sunt paranoica?
-
0 0Buna! Urmarind acest forum de o perioada buna de timp, ma gandesc la faptul ca as putea sa discut cu persoane care au mai multa experienta decat mine. Simt nevoia sa ma eliberez si sa fiu inteleasa macar putin, in rest nu am cu cine sa vorbesc. Prietenii sunt ba subiectivi, ba nu cred ca ar trebui sa stie chiar toate detaliile, parintii au problemele lor si nu as vrea sa aiba o grija in plus. Pe cat se poate de scurt, am 21 de ani si urmeaza sa ma mut la o alta facultate intr-un alt oras. Sunt intr-o relatie de aproape un an cu un baiat de 29 de ani. Inainte de relatie eram super sociabila, multi prieteni etc. De cand cu relatia.. pot sa numar pe degetele de la o mana de cate ori am iesit la un suc cu vreo prietena in tot acest timp. La inceput nu m-a deranjat pentru ca nu aveam timp liber, si nici nu am dat importanta acestui "detaliu". Adevarul e ca am avut alte activitati si prea putin timp liber, care a fost dedicat lui. Pot sa zic ca e barbatul pe care si l-ar dori multe femei. e serios, foarte atent, rabdator, intelegator (atunci cand nu e vorba de gelozie), ma pot baza pe el oricand, ar face absolut orice pentru mine, ar renunta la orice pentru mine, ma pune fara discutii pe primul loc inainte de el, ma iubeste cu adevarat, e un barbat cum rar gasesti in ziua de azi. El a fost plecat in alta tara dar cand a venit in romania si am inceput relatia a renuntat la tot ce avea si s-a mutat aici, implicit se va muta si el in noul oras in care ma voi muta din octombrie. De aici vin framantarile. Ne vom muta impreuna, la inceput fiind foarte entuziasmata pentru ca stiu ca il iubesc cu adevarat si e barbatul care ma merita si merita tot ce e mai bun, nu am nimic de reprosat la adresa lui. In afara de faptul ca nu mai e prea sociabil cu restul oamenilor de cand suntem impreuna Nu vrea sa iasa fara mine, la un suc macar si asta e diferenta dintre noi. Mie imi place sa socializez, sa ies, sa ma distrez acum macar cat am mai mult timp liber perioada asta. Incepe facultatea, e un oras nou, toata lumea socializeaza, iese, se distreaza, nu sta in casa toata ziua. In schimb eu de cand sunt intr-o relatie nu am iesit cu el nicaieri sa ne distram, doar o singura data la ziua unui prieten de-al lui. O sa simt nevoia probabil da experimentez, sa fac ceva sa nu intru in monotonie ca si cum as fi maritata de 40 de ani cu 5 copii. El spune ca nu suporta prostia, ca prietenii mei sunt copii si ca nu are chef de socializari si "bullshit-uri", ca el a trecut de faza asta si nu ii vede rostul. E dependent de mine, si nu ar concepe viata fara mine, sunt totul pentru el. Spune ca o sa mai iesim daca trebuie, ca o sa iesim cu prietenii mei dar nu stiu daca spune asta sa ma simt mai bine, si nu vreau sa intru in rutina inca de pe acum. Am incercat sa ii bat apropo-uri sa stam separat cand ne mutam in noul oras, dar nici nu concepe asa ceva, spune ca nu a renuntat la tot si s-a certat groaznic cu familia doar ca sa ne vedem cateva ore dupa ce iese de la servici. Toti colegii mei o sa iasa la suc, sa se cunoasca mai bine, eu ce o sa fac? O sa fug repede acasa? Sunt prea tanara pentru ce ma inham? Da stiu ca se spune ca nu ai nevoie de nimeni altcineva atunci cand iubesti, dar vreau si eu sa imi traiesc viata, sa ies, sa iasa si el cu mine, sa aiba pofta de