Povestea mea de dragoste...
-
0 0Buna, dragii mei prieteni si buni sfatuitori. Ma-ntorc din nou la voi dupa o perioada lunga de repaus, sa-mi vedeti povestea, bucuriile si poate obstacolele pentru care sufar. Astazi traiesc o poveste de dragoste pe care am vazut-o la televizor cand eram mica si care acum o simt pe propria-mi piele. Am doi copii mici, de pe urma primei mele casnicii, cu care m-am retras intr-o tara indepartata pentru a-mi gasi linistea sufleteasca. De curind mi-am gasit un serviciu profitabil, de fapt un mini-job din care ma alimentez aproape din toate punctele de vedere. Acum o luna, am cunoscut, pe un sait de socializare, un barbat musulman carui mi-am spus trecutul, si care mi s- destainuit asa cum scrie la carte. Dupa doua saptamini am hotarit amindoi sa ne vedem fata in fata. A fost dragoste la prima vedere, iubire si pasiune pe care rar o vezi. Au urmat zile in care ne vedeam seara de seara, el venea la mine, adica ca locul nostru de intilnire. El- masterant, eu - femeia care nu-mi mai vedeam viitorul. Amindoi sufeream de singuratate si de lipsa unei inimi iubite. In fiecare seara cand ne vedeam imi povestea marunt cu marunt tot ce a facut in cursul zilei, toate suferintele si dorul de mine care il macina. Familia mea nu l-a acceptat din prima; tuturor le era frica de faptul ca era musulman, spuneau ca poate are un anume interes, ca o fi vre-un terorist, insa el era cu totul altfel. Inca de la inceput mi-a facut cunostinta cu prietenii lui, vorbeam ore in sir si imi suna mereu. Pina la urma mama si fratele meu a acceptat pe trei sfert relatia mea cu el. Insa la el lucrurile stau altfel. Familia lui traiesc sub legile traditiei, astfel incat relilia musulmana si traditia nu ii permit sa traiasca cu o femeie europeana, mai ales ca eu sunt divortata si cu doi copii. De aceea, el nu poate sa ii spuna familiei lui despre relatia noastra, insa vrea foarte mult sa vina sa-mi cunoasca familia. Eu nu vreau lucrul acesta, pentru ca cred ca e prea devreme, abia ne cunoastem de o luna si as vrea sa-l cunosc mai bine. As vrea sa-mi dati sfaturile si parerile voastre, pentru care va multumesc anticipat! -
-
E greu sa fii acceptata in context musulman...ia-ti gandul de la asa ceva.
E si normal ca familia ta sa nu il accepte...la cate se aud de ei in ziua de azi. Si nu ma refer la terorism...ci la religie si cum vad ei femeile.
Sunt nenumerate povesti cu fete disparute, care s-au indragostit de musulmani si odata ajunse pe teritoriul lor lucrurile s-au schimbat 100%.
