Un barbat perplex. Suna familiar, stiu.
-
1 0Va salut pe toti.
Chiar scriind aceste vorbe ma simt suficient de stanjenit si patetic, ca sa nu zic mai mult. Pacat ca doar cand se intampla ceva atat de dramatic ne intoarcem, pana la urma, catre semenii nostri pentru un sfat.
Pe scurt, sunt casatorit de peste 15 ani. Avem copii. Mi-am iubit sotia si o iubesc in continuare (stiu, suna foarte cliche, dar asta e) mai mult decat am putut sa i-o spun si sa i-o demonstrez vreodata si aici este partea mea de vina. Clasica poveste cu toate grijile zilei de azi si de maine, munca, stress o ordine a prioritatilor nenorocita de presiunea timpurilor in care vietuim. Nu imi caut scuze, doar simt ca rezonez cu multi si multe dintre voi.
Pana acum o vreme lucrurile au fost "normale". Am avut foarte - in mare majoritate - multe zile frumoasa, multi ani frumosi, vacante memorabile, o viata nu imbelsugata dar confortabila. Am crezut ca imi fac bine "datoria" de mascul.
Se pare insa ca nu a fost de ajuns. Relativ recent am aflat ca ea ma inseala. Poate nu fizic, dar emotional.
Dupa socul descoperirii, am discutat si am decis amandoi ca vrem sa ramanem impreuna si incercam sa refacem relatia. Eu, la modul cel mai sincer am iertat-o, i-am cerut scuze pentru tot ce am facut gresit in perioada anterioara acestui eveniment si lucrurile pareau sa capete un abur de rezolvare. Am descoperit insa ca ea continua sa ma insele cu respectivul. Insa, acum, a doua oara nu i-am mai spus.
Luand toate elementele in calcul. Faptul ca avem copii care ar suferi incredibil in cazul unei separari, faptul ca o iubesc enorm in continuare etc., ce credeti ca ar fi bine sa fac.
Stiu, este o situatie complicata in care ea il IUBESTE pe respectivul si, lucru clar, nu te poti "programa" sa incetezi sa iubesti pe cineva si sa "re"iubesti pe altcineva.
Poate ne iubeste pe amandoi, este si asta o varianta.
So.. ce e de facut? Psihic sunt terminat, insa stiu ca trebuie sa ma tin tare, am casa de intretinut, copiii etc. insa asta ma termina si mai tare, pentru ca simt ca am nevoie de un timp de "abandonare" in instinctul de a-mi defula cumva (plans, urlat, dat cu capul de pereti orice) acest bolovan imens pe care il simt in piept.
Optiunile de pe masa sunt divort direct, sau continuare a relatiei, incercand, pe cat pot sa nu-mi dau frau sentimentelor si, continuand astfel, un soi de casnicie formala, la fel ca cea a multora in speranta ca, cine stie, poate renunta la "mate fripte".
Anyway, daca aveti ceva de zis, va ascult cu maxim interes. Chiar am nevoie.
Mersi tuturor. -
-
-
unomperplex said:Va salut pe toti.
Chiar scriind aceste vorbe ma simt suficient de stanjenit si patetic, ca sa nu zic mai mult. Pacat ca doar cand se intampla ceva atat de dramatic ne intoarcem, pana la urma, catre semenii nostri pentru un sfat.
Pe scurt, sunt casatorit de peste 15 ani. Avem copii. Mi-am iubit sotia si o iubesc in continuare (stiu, suna foarte cliche, dar asta e) mai mult decat am putut sa i-o spun si sa i-o demonstrez vreodata si aici este partea mea de vina. Clasica poveste cu toate grijile zilei de azi si de maine, munca, stress o ordine a prioritatilor nenorocita de presiunea timpurilor in care vietuim. Nu imi caut scuze, doar simt ca rezonez cu multi si multe dintre voi.
Pana acum o vreme lucrurile au fost "normale". Am avut foarte - in mare majoritate - multe zile frumoasa, multi ani frumosi, vacante memorabile, o viata nu imbelsugata dar confortabila. Am crezut ca imi fac bine "datoria" de mascul.
