca sunteti abuzate. NAh cum isi face omul cu mana asa traieste. Cum i-am mai scris si lui cealalta care facuse dintr-un golan centru universului, daca antemergatoarele noastre feminine care stau prin spitale schilodite sau prin morminte injunghiate nu va alarmeaza, care e problema noastra sa va dam sfaturi sa NU stati cu golani?
Stati..ca va place.Am auzit ca astia fut bine!!!!
-
-
Sunt unele femei care au vocatia tragicului, daca nu sufera parca nu iubesc. Cu cat suferinta este mai mare simt ca iubesc mai mult. Aceeasi situatie ca la barbatii care stau in relatii cu femei care ii insala, chiar daca stiu asta nu pot fara ele.
Asa sunt unii facuti, cine stie.
Au fost doua episoade violente, lipseste sa spuna ca "A FOST VINA MEA, NU L-AM INTELES/ASCULTAT, NU AM FACUT ASTA SAU AIA s.a.m.d.", ce sa-i mai spui, la mai multe pana te convingi singura pe oasele, coastele, vanataile tale.
Ce conteaza ca celalalt te iubeste, tu nu stii ce simti, cred ca ar fi cazul pana te lamuresti tu sa-i spui celui de-al doilea ce s-a intamplat si ce ai simtit tu cu primul, cred ca este corect sa stie si el si sa aleaga in consecinta. Mi se pare ca pentru tine este un fel de a doua optiune foarte convenabila, manta de vreme rea sau cum vrei sa-i spui, dar este total incorect fata de "EL" (tu l-ai trecut cu majuscule, dar cateva randuri mai jos te topesti toata dupa fostul).
Ce sfat mai vrei, fa ceti spune inima sau sufletul sau orice alta parte a ta, tu vei trai cu decizia, ai curaj si vezi ce simti si ce te-ar face faricita.
Acest mesaj a fost editat de către Konstantyyn: -
ysabella28 said:Candva am avut o relatie. A durat 2 ani. Tumultoasa perioada... a fost presarata cu fericire, lacrimi, nebunie, violenta, vorbe urate, despartiri si impacari dar si multa iubire. Am locuit impreuna, au fost influente din multe parti(prieteni, parinti) toti ziceau sa ne despartim. In ciudat multor neintelegeri si certuri noi ne iubeam, dar sfarsitul a inceput la primul episod violent din partea lui si s-a sfarsit la al doilea. La indemnul mamei mele si sustinuta de ea am reusit sa imi calc pe inima si sa ii spun sa se mute. Eram in stare sa il iert, multi ma vor numi fraiera pentru asta, stiu. S-a mutat dar am continuat sa ne vedem. Cu toate ca nuba facut nimic sa isi repare gresala eu tot nu puteam renunta la el. Tot fiind indemnata de parinti si prieteni am fost in stare sa ii zic gata. Il vedeam plangand in fata mea si implorandu-ma dar am avut puterea sa ma uit in ochii lui si sa mint ca nu mai simt nimic. Era innebunit, disperat, imi scria plangand, ma suna plangand, venea la usa mea plangand. Eu eram ca o stana de piatra in fata lui. In perioada asta a aparut si "EL". Un tip ambitios, frumos, cu viziuni frumoase asupra vietii, grijuliu, un bun prieten. Vedea in mine potentialul, ma incuraja, mi-a deschis ochii, m-a facut sa ma vad cum ajunsesem: aveam fata trista tot timpul, mohorata,cu cearcane, eram retrasa, necomunicativa, psihic distrusa. A inceput sa ma incurajeze, sa imi ridice moralul, m-a ajutat sa ma vad din nou frumoasa, sa am incredere in mine, sa cred ca pot mult mai mult. M-a impins de la spate sa renunt la un om care imi facea atata rau. Si am renuntat, l-am privit cum plangea si cum suferea, se vedea durerea in ochii lui, dar l-am lasat si l-am ales pe el. Am inceput sa il vad mai mult decat pe un prieten. Este un om minunat, care stiu ca are grija de tot ce e al lui. Ma incurajaza si trage de mine tot timpul, nu ma lasa sa cad nici macar o secunda dar uneori ma extenueaza, ma sufoca. Se vede iubirea in ochii lui, ma vrea a lui, deja are planuri de viitor cu mine.Pana azi simteam ca il iubesc din tot sufletul,ma uitam la el ca cel mai pretios lucru, credeam ca e totul pentru mine. Azi lucrurile s-au schimbat. Din intamplare m-am intalnit cu cel pe care l-am lasat plangand si tot ce credeam ca simt, tot ceea ce gandeam, tot ceea ce hotarasem s-a daramat. In momentul cand mi-a dat un pupic pe obraz mi s-a taiat respiratia, fara sa realizez m-a tras si m-a imbratisat bucuros ca m-a revazut. Atunci tot trupul mi s-a cutremurat, tot din jur s-a sters. Eram doar noi doi si atat. Sunt speriata. Am langa mine un om care ma iubeste, care are planuri de viitor cu mine, iar mie mi s-a taiat respiratia in preajma unui om care credeam ca il uitasem. Nu vreau sa gresesc, nu vreau sa fac rau nimanui dar acum nu mai stiu ce simt si nu stiu cum sa imi dau seama. Nu vreau sa fac rau unui om care ma iubeste, dar nici nu as vrea sa stau cu el si dupa o luna, 1 an sau 5 ani sa imi dau seama ca nu simt nimic sau ca nu l-am uitat pe celalalt.