viata. Diferenta de varsta isi spune cuvantul? Nu spun ca vreau sa cunosc baieti sa experimentez altceva din punctul asta de vedere, imi ofera tot ce se poate, doar ca nu vreau sa stau intre patru pereti si sa fiu izolata de restul lumii. A trecut cineva printr-o situatie similara? Ati avut de suferit? Poate din ce am vorbit mai sus reiese ca eu sunt vreo caprioara care vrea sa zburde peste tot si sa fie libera. Sper ca totusi cineva sa inteleaga unde bat si care e framantarea. Poate e o prostie, sau sunt paranoica? Ma gandesc ca poate nu il iubesc cu adevarat, dar e perfect pentru mine. Nu mi-am trait burlacia destul? Sa ma despart de el si apoi sa stiu ca nu o sa mai am niciodata norocul de a intalni pe cineva ca el.. Sa renunt la el pentru atat? E o prostie? As iesi fara el dar e foarte gelos si nu vreau sa ma cert cu el din 2 in 2 zile. Fara el iar nu as putea, il iubesc. Ma gandescca sunt egoista? I-as distruge viata sa ma despart de el si as trai cu constiinta terfelita, nu as putea. Sa renunt eu la "libertatea" mea? Imi cer scuze pentru carnatul asta lung de informatii fara alineate, dar am scris de pe telefon si nu pot sa editez ca lumea.
Acest mesaj a fost editat de către lonelyone: -
Daca la 29 de ani se poarta ca o babatie geloasa fugi fata. Nu te incurca in relatii care te plafoneaza de la bun inceput. Lumea e mare . oamenii merg la distractii ,nunti,inmormantari. Trebuie sa socializezi. Eu cred ca daca i-ai spune clar in fata ca te muti singura te si bate. Nu va despartiti insa te va freca psihic pana faci ca el.Fugi fata. -
Am trecut prin așa ceva în ultima mea relație.
Fosta mea iubită era genul antisociabil, plus că avea și alte defecte pe lângă ăsta. Dar ăsta e cu totul alt subiect.
Nu aveam voie să ies vreodată la o bere sau suc cu altcineva, desi n-aveam nicio altă intenție, sa o înșel sau prostii de genul. Pur și simplu, cum ai spus și tu, nu concepea să iasă sau sa ies neînsoțit, iar eu având pe atunci 21 și un pic de ani, doream să ies.
Ce pot să îți spun este nu că pierzi ceva prea prețios dacă nu vei ieși, dar la un moment dat te va ajunge frustrarea. Omul, în general, este o ființă sociabilă, are nevoie să iasă în societate și să își încarce bateriile.
Din punct de vedere psihologic, omul are nevoie de socializare cat mai des. Este foarte benefic pentru creier.
Cum a spus și Alex, încearcă să vorbești cu el și să îi explici matur chestiile astea.
Din păcate nu ai multe opțiuni dacă nu va vrea să înțeleagă.
Nu în ultimul rând, ar trebui să îți pui și problema reală: "ce fac dacă peste câțiva ani nu voi mai fi cu el?"
Dacă ar fi să dau timpul înapoi, eu nu aș mai sta în casă ca fraierul pentu că ei nu îi convine să ieșim.
A durat mulți ani fosta mea relație, dar a fost în zadar că am stat așa mult închis în casă.
-
Aveti nevoi diferite dar asta nu trebuie sa fie neaparat o tragedie. Nu toate nevoile omului se satisfac prin intermediul relatiei cu partnerul, ar fi total naiv si nerealist sa ne asteptam ca o singura persoana sa ne satisfaca toate nevoile si nu este o lovitura de orgoliu deloc atunci cand doi oameni realizeaza cu maturitate ca mai au si alte nevoi, precum cea de socializare, care din cauza de diferente ale preferintelor, se pot satisface si in afara cuplului fara sa se panicheze cineva ca asta inseamna tentativa de inselat.