Alte reguli, femeia nu prea are drepturi. -
Bornagain said:Buna, dragii mei prieteni si buni sfatuitori. Ma-ntorc din nou la voi dupa o perioada lunga de repaus, sa-mi vedeti povestea, bucuriile si poate obstacolele pentru care sufar. Astazi traiesc o poveste de dragoste pe care am vazut-o la televizor cand eram mica si care acum o simt pe propria-mi piele. Am doi copii mici, de pe urma primei mele casnicii, cu care m-am retras intr-o tara indepartata pentru a-mi gasi linistea sufleteasca. De curind mi-am gasit un serviciu profitabil, de fapt un mini-job din care ma alimentez aproape din toate punctele de vedere. Acum o luna, am cunoscut, pe un sait de socializare, un barbat musulman carui mi-am spus trecutul, si care mi s- destainuit asa cum scrie la carte. Dupa doua saptamini am hotarit amindoi sa ne vedem fata in fata. A fost dragoste la prima vedere, iubire si pasiune pe care rar o vezi. Au urmat zile in care ne vedeam seara de seara, el venea la mine, adica ca locul nostru de intilnire. El- masterant, eu - femeia care nu-mi mai vedeam viitorul. Amindoi sufeream de singuratate si de lipsa unei inimi iubite. In fiecare seara cand ne vedeam imi povestea marunt cu marunt tot ce a facut in cursul zilei, toate suferintele si dorul de mine care il macina. Familia mea nu l-a acceptat din prima; tuturor le era frica de faptul ca era musulman, spuneau ca poate are un anume interes, ca o fi vre-un terorist, insa el era cu totul altfel. Inca de la inceput mi-a facut cunostinta cu prietenii lui, vorbeam ore in sir si imi suna mereu. Pina la urma mama si fratele meu a acceptat pe trei sfert relatia mea cu el. Insa la el lucrurile stau altfel. Familia lui traiesc sub legile traditiei, astfel incat relilia musulmana si traditia nu ii permit sa traiasca cu o femeie europeana, mai ales ca eu sunt divortata si cu doi copii. De aceea, el nu poate sa ii spuna familiei lui despre relatia noastra, insa vrea foarte mult sa vina sa-mi cunoasca familia. Eu nu vreau lucrul acesta, pentru ca cred ca e prea devreme, abia ne cunoastem de o luna si as vrea sa-l cunosc mai bine. As vrea sa-mi dati sfaturile si parerile voastre, pentru care va multumesc anticipat!
Mai, Bornagain, ai cazut din lac in put! Carpe diem, darling, dar nu-ti fa iluzii!
-
unele femei au in minte un anumit tipar. aleg barbati care, mai devreme sau mai tarziu, le fac sa sufere. se pare ca tu nu faci exceptie.
pentru ca ai copii, te sfatuiesc sa cauti printre milioanele de barbati din tara aceea unul care sa fie pe aceeasi frecventa cu tine. daca erai singura iti spuneam sa faci ceva. nu trage insa si copiii dupa tine.
-
Hey... sper ca ai gasit liniste asa cum ai mentionat.... totusi inainte de a gasii un barbat ar fii nevoie sa schimbi atitudinea si lucrurile de care te temi? Vorbesti de anumite obstacole de care suferi.... cred ca ar fi bine sa descoperi exact care sunt aceste obstacole, sa le identifici sa te pui fata in fata cu ele, sa le accepti, constientizezi, ca sa le poti absorbii si construii din ele lucruri pozitive, minunate...
Punete fata in fata cu aceste probleme.. si cere ajutor.... incet incet se rezolva si atunci esti libera , fara suferinta.... poti intalnii un barbat mult mai deschis.. .. cu gandire pozitiva, si inpacat cu viata... -
-
Barbati musulmani au o charisma greu de egalat de orice alt barbat european , dar la fel de intense sunt si defectele de caracter ,ma refer la gelozie, posesivitate, traditii respectate fanatic etc . Am mai safatuit doua fete pana acum sa nu se casatoreasca cu musulmani caci devin sclave cu voia lor , si risca daca fac un copil sa ramana FARA EL SI AMBELE AU PATIT-O !UNA DESI A VENIT LA PARINTI SA NASCA LA BRASOV SI COPILUL E NASCUT IN ROMANIA , EA ESTE OBLIGATA SaTRAIASCA IN ISTAMBUL SA POATA STA CU BAIATUL EI. DIVORTATE AMANDOUA , CEALALTA BATUTA , GONITA DE FAMILIA LUI DESI A TRECUT SI EA LA RELIGIA LUI ARE O VIATA DE COSMAR . DACA NU MA CREZI CAUTA PE FORUMURI POVESTILE FEMEILOR MARITATE CU MUSULMANI ...NU te lega la cap caci vei regreta , timpul nu sta pe loc , vei gasi si tu un om sa te faca fericita dar nu din alta religie !
Acest mesaj a fost editat de către gabriela42: -
-
-
Bornagain said:Multumesc tuturor pentru raspunsuri si sfaturi. Am fost tentata sa aflu parerile sltora si va multumesc inca o data pentru deschidere. Vreau sa mentionez faptul ca nu intentionez sa ma casatoresc pe acte cu acest baiat, de altfel nu vom locui nici in tara din care provine el.