Nu intra intr-o relatie pana nu te "vindeci" de cea veche, esti o prada sigura!
Femeile abuzate au tendinta sa-si "adore" tortionarul, nu mai vad nimic in fata ochilor decat pe acea persoana cu care au o relatie toxica, nu vor si nu le intereseaza decat sa-i satisfaca toate simturile aceluia care n-o apreciaza deloc. In incercarea asta fara de sfarsit de a-i face lui pe plac ele se pierd ca om, nu se mai iubesc, nu mai conteaza nimic si nimeni din jurul lor, devin dependente de el, iar el nu se simte si continua sa le abuzeze.
Nu te uita inapoi, violenta nu e de iertat! Daca tii la tine, la viata ta, fugi cat te tin picioarele!!!
Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: -
-
Draga mea,crede-ma, canaliile astea nu merita nici macar o cana de apa.Odata ce te vei intoarce la "primul" ,totul va fi de vis o saptamana -doua, sau in cel mai fericit caz o luna.Ai auzit de proverbul "lupu'-si schimba paru'dar naravul ba".Exact asa va fi! Va reincepe calvarul.Asta numesti tu iubire si casnicie? Ar fi o iubire bolnava ,o iubire alaturi de un psihopat care nu se va da in laturi sa-ti faca rau atunci cand vrea sa faca pe sefu'.Tu pune-ti intrebarea asta : " CE PREFER? UN BARBAT CARE SA MA IUBEASCA CU TOATA FIINTA LUI ,SI CARE NU MI-AR FACE RAU?,SAU UN BARBAT CARE MA CHINUIE ?"Eu zic ca acesta ,al doilea, merita o sansa.Poate cu timpul il vei iubi,chiar merita!Atunci cand un barbat te iubeste,te vei simti importanta,vei simti ca esti locul 1 in fata lui! Nu scapa aceasta ocazie,caci poate nu o vei mai avea.Porci sunt peste tot,dar un barbat adevarat e unul la un milion.Ceea ce simti tu, este doar atasare ,atractie provenita din falsa impresie buna pe care ti-a facut-o.Daca renunti la acesta care te iubeste,ii vei frange inima,si apoi pe a ta mai tarziu.Sper sa iei decizia cea mai inteleapta.
Acest mesaj a fost editat de către Mya77: -
Mya77 said:Draga mea,crede-ma, canaliile astea nu merita nici macar o cana de apa.Odata ce te vei intoarce la "primul" ,totul va fi de vis o saptamana -doua, sau in cel mai fericit caz o luna.Ai auzit de proverbul "lupu'-si schimba paru'dar naravul ba".Exact asa va fi! Va reincepe calvarul.Asta numesti tu iubire si casnicie? Ar fi o iubire bolnava ,o iubire alaturi de un psihopat care nu se va da in laturi sa-ti faca rau atunci cand vrea sa faca pe sefu'.Tu pune-ti intrebarea asta : " CE PREFER? UN BARBAT CARE SA MA IUBEASCA CU TOATA FIINTA LUI ,SI CARE NU MI-AR FACE RAU?,SAU UN BARBAT CARE MA CHINUIE ?"Eu zic ca acesta ,al doilea, merita o sansa.Poate cu timpul il vei iubi,chiar merita!Atunci cand un barbat te iubeste,te vei simti importanta,vei simti ca esti locul 1 in fata lui! Nu scapa aceasta ocazie,caci poate nu o vei mai avea.Porci sunt peste tot,dar un barbat adevarat e unul la un milion.Ceea ce simti tu, este doar atasare ,atractie provenita din falsa impresie buna pe care ti-a facut-o.Daca renunti la acesta care te iubeste,ii vei frange inima,si apoi pe a ta mai tarziu.Sper sa iei decizia cea mai inteleapta.
Bre , da cum ai constatat mata frecventa asta la barbati ,sa stim si noi cum ii numaram!!
Ce sa intelegem , ca doar unei femei din apropae un milion , nu i plac porcii??? -
Mama draga, cred ca realizezi singura ca aia nu e poveste de dragoste, in care suferi.
Dragostea inseamna frumusete, nu cate o scaltoaca din cand in cand si suferinta.
La revedere lu nenea vechi concentreaza-te pe nenea nou, sa stii ca multa lume alege cu capul, nu cu inima.