Singurul lucru pe care il poti face, INAINTE sa iti schimbi intreaga viata pentru a locui cu el, este sa porti discutia asta si sa vezi cat de deschis este sa inteleaga asta. Cu maturitate si calm, fara sa te rogi de el, si fara absolut nicio teama ca il superi. Il re-asiguri ca il iubesti insa te macina faptul ca il percepi impotrivindu-se modului in care vrei sa iti petrecu TU viata TA (nu impui asta lui, daca omului nu-i place sa iasa foarte bine, il accepti asa invitandu-l sa te accepte si el pe tine pasionata de iesit si socializat). Cel mai important, nu trebuie sa ii justifici lui DE CE ai aceasta nevoie si sa te explici, bombardata cu provocari de genul prietenii tai sunt copii. Bineinteles ca sunt copii ca si tu esti la fel ca ei, e specific varstei si vrei sa iti traiesti varsta ca atare, iar pentru tine asta e compatibila cu iubirea pentru el, si il inviti sa reflecte daca este la fel si-n cazul lui.
Cel mai important in discutia asta este sa-l asiguri ca il accepti si-l iubesti exact cum este, fara nevoia de a socializa, si ai nevoie sa intelegi daca si el te poate iubi si accepta cu nevoia total opusa de a socializa, si daca simte ca veti putea gasi un compromis (care in niciun caz nu poate fi ceva de genul abuziv ca-ti numara iesirile si orele petrecute si te monitorizeaza cu cine mergi, plus ca nu isi va mai permite sa iti insulte prietenii). Daca poate, atunci incearca sa traiti impreuna.
Daca nici macar nu poti purta aceasta discutie in mod matur cu el, daca nu e receptiv si se enerveaza si blocheaza discutia sau recurge la santaj emotional sau te provoaca sa nu mai ai aceasta nevoie, in loc sa ti-o accepte, te sfatuiesc sa opresti mutarea imediat. Fara sa iti pese de consecinte, rezolvi tu administrativele mai incolo, mereu se gasesc solutii, insa nu te condamna singura la ceva ce vei detesta. Ideal era sa porti discustiile astea inainte de a decide sa-ti schimbi viata si orasul pentru el, dar nu e inca prea tarziu. -
Va multumesc sincer pentru raspunsuri. M-ati mai luminat putin. Am incercat sa deschid subiectul acesta cu el acum cateva saptamani dar intr-o abordare gresita. Am facut cateva glumite ca e antisocial si ca nu putem sta doar noi doi pe veci inchisi intre 4 pereti fara sa avem contact cu nimeni. Totul cu zambetul pe buze, dar mi-a raspuns ca stiam de la bun inceput cum e el, ca el nu are nevoie de alti oameni, ca are nevoie de mine si atat. A spus ca are si el prieteni in orasul in care ne vom muta, (are prieteni ok, recunosc.), ca o sa iesim din cand in cand cu ei, o sa mergem si in club daca tot vreau asta. Mi-a spus ca nu se va opune sa ies cu vreo prietena, dar sa fie si alti baieti prin preajma ar fi o problema. Ca are incredere in mine, dar nu are in ei. Eu cred ca de fapt nu are incredere in el in primul rand. Ma iubeste prea mult si nu concepe sa se schimbe ceva in relatia noastra Poate uneori simt nevoia sa merg in club, sa cunosc si alti oameni. Poate ma trezesc ca nu e potrivit pentru mine si dau de altcineva. Fara sa fiu judecata, recunosc ca poate nu sunt sigura ca el e...acel "EL", dar asta pentru ca tind spre o perfectiune care stiu ca nu exista, si ca sa fiu si mai si mai sincera..de fapt poate nu am avut destul timp sa cunosc mai multi baieti, sa pot face o diferenta. Nu cred ca e ceva gresit in a-ti dori tot ce-i mai bun pentru tine, si culmea e ca de fapt stiu ca nimeni nu ar putea sa imi ofere ceva in plus decat ofera el. Daca simt nevoia sa ma distrez e o problema? Recunosc ca mi-e dor de (putinele) nopti petrecute in cluburi si de libertatea de atunci. Scriind randurile acestea abia acum realizez ca poate de fapt eu am o problema si eu sunt vinovata.
