Iubire sa nu?
-
0 0Am o nelamurire...
Tot timpul mi-am dorit o familie, copii; am 25 ani si impreuna cu iubitul meu ne-am decis sa ne casatorim, nu m-a cerut propriu-zis ci mai degraba a fost de acord cu nunta ca sa nu plec de langa el.
El nu isi doreste copii, vrea sa ne facem casa dar nu sa stam singuri ci sa inchiriem o camera la o studenta si oricata incredere as avea in el nu as putea sa ma simt bine cu altcineva tot timpul in viata noastra.
Pe de o parte zic ca oricum stau cu el si fac pacate, macar ne casatorim sa traim crestineste si imi place sa cred ca totusi tine la mine din moment ce e dispus sa faca nunta (el zicea ca nu se va insura niciodata),
pe de alta parte ma gandesc ca o sa fie din ce in ce mai rau, voi fi frustrata tot timpul gandindu-ma ca imi trece timpul si nu o sa am niciodata copii, o sa fiu tot timpul suspicioasa mai ales ca o sa fie o alta fata in casa si cred ca nu voi avea niciodata certitudinea ca ma iubeste.
El e tandru cu mine, e bun la suflet dar nu pare sa ne intelegem asupra viitorului iar casatoria pe care eu mi-o doresc asa de mult, nu inseamna nimic pentru el :(
Sunt constienta ca se pot intampla multe si ne putem desparti chiar si dupa casatorie dar pornesti la drum cu gandul ca asta a fost alegerea ta si ramai langa ea la bine si la rau...dar nu a fost alegerea lui, nu?
Parintii mi-au zis: "Gandeste-te bine ca tu o sa traiesti cu alegerea facuta...daca tu consideri ca tine la tine mai mult decat la oricine altcineva atunci e bine, caci te va apara in fata oricui" si am inceput sa ma gandesc.
Poate ca se va schimba cu timpul si isi va dori un copil, o familie si poate o sa inteleaga faptul ca nu vreau pe altcineva cu noi in casa ...poate..cine stie?
Voi ce a-ti face in locul meu? -
-
-
-
-
-
Cea mai mare greșeală pe care o poți face este sa faci un bărbat sa te ia de nevasta.
Dacă un barbat te iubește cu adevărat și te vrea pentru toată viața...o va face singur.Ca nu crede in căsătorie...asta e doar o scuza.
La 25 de ani ești încă un copil
căsătoria ar trebui sa fie ultima din preocupările tale.Si cred ca ar trebui sa vina natural, nu forțat.Gandeste te bine! Nu te lega doar de teama de a nu fi singura, caută mai degrabă o persoana cu care sa fii compatibila. -
Foarte ciudata chestia cu camera si cu studenta! De ce vrea asa ceva? Eu zic sa nu faci casatoria asta, nu aveti conceptii de viata asemanatoare, nu va doriti aceleasi lucruri . Daca o vei face totusi, familia pe care ti-o doresti , in realitate nu va exista caci familia nu-i totuna cu casatoria. Poti forma foarte bine o familie fara sa te casatoresti si invers. La 25 de ani ai viata inainte si iti doresc sa-l intalnesti pe cel cu care sa ai o familie adevarata. In familiile neadevarate cel mai mult sufera copiii. -
-
-
-
Mai, eu spun sa accepti ideea de mutat, cu 1 singura conditie, ca "studenta" sa fie barbat!
In felul asta nu risti ca el sa greseasca camera, iar tu, o sa dormi linistita
Sincer, mie mi se pare ca, ori are el deja o "studenta" pregatita, gata de " Ménage à trois" ori se gandeste la ceva varietate sexuala pe viitor.
Acest mesaj a fost editat de către Maricon: -
-
Cel mai bine este sa astepti sa vezi ceea ce vrea lui cu adevarat,poate cu timpul se va schimba sau poate nu,eu am sa iti spun ceea ce sa intamplat cu o prietena,Avea o relatie cu un baiat care era painea lui dumnezeu daca aveai nevoie de ajutor el era mereu pregatit sa te ajute isi dadea si pielea dupa el daca putea, dar cand era vorba de casatorie si copii era foc si para nici nu vroia sa auda de asa ceva pana cand intro zi a decis sa se casatoreasca dar conditia a fost urmatoarea 'sa nu auda de copii pentru ca el nu vrea sa devina tata' prietena lui a fost de acord ca se gandise ea ca odata casatoriti il va convinge. Fac nunta toate bune si frumoase, dar dupa un an treaba nu a mai mers si asa au ajuns la divort. Sfatul meu este sa mai astepti, nu te grabi inca esti tanara -
-
White_Storm said:
fl0rina said:Am o nelamurire...