Oricum va fi , cu acte sau fara acte , si la capatul pamantului de ati fi- diferentele etnice , culturale , religioase si mai ales de educatie isi vor spune cuvantul . Probabil ca hotararea ta e luata si crezi ca are cineva ceva cu tine , o invidie sau mai stiu eu , nu este asa ,ai dreptul la fericire , iubirea intre doi oameni este cu atat mai inversunata cu cat intampina rezistenta din partea celorlalti ! Tu poti fi fericita oriunde si oricum; dar intr-o zi vei regreta enorm ca nu ai ascultat de niste oameni cu o experienta de viata mai bogata decat a ta !Te complici inutil si stii ceva cei ce vor suferi cel mai mult sunt copilasii tai !Fa ce vrei , dar ai o singura viata daca nu inveti sa ti-o traiesti cat mai frumos , tu si copii tai veti trage consecintele acestor complicatii ...Dumnezeu sa iti dea minte si inspiratie !
-
Bornagain said:El este din Turkmenistan, tara situata in apropiere de Rusia.
Cu 2 copii la "purtator" ar fi trebuit sa fii mai "realista" si vigilenta , dar vad ca te ai infipt in prima "maciulie" care ti s a potrivit!!
Ce stii despre traditiile mulsulmane , despre relatia "femeie - barbat " in cultura musulmana , ce viitor au copiitai in lumea musulmana???
Eu inteleg ca ti e greu singura cu 2 copii , dar crezi ca e bine ceea ce vrei sa faci????? -
Mersi gabriela, cu siguranta voi tine seama de sfaturile tale. La moment, il studiez indeaproape si vreau sa vad partile bune si partile rele pe care le poseda. La un moment dat, tot va trebui sa aleg in care directie sa o iau, si nu voi tine seama doar de sentimente, ci de calitatile lui si viitorul copiilor.
-
Bornagain said:Mersi gabriela, cu siguranta voi tine seama de sfaturile tale. La moment, il studiez indeaproape si vreau sa vad partile bune si partile rele pe care le poseda. La un moment dat, tot va trebui sa aleg in care directie sa o iau, si nu voi tine seama doar de sentimente, ci de calitatile lui si viitorul copiilor.
Si faptul ca il studiezi este un semn ca nu gandesti corect din nici un punct de vedere , nu intelegi ca este gresit !Tu cauti de fapt aprobari ..nu le vei gasi , si mai pierzi si timpul degeaba , s-au terminat barbatii crestini ? Vrei sa suferi sa fii deceptionata ca iti pui sperantele intr-o himera ??? NICI DACA L-AI STI DE DOUAZECI DE ANI, CA MAMA TOT NU TE-AS SFATUI SA TE LEGI LA CAp daca nu te doare !Concentreaza-te pe copii tai si pe evolutia ta spirituala si profesionala , site-urile de socializare creaza mari probleme tinerilor , ai grijace iti doresti !Inca nu esti pregatita pentru o relatie , zic eu ....mai asculta si alte pareri ...https://www.youtube.com/watch?v=DZfPPlR7r6c
https://www.youtube.com/watch?v=DVGTnhnHW9Q
https://www.youtube.com/watch?v=fSMu69V8afc -
Incep si eu ca Anda cu criteriile
Ce voiam sa zic - poti considera religia un criteriu in alegerea barbatilor sau nu, niciuna dintre optiuni nu e neapatat musai corecta si singura valabila sau gresita. Depinde si de cat de importanta este religia pentru tine, pentru ca daca este, atunci se poate sa fie o problema, insa daca nu este, criteriul se elimina. Pentru mine, de exemplu, religia are zero importanta, mai importanta mi se pare compatibilitatea dintre mine si tip, la nivel individual, nu luati amandoi exponential la nivel de cultura. Asta mi se pare o prejudecata. Da, fiecare suntem influentati si formati in culturile noastre, insa arata-mi doi romani la fel. Fiecare dintre noi internalizeaza cultura, educatia, religia si tot ce tine de exterior diferit, si rezultatul acestei internalizari conteaza.