-
Nu simt nevoia sa cunosc alti barbati, pentru ca in adancul sufletului meu stiu ca el e barbatul care mi se potriveste si stiu ca nu as putea intalni pe cineva mai bun decat el. Poate mofturile cu iesitul sunt doar pe baza psihica, pt ca ma simt ingradita oarecum si nu suport ideea, si asa imi vin fel si fel de ganduri. Daca nu ma simteam ingradita nu mai aveam atatea griji. Nu ma inteleg. Sa il iubesc cu adevarat si totusi sa fiu egoista gandindu-ma la lucruri de genu. Ma enervez pe mine...
-
eu am fost intr-o relatie de acest gen si am renuntat la tot pt sot, m-am mutat in alta tara, nu cunosteam lume, ieseam numai cu el iar acum nu mai suntem impreuna si regret ca nu am iesit cu colege de la munca, cu alte fete in timpul casniciei si ca am acceptat "izolarea aceasta", nu m-a obligat nimeni sa fac asta, am lasat dupa el si acum ma trezesc ca nu am nici cu cine sa ies, ca sunt singura si nu e deloc placut..incearca sa discuti despre asta, tu trebuie sa fi pe primul loc.
-
-
lonelyone said:Nu simt nevoia sa cunosc alti barbati, pentru ca in adancul sufletului meu stiu ca el e barbatul care mi se potriveste si stiu ca nu as putea intalni pe cineva mai bun decat el. Poate mofturile cu iesitul sunt doar pe baza psihica, pt ca ma simt ingradita oarecum si nu suport ideea, si asa imi vin fel si fel de ganduri. Daca nu ma simteam ingradita nu mai aveam atatea griji. Nu ma inteleg. Sa il iubesc cu adevarat si totusi sa fiu egoista gandindu-ma la lucruri de genu. Ma enervez pe mine...
V-ATI CUNOSCUT PREA DEVREME PENTRU TINE SI PREA TARZIU PENTRU EL , tu esti la inceputul vietii si el este deja blazat .Sunt oameni care desi tineri aparent, au sufletul batran deja !Le place sa faca pe seriosii si gomosii ..Nu vei avea decat regrete daca ramaneti impreuna !
-
Mie imi pari plictisita rau, nu paranoia ...
Da' asa-i cind omu nu mai poate de bine , cauta a ... curma treburile ...
Apoi lacrimi si suspine, ca te vreau iar linga mine.
Ha, ha, ha ...
LE.
Nenea nu pare genul ce accepta dezmatul, altfel nu ar fi fost problema, ti-ar fi spus din start sa mergi linistita daca doresti . Opune rezistenta, iar tu incerci a intinde coarda ... si se rupe de o intinzi prea tare ...
Acest mesaj a fost editat de către ViktorC: -
-
carmen008 said:Și faci exact ca victimile .. Nu e vină lui...eu sunt vinovată. Dragă dacă vrei să trăiești în genunchi care ar fi problemă noastră ? Ti-am întins colacul tu du-te la fund.
De-i arunc eu colacul, te superi ?
Ba ma arunc io si-n apa sa o salvez, de nu-i apa doar pina la genunchi ...
Ei se iubesc, doar a spus-o ca el, pentru ea e piinea lui Dumnezeu . Ea la rindul ei, ii e drag incit abia il vede, si fara de el nu ar supravetui decit cu butelie de oxigen . In fine, important e ca dragostea-i mare, ce mai ...
Uneori (sau deseori) incapatinarea costa . Nu toate problemele se rezolva in graba, in forta, ci cu rabdareee ... (si tutun de fumezi
) . In locul ei, m-as "comuta" pe step by step, pentru a il introduce cu finete in programul iesiri , putin cite putin pina-i da de gust si-i place ... Ca de te intolesti si-o tai in club doar asa ... sa vedem noi care pe care ... n-ai facut nici o brinza nimic ... dimpotriva . -
-
lonelyone said:Buna! ...............................