Ai avut sansa sa iubesti, foarte frumos, nu a mers foarte bine, incearca sa ai o relatie cu nenea asta de are grija de tine.
Sa stii ca nimeni nu iti garanteaza ca daca reintorci la Jack Norris n-o mai iei pe costum -
-
-
ysabella28 said:Candva am avut o relatie. A durat 2 ani. Tumultoasa perioada... a fost presarata cu fericire, lacrimi, nebunie, violenta, vorbe urate, despartiri si impacari dar si multa iubire. Am locuit impreuna, au fost influente din multe parti(prieteni, parinti) toti ziceau sa ne despartim. In ciudat multor neintelegeri si certuri noi ne iubeam, dar sfarsitul a inceput la primul episod violent din partea lui si s-a sfarsit la al doilea. La indemnul mamei mele si sustinuta de ea am reusit sa imi calc pe inima si sa ii spun sa se mute. Eram in stare sa il iert, multi ma vor numi fraiera pentru asta, stiu. S-a mutat dar am continuat sa ne vedem. Cu toate ca nuba facut nimic sa isi repare gresala eu tot nu puteam renunta la el. Tot fiind indemnata de parinti si prieteni am fost in stare sa ii zic gata. Il vedeam plangand in fata mea si implorandu-ma dar am avut puterea sa ma uit in ochii lui si sa mint ca nu mai simt nimic. Era innebunit, disperat, imi scria plangand, ma suna plangand, venea la usa mea plangand. Eu eram ca o stana de piatra in fata lui. In perioada asta a aparut si "EL". Un tip ambitios, frumos, cu viziuni frumoase asupra vietii, grijuliu, un bun prieten. Vedea in mine potentialul, ma incuraja, mi-a deschis ochii, m-a facut sa ma vad cum ajunsesem: aveam fata trista tot timpul, mohorata,cu cearcane, eram retrasa, necomunicativa, psihic distrusa. A inceput sa ma incurajeze, sa imi ridice moralul, m-a ajutat sa ma vad din nou frumoasa, sa am incredere in mine, sa cred ca pot mult mai mult. M-a impins de la spate sa renunt la un om care imi facea atata rau. Si am renuntat, l-am privit cum plangea si cum suferea, se vedea durerea in ochii lui, dar l-am lasat si l-am ales pe el. Am inceput sa il vad mai mult decat pe un prieten. Este un om minunat, care stiu ca are grija de tot ce e al lui. Ma incurajaza si trage de mine tot timpul, nu ma lasa sa cad nici macar o secunda dar uneori ma extenueaza, ma sufoca. Se vede iubirea in ochii lui, ma vrea a lui, deja are planuri de viitor cu mine.Pana azi simteam ca il iubesc din tot sufletul,ma uitam la el ca cel mai pretios lucru, credeam ca e totul pentru mine. Azi lucrurile s-au schimbat. Din intamplare m-am intalnit cu cel pe care l-am lasat plangand si tot ce credeam ca simt, tot ceea ce gandeam, tot ceea ce hotarasem s-a daramat. In momentul cand mi-a dat un pupic pe obraz mi s-a taiat respiratia, fara sa realizez m-a tras si m-a imbratisat bucuros ca m-a revazut. Atunci tot trupul mi s-a cutremurat, tot din jur s-a sters. Eram doar noi doi si atat. Sunt speriata. Am langa mine un om care ma iubeste, care are planuri de viitor cu mine, iar mie mi s-a taiat respiratia in preajma unui om care credeam ca il uitasem. Nu vreau sa gresesc, nu vreau sa fac rau nimanui dar acum nu mai stiu ce simt si nu stiu cum sa imi dau seama. Nu vreau sa fac rau unui om care ma iubeste, dar nici nu as vrea sa stau cu el si dupa o luna, 1 an sau 5 ani sa imi dau seama ca nu simt nimic sau ca nu l-am uitat pe celalalt.
Întoarce-te la el și sigur vei lua bătaie.
Nu merita nici un bărbat sa fie iertat pentru violenta indiferent cât de mult il iubești. Violenta in cuplu este o forma grava de dominare si de obicei cel dominant este si plin de frustrari, lipsa de încredere in sine, frica de te pierde si poate frica fata de tine sau pur si simplu este sadic. Probabil tu esti o femeie caruia ii place sa fie dominata, nu este nimic in regula cu asta doar metoda prin care esti dominata trebuie sa o ctrolezi tu.
Iti dorești un barbat instabil care la prima problema aparuta te va bate sau unul care se gândește mereu cum sa iti fie bine si comunica cu tine?
Eu zic sa continui relatia cu al doilea si sa vb cu el sa comunici toate sentimentele vis a vis de "bataus" daca este un barbat normal si cu ceva experiența de viata te va înțelege si susține. Este o sugestie....
Acest mesaj a fost editat de către dtoni:
