Soră care nu mă iubeşte
-
0 0Bună! Am să descriu povestea pe larg pentru a primi sfaturi. Am 2 surori,ambele casatorite,una de 29 de ani iar cealalta de 24. Cea mai mare,am aflat mai demult că imi este soră vitregă(am aflat de la mama fostei mele prietene). Ea se comportă cam urât cu mine,cu sora cealalta si chiar cu mama. Adica nu stiu cum sa explic,se comporta urat prin vorbe,nu denotă că ne-ar iubi. Ea este destul de instarita,a fost din totdeauna o fire rebela. Cealalta sora s-a casatorit cu un barbat cam sărac si căreia ii cam place băutura. Deci,sora cea mare tot timpul mă preseaza si o vorbeste de rau pe cealalta ,ca s-a dus 'dupa prostul ăla',că noi suntem mai blajine,ea vrea sa aveam acelasi caracter ca ea. Tot timpul ne vorbeste de rau,si ma simt tare tristă când ne vorbeste de rău pe noi,iar pe prietenii/prietenele ei le lauda,si ii ridica in slavi. Pana la urma suntem surori,si oricum am fi,ar trebui sa ne iubeasca asa cum suntem,ca nu toti putem fi ca ea. -
Draga mea, cum ai descris-o pe sora ta, seamana foarte mult cu mama mea... Si stiu cat este de greu sa ai o ruda pe care sa vrei sa o iubesti si de la care te astepti la fel, la prietenie si sustinere.
Din experienta mea iti spun ca nu ai ce sa faci, decat sa o accepti asa cum este si sa iti dai seama ca nu este vina voastra, ci a suferintei din ea.
Hai sa-ti spun un secret. Oamenii cand se nasc sunt iubitori si foarte dornici de iubire! Apoi ceea ce intalnesc ei in calea lor, este ceea ce-i schimba. Ei se nasc doritori de iubire, dar undeva se poate intampla ca cineva sau vreo fapta sa-i raneasca profund si sa le fie apoi frica sa mai iubesca, ori le este mai usor sa urasca, ori sa-si mascheze dragostea sub un comportament dur.
Hai sa te intreb asa: crezi ca sora ta se simte bine nevandu-l pe tatal ei in viata ei? Ea este sora vitrega de voi si abandonata de tatal ei... Mama ei, dupa ea si dupa ce s-a despratit de tatal ei, a facut inca doi copii. Cum crezi ca s-a simtit ea? Cred ca abandonata si de tata si de mama, caci mama trebuia sa aiba grija de voi ca erati mici... Eu vorbesc de sentimente aparute din copilarie, din adolescenta si asa mai departe. Poate sunt lucruri pe care nu si le mai aminteste, dar cu siguranta si-au lasat o amprenta asupra ei...
eu zic ca trebuie sa-ti fie mila de ea si de suferinta ei, de dorinta ei de a nu mai vrea sa iubeasca...
Acest mesaj a fost editat de către evaa2010: -
Nu cred ca este vreo suferinta din trecut,ea a fost intotdeauna o fire rebela,dura si chiar destul de cruda. Mama a iubito mult,sunt sigura si convinsa de asta,a facut multe sacrificii pentru ea. Si inca ceva,am uitat sa specific niste amanunte. Mai cred ca ea nu ne iubeste deoarece are ciuda si mereu ne reproseaza ca pe noi ne-a dat mai departe la liceu,iar pe ea nu(ea nu intelege ca pe timpul ei se intra cu medii mari iar ea nu a avut posibilitatea),sau ne reproseaza ca mama pe ea a puso mult la treaba inainte de a fi casatorita,si ca pe noi ne-a scutit de la muncile casnice,deoarece zicea mama ca noi suntem mai slabuţe. Deci lucurile astea au facuto sa aibe ciuda pe noi. Dar ea ar trebui sa fie fericita deoarece are o familie frumoasa,nu ii lipseste nimic,duce o viata buna spre deosebire de cealalta sora. Nu ar trebui sa ne urasca pentru niste lucruri care au trecut de mult,si care nu mai au absolut nicio importanta. Si daca noi o putem iubi pe ea,ea de ce nu poate face la fel?
-
-
Simonelaaa said:Nu cred ca este vreo suferinta din trecut,ea a fost intotdeauna o fire rebela,dura si chiar destul de cruda. Mama a iubito mult,sunt sigura si convinsa de asta,a facut multe sacrificii pentru ea. Si inca ceva,am uitat sa specific niste amanunte. Mai cred ca ea nu ne iubeste deoarece are ciuda si mereu ne reproseaza ca pe noi ne-a dat mai departe la liceu,iar pe ea nu(ea nu intelege ca pe timpul ei se intra cu medii mari iar ea nu a avut posibilitatea),sau ne reproseaza ca mama pe ea a puso mult la treaba inainte de a fi casatorita,si ca pe noi ne-a scutit de la muncile casnice,deoarece zicea mama ca noi suntem mai slabuţe. Deci lucurile astea au facuto sa aibe ciuda pe noi. Dar ea ar trebui sa fie fericita deoarece are o familie frumoasa,nu ii lipseste nimic,duce o viata buna spre deosebire de cealalta sora. Nu ar trebui sa ne urasca pentru niste lucruri care au trecut de mult,si care nu mai au absolut nicio importanta. Si daca noi o putem iubi pe ea,ea de ce nu poate face la fel?
Draga mea, nimic din ce ai adaugat tu nu imi arata contrariul a ceea ce am scris eu. Tu crezi ca ea a fost rebela din burta mamei ei si chiar cruda? Pune-te i locul ei. Tu o ai pe sora ta. Mama voastra se imparte intre trei copii. Sora voastra este una, voi sunteti doua. Normal ca se simte neglijata si mai putin iubita, mai ales dupa tot ce ai adaugat: ca a muncit in plus, ca voi erati micute, ca voi ati facut liceu, ea nu. In ziua de azi poti sa faci bine merci liceu. Sa stii ca trecutul isi lasa amprente puternice pe care le poti scoate doar cu un psihiatru. -
-
Simonelaaa said:Probabil nimeni nu-mi intelege tristeţea
Draga mea, incearca putin sa te gandesti cum ar fi fost daca nu ai fi avut nicio sora, si singura ruda ar fi mama ta care s-ar purta cu tine asa cum spui ca se poarta sora mare si in plus te mai si bate, te santajeaza si umileste. Ei, acum da-ti seama ca asta era situatia mea. Iar tatal meu se indepartase, gasise o femeie care il dragalea mai mult, dar nu-l lasa sa vina la mine.
Care tristete crezi ca e mai mare? de ce crezi ca nu te inteleg? -
Cu sora cealalta si cu tata nu am vorbit deloc depre faptul ca ma simt trista din cauza ei,dar cu mama da. Ea mi-a spus ca asa e caracterul ei.o persoana dura,si ca trebuie sa iertam,dar mama nu intelege,eu stiu ca ea a iertato pentru comportamentul ei si chiar pentru unele cuvinte urate adresate ei,dar stiu si ca a iertato din iubirea materna,pentru ca asa e mama,toleranta,iertatoare. Si pana la urma,nici nu stiu sigur daca imi este sora vitrega sau nu. Asa cum am spus si mai devreme,asta mi-a spus o vecina cu cativa ani in urma. Dar niciodata n-am vorbit cu mama despre asta,niciodata n-am avut curajul sa o intreb deoarece s-ar simti jenata(dar eu nu o judec daca chiar imi este sora vitrega) si mi-ar reprosa ca de ce ma intereseaza de asta si sa imi vad de viata mea(stiu ca asa va reactiona deoarece am incercat sa o intreb despre tata ca si despre el am aflat mai demult ca a mai fost odata casatorit si asa a reactionat)
-
-
-
-
A trebuit sa ajung la un piholog pana la urma ca sa ma fac bine de pe urma comportamentului mamei mele. Si uite asa am reusit sa trec peste si sa inteleg multe lucruri, pe care acum incercam sa ti le spun si tie. Am invatat ca nu o pot schimba pe mama mea, dar am inteles ca in felul ei ea ma iubea, insa ii este frica de iubire!
-
Si ce ar trebui sa fac ca sa primesc iubire din partea ei? Am discutat cu ea despre asta,si i-am spus ca ar trebui sa ţinem mai mult una la alta,ca suntem 3 surori,dar se enerveaza repede si nu-i convine cand ii reprosez faptul ca nu se comporta mai bland cu noi. Eu de cand ma stiu niciodata n-am vazuto cu un gest de blandete,de afectiune fata de noi,sau macar fata de mama. Si chiar daca mi-ar fi sora vitrega,eu niciodata n-am marginalizato pentru asta,n-am simtit niciodata diferenta,mereu m-am simtit ca si cum ar fi sora mea bună,si o iubesc ca si pe cealalta dar in schimb ea pe noi..nu!
-
-
Mă bucur pentru tine că ai reusit sa te refaci. Cred ca e mult mai dureros ca sa nu simti iubire din partea mamei decat din partea unei surori. Nu vreau sa-mi imaginez ca mama s-ar transforma in comportamentul surorii,prefer sa ramana lucrurile asa decat sa nu mai primesc iubire si afectiune din partea mamei.
-
Simonelaaa said:Si ce ar trebui sa fac ca sa primesc iubire din partea ei? Am discutat cu ea despre asta,si i-am spus ca ar trebui sa ţinem mai mult una la alta,ca suntem 3 surori,dar se enerveaza repede si nu-i convine cand ii reprosez faptul ca nu se comporta mai bland cu noi. Eu de cand ma stiu niciodata n-am vazuto cu un gest de blandete,de afectiune fata de noi,sau macar fata de mama. Si chiar daca mi-ar fi sora vitrega,eu niciodata n-am marginalizato pentru asta,n-am simtit niciodata diferenta,mereu m-am simtit ca si cum ar fi sora mea bună,si o iubesc ca si pe cealalta dar in schimb ea pe noi..nu!
Nu iti poti tu asuma raspunderea pt suferinta si vindecare ei... Singurul lucru pe care il poti face pt ea este sa-ti fie mila de ea, sa-i intelegi suferinta, sa o accepti asa cum este si sa ai rabdare cu ea.
-
Simonelaaa said:Mă bucur pentru tine că ai reusit sa te refaci. Cred ca e mult mai dureros ca sa nu simti iubire din partea mamei decat din partea unei surori. Nu vreau sa-mi imaginez ca mama s-ar transforma in comportamentul surorii,prefer sa ramana lucrurile asa decat sa nu mai primesc iubire si afectiune din partea mamei.
Da, au fost ani de chin... Si acum incerca sa ma controleze, dar am invatat sa nu mai pun la suflet si sa invat si eu sa-i spun ceea ce gandesc, pt ca inainte imi era frica... De asemenea am invata ca nu o pot schimba si ca cel mai bine pt mine este sa o accept asa cum este... -
Imi pare rau, cred ca esti o persoana iubitoare si dornica de iubire si apreciere, de intelegere. Suferinta mea nu poate curma suferinta ta, insa daca stai si te gandesti mai mult la sora ta si la suferintele prin care ea a trecut si inca mai trece si ai sa incerci sa o intelegi, atunci iti va fi mai usor...
Acest mesaj a fost editat de către evaa2010: -
Am decis ca sa ma dezlipesc intr-un fel de ea,sa nu ma mai duc pe la ea,sa nu-i mai raspund la telefon,sa o fac intr-un fel sa inteleaga cu ce a gresit si cum ma simt,nu stiu daca isi va da seama sau daca va intelege. Chiar si prietenii ei o judeca pentru comportamentul ei fata de mine dar cred ca am ajuns la concluzia aceea ca si a ta,ca nu o pot schimba.
-