. Pot sa zic ca e barbatul pe care si l-ar dori multe femei. e serios, foarte atent, rabdator, intelegator (atunci cand nu e vorba de gelozie), ma pot baza pe el oricand, ar face absolut orice pentru mine, ar renunta la orice pentru mine, ma pune fara discutii pe primul loc inainte de el, ma iubeste cu adevarat, e un barbat cum rar gasesti .................
.....................................
e barbatul care ma merita si merita tot ce e mai bun, nu am nimic de reprosat la adresa lui.
Draga lonely , who the fuck is this ?
este Harap Alb, Fat Frumos, Punguta cu doi bani, Zorro, Superman ???
-
zorro_ said:
lonelyone said:Buna! ...............................
. Pot sa zic ca e barbatul pe care si l-ar dori multe femei. e serios, foarte atent, rabdator, intelegator (atunci cand nu e vorba de gelozie), ma pot baza pe el oricand, ar face absolut orice pentru mine, ar renunta la orice pentru mine, ma pune fara discutii pe primul loc inainte de el, ma iubeste cu adevarat, e un barbat cum rar gasesti .................
.....................................
e barbatul care ma merita si merita tot ce e mai bun, nu am nimic de reprosat la adresa lui.
Draga lonely , who the fuck is this ?
este Harap Alb, Fat Frumos, Punguta cu doi bani, Zorro, Superman ???
He is the only one! WTF? Nica nu stiti.
-
-
corina_ioana56 said:eu am fost intr-o relatie de acest gen si am renuntat la tot pt sot, m-am mutat in alta tara, nu cunosteam lume, ieseam numai cu el iar acum nu mai suntem impreuna si regret ca nu am iesit cu colege de la munca, cu alte fete in timpul casniciei si ca am acceptat "izolarea aceasta", nu m-a obligat nimeni sa fac asta, am lasat dupa el si acum ma trezesc ca nu am nici cu cine sa ies, ca sunt singura si nu e deloc placut..incearca sa discuti despre asta, tu trebuie sa fi pe primul loc.
De inteleg eu bine, nu ti-a fost impus a nu iesi cu colegele la o cafeaua dupa program spre ex.
Adevarul e ca si mie imi pare exagerat sa tii pe cineva din scurt in lesa, dar nici sa sara calul ...
La mine au fost dati cind io o rugam sa mearga si ea cu fetele pe ici pe colo, dar de nu vrei ce sa-ti fac, n-ai decit sa stai acasa ... eu nu te pot insoti de fiecare data, ori am treaba, ori pur si simplu nu am chef de iesit , doar nu sintem incatusati ...
Acest mesaj a fost editat de către ViktorC: -
Esti prea obosita de lupta pe care o duci pentru a va armoniza, nu esti paranoica. Intr-o relatie, intr-un cuplu trebuie sa existe armonie, nu unul vrea ceva si celalalt sa se lase dupa elsau sa il traga dupa el impotriva vointei lui. Daca te iubeste trebuie sa faca tot ceea ce iti face tie placere sau cel putin sa incerce. La fel , daca il iubesti trebuie sa faci tot ceea ce ii face lui placere. Daca veti face lucruri care va plac in aceeasi masura amandorura inseamna ca va armonizati si totul e ok, daca nu, asta este viata, nu esti nici prima nici ultima, incheie relatia si vezi-ti de facultate pt ca pt tine asta e cel mai important lucru in momentul acesta.
Si mai e ceva, sa-ti iasa din cap tie si altora ca el este dependent de tine, asta e o prostie, daca era dependent de tine cu dracu' de n-a murit pana l-ai cunoscut tu? Deocamdata tu esti cea dependenta si nu de el ci de parintii tai. -
-
Pai tu cine crezi ca-i da de mancare, bani pt haine si facultate, cine-i asigură un loc unde sa pună capul seara si o camera unde să învețe ? iubitul ?
Să nu ai impresia că la vârsta asta te poîi întreține singur și pe deasupra să mai faci și o facultate.... poate un rahat de facultate la Spirtu Haret und te joci de-a X și 0 și capeți o diplomă dar și acolo trebuie să plătești taxa anuală.