Se pare insa ca nu a fost de ajuns. Relativ recent am aflat ca ea ma inseala. Poate nu fizic, dar emotional.
Dupa socul descoperirii, am discutat si am decis amandoi ca vrem sa ramanem impreuna si incercam sa refacem relatia. Eu, la modul cel mai sincer am iertat-o, i-am cerut scuze pentru tot ce am facut gresit in perioada anterioara acestui eveniment si lucrurile pareau sa capete un abur de rezolvare. Am descoperit insa ca ea continua sa ma insele cu respectivul. Insa, acum, a doua oara nu i-am mai spus.
Luand toate elementele in calcul. Faptul ca avem copii care ar suferi incredibil in cazul unei separari, faptul ca o iubesc enorm in continuare etc., ce credeti ca ar fi bine sa fac.
Stiu, este o situatie complicata in care ea il IUBESTE pe respectivul si, lucru clar, nu te poti "programa" sa incetezi sa iubesti pe cineva si sa "re"iubesti pe altcineva.
Poate ne iubeste pe amandoi, este si asta o varianta.
So.. ce e de facut? Psihic sunt terminat, insa stiu ca trebuie sa ma tin tare, am casa de intretinut, copiii etc. insa asta ma termina si mai tare, pentru ca simt ca am nevoie de un timp de "abandonare" in instinctul de a-mi defula cumva (plans, urlat, dat cu capul de pereti orice) acest bolovan imens pe care il simt in piept.
Optiunile de pe masa sunt divort direct, sau continuare a relatiei, incercand, pe cat pot sa nu-mi dau frau sentimentelor si, continuand astfel, un soi de casnicie formala, la fel ca cea a multora in speranta ca, cine stie, poate renunta la "mate fripte".
Anyway, daca aveti ceva de zis, va ascult cu maxim interes. Chiar am nevoie.
Mersi tuturor.
Muviplex , sau cum te numesti !! te asteptai sa tina toata viata certificatul de casatorie , este ?
In general barbati care au copii baieti au astfel de gandire , zenzatia de masculus feroce si tata neanlocuibil i face sa devina sclavi ... Sa mi educe altu baiatu !! sa se joace !! sai zica "tata"
e prematur sa gandesti acum problema , doar in cazul separari se va observa diferenta in ceace numiti voi relatie " concubinaj , casatorie "
Ai bani ?
daca ai ceva bani , dute la curve cand ti se scoala ... Ignor totatal pentru oricare membru al familiei tale , pe bani tai breee ??? -
-
Cucuvea said:
clara1 said:Omule perplex , cu ce zici ca i-ai gresit ? Ca ziceai ca ti-ai cerut scuze pentru lucrurile cu care i-ai gresit . Si ce varste au copiii ?
Sa futat femeia breee , ce nu ai inteles ? iar citesti pasarite
inca nu s-a futat, ca-l iubeste platonic. probabil l-a cunoscut pe facebook sau pe placere.ro.
-
Inteleg ca iti reprosezi ca nu ai fost suficient de atent si de afectuos cu sotia. Poti sa fii mai concret (cateva exemple)? Cand ai confruntat-o pe baza a ceea ce ai descoperit, ea ce a avut de spus? Ti-a facut reprosuri? Se simte vinovata? In ce consta mai exact "inselatul emotional" si de cat timp (cu aproximatie) dureaza? Ea ti-a oferit detalii suplimentare? -
-
multumesc tuturor pt raspunsuri.
Asa cum spuneam, nu cred ca este vorba despre o relatie fizica. Inca.
Sunt sigur insa ca este vorba insa despre una emotionala si, din pacate, una din cele mai grele cazuri de rezolvat, una in care deja vorbim de sentimente pentru celalalt.
Pt Alya. Este greu sa fac acum un rezumat. In ceea ce priveste afectiunea nu cred ca am avut probleme, i-am spus mereu cat de mult o iubesc, am creat momente frumoase impreuna sau stiu si eu, vreau sa cred ca au venit natural.
Unde am gresit insa este la partea asta vizibila. Imi reprosa de ex ca nu ii aduc flori sau ca ma implic suficient in ceea ce face.
