poate fi salvata o prietenie?
-
0 0va rog din suflet sa-mi dati un sfat despre cum pot sa
ma impac cu prietena mea. am fost colege de
serviciu,am devenit prietene foarte bune, de
nedespartit, a fost o vreme cand ieseam aproape in
fiecare seara, cam 5 luni, apoi, din cauza faptului ca
ea s-a indepartat oarecum de mine, si-a schimbat loculde munca si a trebuit sa iasa si
cu ceilalti prieteni de-ai ei, eu m-am simiti data
deoparte, foarte ranita, si i-am trimis un email prin
care i-am zis ca nu mai vreau sa ne mai intalnim
vreodata. iar ea s-a conformat. degeaba am incercat
ulterior sa-mi cer iertare, sa-i spun ca am zis ce am
zis doar pentru ca am fost geloasa,nervoasa etc, ea a
refuzat sa-mi mai raspunda la telefon, la mesaje, de
acceptat o intalnire ca sa vorbim fata in fata nici nu
poate fi vorba. am tot incercat la telefon, si pentru
ca am fost foarte insistenta, sunand efectiv intr-una
mi-a raspuns, caci n-a avut incotro, dar mi-a zis ca
nu mai vrea sa stie de mine, ca nu face decat sa-mi
respecte dorinta, ca e dreptul ei sa nu ai vrea sa
vorbeasca cu cineva, ca sa o las in pace, ca ce? sunt
obsedata de ea? nici nu pot descrie cat de mult am
suferit, si desi asta s-a intamplat cam acum 6-7 luni,
eu nu pot nici acum sa ma consolez cu ideea ca dintr-o
prostie de-a mea am pierdut o persoana atat de
minunata, pentru ca e intradevar un om special, altfel
nici nu mi-ar fi pasat. ea este cu adevarat foarte,
foarte importanta pentru mine si sunt distrusa ca nu
mai stiu ce sa fac, sa imi mai dea o sansa. noi nu
ne-am certat niciodata inaine, nici nu ne-am tradat
vreodata, deci chiar nu inteleg de ce nu ma poate
ierta? mi-e si foarte greu sa o uit poate si pentru ca
nu inteleg cum o relatie atat de frumoasa ca a
noastra, care nu s-a consumat pe internet, s-a
terminat totusi pe internet, printr-un email si niste
replici acide de chat.
cum e posibil sa fii atat de neinduplecat si sa
renunti la un om cand el chiar iti arata ca regreta cu
toata fiinta lui ceea ce a facut? daca as putea
desigur ca as intoarce timpul inapoi si nu as mai mai
zice ce am zis, dar acum ce mai pot face...? am
gresit, e adevarat, dar e asta o atat de mare crima
incat sa nu am nicio sansa de a fi iertata?
va rog, imi puteti da un sfat: ce mai e de facut, daca
mai e ceva de facut?
ce pot face sa obtin iertarea ei? cum si ce sa-i mai
dovedesc?
eu chiar as face orice caci pentru mine nici un
sacrificiu nu e prea mare sa relansez aceasta relatie.
repet, prietenia ei e deosebit de importanta pentru
mine deoarece ea a adus in viata mea acel ceva ce
nimeni altcineva nu l-a mai adus. a adus lumina,
bucurie, speranta...
va multumesc! -
saluti, mie mi se pare ca daca nu erai, sigur ai devenit obsedata de ea

de ce o innebunesti cu telefoanele saraca?
daca vrea, te mai cauta si ea nu?
te porti ca o femeie inselata si abandonata, ai putin respect pentru tine ce dreac?
ca sa nu mai zic ca nu era cine stie ce prietenie daca tot tine asa cu tot dinadinsu 'sa-ti respecte dorinta'.
zic asta pentru ca am fost in situatia prietenei si am reluat prietenia de unde o lasasem
tipa este bineinteles 'amantul meu gelos'
pentru ca s-a purtat ca si tine! -
totem noi doua nu rupsesem relatia chiar de tot si nici n-am primit mailuri din alea de despartire
ca probabil ca si eu m-as fi speriat 
tot ce-a facut prietena mea, a fost sa-mi dea un telefon si sa 'planga' ca se simte sedusa si abandonata
dar la misto, fara disperari si alte nebunii..
mie mi se pare ca ai reusit s-o sperii de-a binelea!
mai bine stai linistita, cand va vrea, va sti ea singura de unde sa te ia. -
ma tem ca ai dreptate. am speriat-o, dar cred ca dupa atata timp petrecut impreuna ar fi putut sa ma cunoasca mai bine...de fapt asta nu inteleg, cum poti sa renunti asa usor la cineva apropiat, mai ales cand acea persoana realizeasa si stie ca a gresit, si sincer ii pare rau. insistenta mea a venit din faptul ca nu mi-a dat nici macar sansa de a-i vorbi in fata. asa cum ieseam la bere puteam sa mai iesim odata si sa lamurim problemele dintre noi, nu? cred ca orice prietenie merita macar o despartire frumoasa
-
eu am zis ce am zis la nervi, i-am reprosat ca nu e acolo cand aveam nevoie de ea, in niciun caz nu am vorbit serios cand i-am trimis scrisoarea aia. i-am spus ca prefer sa sufar durerea despartirii noastre decat durerea de a sti ca ma dedic cuiva care nu e in stare sa procedeze la fel. eram geloasa, nervoasa, am zis o prostie, ceva ce nu am crezut niciodata in adancul fiintei mele ca e adevarat, ceva ce am regretat mereu dupa. intrebarea e: ce pot face acum sa repar greseala? cum sa imi cer iertare cand ea nu imi da aceasta sansa? daca insist o enervez, sau o sperii, cum zici tu, si e rau... daca nu fac nimic, mai mult ca sigur ca aceasta relatie va muri de tot si asta ma va durea teribil, caci ea e atat de importanta pentru mine... chiar nu stiu ce ar trebui sa fac...