Daca tu-l iubesti pe om si el pe tine si sunteti si inflacarati de faptul ca spargeti ceva bariere culturale cu aceasta relatie (asta creste pasiunea), ca sa nu mai zic uniti de aceleasi sentimente de dezamagire si singuratate (iarasi un element liant foarte puternic), fa o incercare, insa protejeaza-ti copiii, eventual nu ii expune inca la relatie si nici nu-l aduce sa iti vada familia, ce atata graba. Bucurati-va intai de timpul impreuna si mai vedeti voi.
Mie singura chestie care imi miroase un pic este fix aceasta legatura si conexiune care s-a format intre voi pe un fond oarecum depresiv, de dezamagire in dragoste, de singuratate, de abandon. Cumva imi suna ca si cum voi va demonstrati unul altuia ca iubirea este inca posibila, ceea ce nu e un lucru rau in sine, e doar un pic riscant tinand cont ca nu construiti pe o baza prea solida, ci pe doua picioare subrede si incercati sa va sprijiniti reciproc. Iar atunci cand veti fi trecut peste toata aceasta faza din vietile voastre individuale, probabil in cativa ani, fix la momentul in care oricum pasiunea fizica ar scadea, eh in momentul ala exista cateva riscuri: ori sunteti dependenti unul de altul pentru fericire (sau mai rau, numai unul de celalalt si celalalt, renascut, e gata sa treaca mai departe si sa lase episodul in urma) ori va indepartati complet unul de altul si nu va mai recunoasteti, pentru ca starea initiala care va unea a trecut.
Ma rog, speculez si eu. Eu iti doresc inteleptciune si da, gandeste-te bine, insa nu prea mult pentru ca iubirea este facuta sa fiemai mult simtita decat gandita, asa ca iti urez sa gasesti balansul ala ideal intre a-ti da frau liber sentimentelor ca sa simti cu adevarat ca traiesti si a fi matura in decizii. Insa daca ai vreun coltisor din suflet plin de indoieli, nu ezita sa il explorezi, sigur e ceva care declanseaza aceste indoieli, mai mult in tine decat in el. -
-
Ei se tatoneaza doar , o relatia pornita pe siteul de socializare , poti avea mari surprize! Cat timp nu ati impartit viata impreuna nu face gresala sa te muti nu stiu unde cu el ...intr-o luna nu poti cunoaste un om ...ei e ..greu de anticipat ce va fi ...
Acest mesaj a fost editat de către gabriela42: -
ViktorC said:Fiind vorba de o dragoste rar intinlita, io zic sa-i "oferi" rapid un plod, ca nu cumva sa-l pierzi, born ...
Hai ca la astia oricum nu conteaza numarul ... multi sa fie .