Tot timpul mi-am dorit o familie, copii; am 25 ani si impreuna cu iubitul meu ne-am decis sa ne casatorim, nu m-a cerut propriu-zis ci mai degraba a fost de acord cu nunta ca sa nu plec de langa el.
El nu isi doreste copii, vrea sa ne facem casa dar nu sa stam singuri ci sa inchiriem o camera la o studenta si oricata incredere as avea in el nu as putea sa ma simt bine cu altcineva tot timpul in viata noastra.
Pe de o parte zic ca oricum stau cu el si fac pacate, macar ne casatorim sa traim crestineste si imi place sa cred ca totusi tine la mine din moment ce e dispus sa faca nunta (el zicea ca nu se va insura niciodata),
pe de alta parte ma gandesc ca o sa fie din ce in ce mai rau, voi fi frustrata tot timpul gandindu-ma ca imi trece timpul si nu o sa am niciodata copii, o sa fiu tot timpul suspicioasa mai ales ca o sa fie o alta fata in casa si cred ca nu voi avea niciodata certitudinea ca ma iubeste.
El e tandru cu mine, e bun la suflet dar nu pare sa ne intelegem asupra viitorului iar casatoria pe care eu mi-o doresc asa de mult, nu inseamna nimic pentru el
Sunt constienta ca se pot intampla multe si ne putem desparti chiar si dupa casatorie dar pornesti la drum cu gandul ca asta a fost alegerea ta si ramai langa ea la bine si la rau...dar nu a fost alegerea lui, nu?
Parintii mi-au zis: "Gandeste-te bine ca tu o sa traiesti cu alegerea facuta...daca tu consideri ca tine la tine mai mult decat la oricine altcineva atunci e bine, caci te va apara in fata oricui" si am inceput sa ma gandesc.
Poate ca se va schimba cu timpul si isi va dori un copil, o familie si poate o sa inteleaga faptul ca nu vreau pe altcineva cu noi in casa ...poate..cine stie?
Voi ce a-ti face in locul meu?Nu e iubire, iar motivele tale pentru a te casatorii cu el sunt gresite. Nu te casatoresti doar pentru ca "faci pacate cu el"
!!!
Faza cu studenta in casa iar suna naspa rau, dar casa de ce trebuie sa faceti? Puteti sta si in chirie, tot nu vrea copii. Pentru cine o faceti (de casa zic?)
La 25 de ani nu mai esti copil, stii ce vrei, da, esti tanara, dar copil e cam mult totusi spus.
Eu zic sa zici pas, nici tu nu pari foarte convinsa de casatoria cu el.
Oricum, ce e iubirea? Ceva iluzoriu, o traire intensa la inceput de relatie, ceva ce daca ai noroc se transforma de-a lungul anilor intr-o prietenie frumoasa, cu respect si mult suport intre cei doi.Daca n-ai noroc se transforma in ura, cu jigniri si certuri, frustrarile pe care le simti deja in legatura cu lipsa dorintei lui de a avea copii vor deveni un bulgare mare, care va aduna tot in calea lui, pana si cele mai banale neintelegeri.
Dar daca nici la inceput n-ati simtit nimic, peste ani si cu toate "problemele" voastre de la inceput si de pe parcurs, ca or sa mai apara sa nu crezi ca nu, nu veti rezista prea mult.
Distreaza-te cat mai poti si apoi gasesti tu persoana potrivita tie, cand va aparea vei stii ca el e alesul. Nu te casatorii cu el, zic eu! Dar voia e la tine...
Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: -
Maricon said:Mai, eu spun sa accepti ideea de mutat, cu 1 singura conditie, ca "studenta" sa fie barbat!
In felul asta nu risti ca el sa greseasca camera, iar tu, o sa dormi linistita
Sincer, mie mi se pare ca, ori are el deja o "studenta" pregatita, gata de " Ménage à trois" ori se gandeste la ceva varietate sexuala pe viitor.
Io chiar nu vad nici o problema cu studenta in chirie , adica banii eii nu merg, sau cum ? Doar n-o zis nimeni s-o spele pe spate ... ca i-o intinde un amarit de prosop acolo ..., deh, se mai intimpla , na ...
Repede ca "sudenta" barbat ... Lasa ca se descurca ei barbatii, se mai tolanesc pe-o banca-n parc, mai atipesc pe ici pe colo, dar o biata fata ... faca promoroaca pe strada ? Asta-i buna ...
Ia zi tu Florino, ce-ai zice tu sa nu-ti fie acordat "un camin" o vorba buna, pentru faptul ca esti fata, ai ? Ce relatie e aia fara de incredere in partener ...
Mai sa fie ...
-
-
