Handicapul impiedica casatoria?
-
0 1Nu stiu daca cineva a ridicat o astfel de problema. Impiedica, din diferite motive, un handicap locomotor ca o persoana sa fie fericita, sa-si gaseasca jumatatea. Are ''dreptul'' de a-si intemeia o familie, de a se gandi la copii?
Personal as spune ca da, insa exista multe voci care sunt impotriva si asta din mai multe motive. Idei gresite despre astfel de persoane, uneori prejudecati, alteori ... o supraprotejare. Stiu si eu ... -
-
Ok. Cred ca ai dat un raspuns sincer, dar - hai sa mai incercam sa adaugam cateva amanunte si sa vedem la ce situatie se poate ajunge.
Eu cred ca exista peste tot persoane dependente de cineva - intr-un fel sau altul - nu trebuie sa aiba neaparat un handicap.Oricum ''problema'' ramane deschisa. Cum ar fi daca persoana se intretine singura, are un post sigur si ...asa mai departe. Asta ar schimba ceva? -
Eu cunosc 2 cazuri,foste colege de scoala,cu handicap locomotor una,cealalta in urma unui accident pe cand era copil,avea proteza la un picior.
Peste ani ne-am mai intalnit,amandoua casatorite,cu copii,cea cu accidentul infiase o fetita de 1sapt,din maternitate, pt ca nu putea tine sarcina,cealalta chiar incepuse si a 2a facultate,ajutorul una il avea de la soacra,locuiau impreuna, si se intelegeau tare bine,cealalta ,avea o situatie mai buna ,si avea angajata femeie, amandoua fericite si implinite! -
no way! in nici un caz un handicap nu ar trebui sa impiedice casatoria a doi oameni care se iubesc. dar asta intr-o lume perfecta desigur...
In lumea noastra insa vei avea parte mai intai de prejudecati si apoi de practicalitati. Depinde foarte mult de handicalul respectiv cat de grav este si cum afecteaza viata ta de zi cu zi, ca om fara handicap.Aici este mult de vorbit, insa pana nu stiu natura handicapului si ce anume implica asta nu are rost sa elaborez aiurea. -
caz real:
colega mea de banca din liceu , o frumoasa cu inima de milioane , a cunoscut cand eram in clasa a10-a un baiat care a avut un accident si a ramas fara piciorul drept de sus.
au fost prieteni pana a terminat ea liceul si in toamna aia s-au casatorit ,cu toate ca nimeni nu era de acord cu relatia lor.eu niciodata nu am spus nimic.era viata ei si baiatul acela care e cu 4 ani mai mare decat ea chiar era un om minunat.
au o fetita frumoasa si desteapta .
dupa 3 ani au aparut problemele lor .ea era o femeie implinita , frumoasa , mama si sotie buna . dar "prietenii" lui au inceput sa-i deschida cica ochii , cum ca ea e frumoasa si poate sa-si gaseasca oricand pe altul si tot asa pana el a ajuns sa faca tot felul de crize ca de ce se aranjeaza ? (ea care nici macar nu se machia ca nu avea nevoie deloc) ca de ce mergea la mama ei? nu o lasa sa se angajeze ...a ajuns si la batai luate si in final ea a plecat de la el . -
-
Da, cand vom avea o lume perfecta?
Si, mai ales, cine va fi acceptat in aceasta lume? Cat despre handicap, e vorba de un handicap locomotor, dobandit in copilarie. Persoana se deplaseaza in carje, fara orteza. Are ca atu comunicarea si faptul ca este sociabila. Are un prieten stabil, de un an; locuiesc impreuna si intentioneaza sa se casatoreasca. Culmea, ea nu este asa de hotarata, cat prietenul ei. Nu ca nu l-ar iubi, dar se gandeste foarte mult la el, il iubeste foarte mult si n-ar dori ca mai tarziu, din diferite motive, s-o considere o ''povara''. Cred ca ar fi lucrul care n-ar dori sa se intample niciodata. -
-
<< Nu ca nu l-ar iubi, dar se gandeste foarte mult la el, il iubeste foarte mult si n-ar dori ca mai tarziu, din diferite motive, s-o considere o ''povara''. Cred ca ar fi lucrul care n-ar dori sa se intample niciodata.>>
asa e, ceea ce povestesti tu e o drama. si nu poate sa stie decat daca incearca. adica nu poate sa renuntze la fericirea de acum pt niste presupuse necazuri ce vor veni mai incolo.
cred ca e norocoasa ca l-a intalnit. -
lady26 cred ca acum inteleg mai bine; eu am raspuns dpdv al celui fara handicap; insa de fapt este vorba de punctul de vedere al celui cu handicapul...e mai greu probabil; ca om cu un handicap pornesti din start de la sentimente de inferioritate datorate handicapului si asta poate afecta totul in viata ta.
Ii vei cere omului de langa tine sa te iubeasca indiferent de handicapul tau si probabil ca nu-ti doresti drept iubire un semtiment mai mult de mila.