-
Multe relatii au nevoie de o pauza. De ce crezi ca daca n-o mai suni, relatia va muri de tot? Poate va avea si ea ragaz sa-ti simta lipsa, poate te va cauta ea sau macar veti reusi sa relauti corespiondenta pe mail, mai civilizat, fara reprosuri si altele. Poate din vorba in vorba te lamuresti si tu, se lamureste si ea. Cum ar fi daca ar fi una dintre noi si ar vedea ce ai scrsi?
-
milady. pot sa-ti spun ce stiu eu ca am gresit. probabil ca or mai fi si altele, dar motivul principal e acela ca i-am reprosat ca acorda mai multa atentie numerosilor ei prieteni, care abia daca stiau de viata ei, decat mie, care eram mereu alaturi de ea. ea tocmai trecuse printr-o interventie chirurgicala, destul de banala de altfel, dar eu am fost aproape in fiecare zi alturi de ea la spital, spre deosebire de altii care fie nici nu s-au deranjat sa o viziteze fie au facut-o o data...dupa ce si-a revenit mi-am dorit foarte mult sa iesim si noi la o bere ca de obicei,mai ales ca aveam si eu destule probleme acasa si aveam nevoie sa vorbesc cu ea. ei bine, tot timpul ma amana pentru ca avea planificate alte intalniri cu ceilalti prieteni. asa ca m-am revoltat si i-am spus ca nu e o prietena buna, sa ramana cu cei pe care-i merita, ca relatia noastra ma face nefericita si ca prefer sa ii punem punct. bine-inteles ca daca am zis asta a fost din durere, sa inteleaga ca ma doare ce face, ca voiam sa se schimbe ceva in bine, nu pentru ca as fi vrut sa ne despartim cu adevarat. ea a luat-o ad litteram, ca asta e cu adevarat ceea ce voiam. mi-a spus chiar ca a plans cand a citit ce i-am scris. problema e ca ea e o fire ambitioasa, orgolioasa si incapatanata. e leu iar eu sunt berbec. niciuna nu prea putem suporta umilintele, insa eu am considerat ulterior ca nu e cazul sa fiu orgolioasa, ca relatia noastra merita orice sacrificiu numai ca s-o facem sa dureze. am incercat sa o fac sa-mi vorbeasca la telefon, sa-mi spuna ce a durut-o asa de tare de chiar nu vrea sa ma ierte, si mi-a reprosat toata posesivitatea mea, faptul ca simtea ca ii controlam viata prea mult.intr-adevar, asta a reiesit din scrisoarea mea, si prin asta stiu ca am gresit. sunt vinovata, dar eu am fost geloasa doar pe acel moment al relatiei noastre, am spus de ce. pentru ca ma simteam si eu abandonata oarecum tocmai cand aveam nevoie de ea.
-
Claudia, tu crezi ca ce am spus eu aici despre ea este urat? am pus-o cumva intr-o lumina proasta? crezi ca daca ar citi ce am zis despre noi s-ar supara? pentru ca mi-ar parea tare rau daca asta reiese din povestea mea. eu chiar tin la ea, am o parere minunata despre ea, de aceea si insist sa aflu cum pot s-o pastrez in viata mea.e o fiinta cu totul speciala si pentru nimic in lume n-as vrea sa ii fac vreun rau ori vreo neplacere de niciun fel
-
mie mi se pare ca nu o cunosteai atat de bine si ceea ce ai aflat ulterior despre ea, nu ti-a placut foarte tare

dovada ca te-ai simtit folosita si abandonata..si nici nu ai ales cea mai buna metoda, sa-i dai in scris ca nu-ti convine cutare si cutare ..
mai degraba ii ziceai la o bere toate astea si mai in gluma pentru ca oricum nu e frumos sa-i scoti ochii cuiva ca i-ai dat si i-ai facut nu?
cu atat mai mult unui prieten. -
da, ai dreptate ca nu am procedat corect, dar am incercat sa vorbim si la o bere, numai ca amandoua suntem de temperament flegmatic si nu puteam niciodata duce o conversatie serioasa pana la sfarsit. totul se incheia rapid in glume si ironii sau in a ocoli subiectul. plus de-asta, am facut-o la calculator pentru ca ea tot amana sa iasa cu mine, ceea ce m-a enervat si am reactionat pe moment... acum intrebarea e: ce ramane de facut? eu nu vreau sa o mai stresez, doamne fereste, dar nici nu vreau sa las sa moara aceasta relatie. deci cum ar trebui sa procedez?