Victor, cand spui "la astia" aplici o prejudecata intregii comunitati (nu mi-e clar daca te referi la musulmani sau la nationalitatea lui, indiferent, tot o prejudecata ramane). E exact la fel cum ar spune englezul despre romani "la astia oricum nu conteaza ca toate-s curve si ei toti sunt tigani". Nicio diferenta, ambele bias cognitiv de toata frumusetea. -
Bornagain said:Buna, dragii mei prieteni si buni sfatuitori. Ma-ntorc din nou la voi dupa o perioada lunga de repaus, sa-mi vedeti povestea, bucuriile si poate obstacolele pentru care sufar. Astazi traiesc o poveste de dragoste pe care am vazut-o la televizor cand eram mica si care acum o simt pe propria-mi piele. Am doi copii mici, de pe urma primei mele casnicii, cu care m-am retras intr-o tara indepartata pentru a-mi gasi linistea sufleteasca. De curind mi-am gasit un serviciu profitabil, de fapt un mini-job din care ma alimentez aproape din toate punctele de vedere. Acum o luna, am cunoscut, pe un sait de socializare, un barbat musulman carui mi-am spus trecutul, si care mi s- destainuit asa cum scrie la carte. Dupa doua saptamini am hotarit amindoi sa ne vedem fata in fata. A fost dragoste la prima vedere, iubire si pasiune pe care rar o vezi. Au urmat zile in care ne vedeam seara de seara, el venea la mine, adica ca locul nostru de intilnire. El- masterant, eu - femeia care nu-mi mai vedeam viitorul. Amindoi sufeream de singuratate si de lipsa unei inimi iubite. In fiecare seara cand ne vedeam imi povestea marunt cu marunt tot ce a facut in cursul zilei, toate suferintele si dorul de mine care il macina. Familia mea nu l-a acceptat din prima; tuturor le era frica de faptul ca era musulman, spuneau ca poate are un anume interes, ca o fi vre-un terorist, insa el era cu totul altfel. Inca de la inceput mi-a facut cunostinta cu prietenii lui, vorbeam ore in sir si imi suna mereu. Pina la urma mama si fratele meu a acceptat pe trei sfert relatia mea cu el. Insa la el lucrurile stau altfel. Familia lui traiesc sub legile traditiei, astfel incat relilia musulmana si traditia nu ii permit sa traiasca cu o femeie europeana, mai ales ca eu sunt divortata si cu doi copii. De aceea, el nu poate sa ii spuna familiei lui despre relatia noastra, insa vrea foarte mult sa vina sa-mi cunoasca familia. Eu nu vreau lucrul acesta, pentru ca cred ca e prea devreme, abia ne cunoastem de o luna si as vrea sa-l cunosc mai bine. As vrea sa-mi dati sfaturile si parerile voastre, pentru care va multumesc anticipat!
Sfatul meu incepe cu o intrebare::" Merita pt un barbat sa iti pierzi sufletul?"
Practic când o creştină se căsătoreşte cu un islamic aceasta părăseşte creştinismul ceea ce este foarte grav. Menţinerea credinţei creştine este pur teoretică şi oricum copii vor fi islamici. Este o lepădare de HristosDe fapt nu este o căsătorie, căci la islamici nu există aşa ceva, ei îşi iau soţii şi acestea practic intră în propietatea bărbatului, ca şi copiii.
Cine se casatoreste cu un musulman pune mai presus fericirea pamanteasca decat cea vesnica. Este un pericol si cand te casatoresti cu cineva care este crestin doar cu numele (prin botez), dar cand vine vorba de o persoana care vede in Mahomed ultimul si cel mai mare profet si neaga Intruparea?
A-ti lua de bunavoie aceasta cruce de a vietui cu un om care este (dupa limbajul biblic) dusman al lui Dumnezeu, mi se pare o mare nesabuinta. Nu spun ca este cu totul imposibil sa te mantuiesti in aceste conditii, dar e foarte greu. Traiul cu un musulman presupune o viata duplicitara sau lepadarea de Hristos. In atari conditii este mai bine sa ramai singur(a).
Din nefericire, pentru unele fete e mai important sa se vada maritate decat sa-L aiba pe Hristos. Ce alegi aceea vei si dobandi!
Sa te casatoresti cu un musulman mi se pare a-ti da pe fata credinta slaba in Hristos.
Daca musulmanul pare de treaba, se poate incerca convertirea lui la crestinism. Daca insa acesta este insensibil si refuza pocainta ce insoteste o convertire, mai bine este ca femeia crestina sa renunte la el. Oricum, Biserica (Ortodoxa) nu binecuvinteaza o astfel de unire.
"Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?
Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?"
(II Corinteni 6, 14-15)
-
Multumesc pentru idei intelepte..., si vreau sa spun un lucru in legatura cu ceea ce a amintit Anda: intr-adevar incerc convertirea lui la crestinismul nostru, unele lucruri se pare ca imi ies, altele urmeaza sa le implimentez, dar de un lucru sunt convinsa, de Dumnezeu nu ma las, odata ce nu ma ma marit ca sa fiu musulman.