E normal, insa trebuie sa tii cont si de omul de langa tine, nu-i cere imposibilul; pt ca vei depinde de el/ea pe alocuri; deci fiti realisti; are nevoie sa te ajute din cauza handicapului (doar!) de ex sa te ajute sa urci o scara sau undeva unde iti este imposibil sa te descurci singur/a. Nu pretindeti ca acest handicap nu exista, pt ca exista si e bine sa va ganditi si la aspecte practice; de ex va casatoriti si vreti copii; pt persoana cu handicap este posibil ca ingrijirea unor mititei sa fie mai greu de efectuat dpdv fizic decat isi imagineaza; apare frustrarea suprapusa pe oboseala, iritare si de aici certuri si sentimente de vina si probabil sentimentul de neputinta ca "povara". E doar un aspect si ca asta pot fii multe in rutina zilnica, insa depinde doar de cei doi in cauza sa le evite.
Faptul ca deja este intr-o relatie stabila de 1 an si ca a aparut perspectiva casatoriei nu poate decat sa te faca fericit/a. -
Eu una, poate sunt mai insensibila, dar nu cred ca as putea iubi pe cineva cu handicap (depinde de gravitate). Chiar daca l-ar fi dobandit pe parcurs, cred ca pana la urma as fi plecat de langa persoana respectiva,dar ar fi avut sprijinul meu ca prietena si nu iubita. Poate din egoism, poate lasitate...Nu stiu. Cred ca mai repede egoism, dar asa gandesc eu.De asemenea o situatie destul de nasoala e si daca ti se naste un copil cu probleme grave (dar care sa nu ii puna viata in pericol). E greu.Sper sa nu ma judecati. Asa gandesc eu in acest moment
-
-
E un subiect delicat asta,doamne fere,nimeni nu a spus ca e usor ,daca nasti un copil asa,s-au in urma unui accident partenerul ramane invalid!Cine poate sti?Numai cine trece prin asa ceva !Pe unii ia intarit ,si au ramas uniti,s-au sprijinit,si-au acceptat suferinta si nu s-a destramat familia,altii nu au rezistat!
-
Lolito, ai avut o ''luminare'' de ultim moment, daca pot sa spun asa (fara suparare; nu o lua personal). Daca gandesti situatia din punctul de vedere al unei persoane cu handicap - ai o parere. Daca o gandesti din pct de vedere al unei persoane fara handicap - vezi altfel situatia. Nu mai spun daca esti si implicat in asa ceva (din ambele parti). Asta ma face sa ma gandesc, tot mai mult, ca exista ''doua lumi'': una a celor cu handicap, alta a celor fara handicap. Fiecare isi stie ''lumea''lui si traieste dupa legile si principiile lumii sale. Lumea celor ''liberi'', care n-au un handicap, pare mai usoara pentru ceilalti, asta pana cand ajung - intentionat sau din intamplare - in lumea celor fara ''probleme'' (fara handicap). Eu spun ca ar trebui sa fie realisti si unii si altii. Ca o astfel de relatie sa ajunga la o finalitate, e nevoie de cooperare si de abilitate in comunicare. Mai trebuie sa fim dispusi sa facem sacrificii - mai multe sau mai putine, dar cine sta sa le mai numere. Si inca un lucru: cel care are handicap (mai mic sau mai mare)nu trebuie sa nege lucrul acesta. Mai exact ma refer la faptul ca nu trebuie sa refuze (dintr-un motiv sau altul) ajutorul celuilalt. Insa e foarte greu sa accepti faptul ca ai nevoie de ajutor (in general pentru orice), fiindca intervine mandria si ... jena, dar putini recunosc lucrul acesta.
Sunt curioasa de un lucru:care sunt mai dispusi sa se ''sacrifice'' si sa se casatoreasca cu o persoana cu handicap, barbatii sau femeile. -
just_do_it E bine ca esti sincera. Asta poate fi un atu pentru tine, dat nu intotdeauna. E bine sa tinem cont de asta, asa in general.
Nu stiu daca ti-ai pus problema (nu o lua personal; fara suparare) ca s-ar putea ca, din diferite motive (accident etc.) sa ajungi de cealalta parte a baricadei, adica o persoana ''cu nevoi speciale'' (cu handicap). Cred ca asta ar schimba total intreaga problema. Nu stiu, poate ar fi mai bine, pentru ''toata lumea'' sa acceptam diversitatea, sa fim toleranti si sa ne gandim ca ... inima, sufletul, sentimentele nu tin cont de starea fizica a unei persoane. -
Daca as fi de cealalta parte a baricadei nu as accepta langa mine pe cineva care poate avea o viata mai buna. As cauta in cercul limitat.Fiecare are o singura viata, un destin.Fiecare tb sa isi accepte conditia la un moment dat.Iar daca o persoana are altfel de posibilitati nu ar fi corect sa o limiteze incapacitatile altei persoane.Si nu, nu ma supar. Aici doar ne expunem pareri.
-
-
-
Mircea_str8 said:Pacat ca nu se mai dezbate acest subiect.
Ideea era ca nu e vorba ca nu exista iubire intre noi, ci ce ne facem cand imbatranim, si treburile o sa pice numai in sarcina celuilat?!?
Mircica, subiectul asta era inchis de 10 ani!
Ce sa se mai dezbata? S-au casatorit si au trait fericiti pana la adanci batraneti!
Gata...deschide topic nou daca vrei sa dezbati vreun subiect!