Reprosurile ei in directia asta merg. Anumite nevoi emotionale nu i-au fost satisfacute.
Cand am confruntat-o cu problema, evident, a existat un soc initial. Dupa care, evident, au aparut si aceste reprosuri.
Relatia lor emotionala dureaza cred de aprox 6 luni (telefoane, texte etc.). Detalii suplimentare nu prea am, se ascunde de mine.
Acest mesaj a fost editat de către unomperplex: -
Victor, din pacate nu este doar un "fluturas acolo". Imi cunosc sotia de atati ani si as sti daca ar fi vorba doar despre o chestie superficiala, asa, o toana erotica.
Un one night stand e de multe ori mult mai usor de rezolvat si trecut peste decat un caz ca asta in care un sot/sotie ii spune celui cu care inseala ca il iubeste si tot tacamul. -
Cucuvea, in felul tau ai dreptate. Insa iti scapa un amanunt esential, anume ca iubesc omul asta peste putina mea de a-l sterge impotriva tuturor argumentelor minciunilor pe banda rulanta si asa mai departe. Daca plec, daca divortez, nu sunt absolut deloc sigur ca nu voi suferi si mai mult decat o fac daca as sta pur si simplu in situatia de fata. Asta e dilema mea si asta va si intreb.
-
Ti-a spus ea ca il iubeste? Poate e doar o faza, poate e incantata de atentia care i se da acorda si pe care n-o avea acasa. Da-i putin timp, poate ii trece "indragosteala" si se trezeste!
Am avut un profesor mai batraior in facultate care suna acasa de la un telefon public inainte sa ajunga si ne zicea clipind smechereste din ochi ca pentru 25 de bani el nu risca o casatorie de 20 de ani.
Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: -
-
Raspunsul este simplu si problema ta se va rezolva in cateva minute.
Trebuie mai intai sa te detasezi de situatie adica sa fii barbat si sa-i spui sotiei urmatoarele:
Draga mea, trebuie sa discutam serios, asa nu se mai poate, nu mai suport.
M-am hotarat, mergem la notar sau la judecatorie, divortam amiabil ca doi oameni civilizati, impartim averea si lucrurile, copiii ii iei la tine, eu iti platesc pensie alimentara, ma mut si voi vizita copiii sau ii voi lua la mine 2 week end-uri pe luna.
In conditiile astea, eu imi voi reface viata, tu deja ai ales alt drum in viata, eu voi suferi si imi va trece pt ca asa e viata.
Anunta-ma cand crezi ca putem face o programare la notar sau cand sa inaintez actele de divort ca sa nu fim luati prin surprindere.
Ea va incepe sa iti replice ca nu te gandesti la suferinta copiilor, ei si? Oare numai tu trebuie sa te gandesti ca vor suferi copiii? Ea nu? Oare copiii vor suferi mai putin daca vor sti ca mama sta cu tata dar mama are un amant cu care si-o trage si de care stie si tata si toata lumea?
Pune problema in acest fel si vei obtine rezolvarea intr-un timp record. Indiferent de ce simti pt ea sau de ce simte ea pt tine, de greselile pe care le faci sau ti le reproseaza (ea desigur este o perfecta si nu greseste nicidata, nu...?) tu, trebuie sa pui asa problema ! -
unomperplex said:@white storm Da, este si asta o idee. Si eu m-am gandit sa mai las nitel timp sa treaca. Nu mi-a spus mie ca il iubeste, i-a spus lui.
Ma gandesc sa ma duc sa vb cu tipul, insa daca ii spune pe urma sotiei, atunci n-am facut mare lucru.. se intoarce impotriva mea etc. Complicat.@ Vrei sa spui ca il cunosti pe tip? Si apoi, i-ai cautat in telefon, de unde stii ce i-a spus si ce nu?
Eu zic ca nu e bine sa vorbesti cu el, sigur ii va spune sotiei tale despre asta, dar nu asta e problema. Problema ta e sotia ta de care spui ca n-ai vrea sa te desparti, familia ta pe care nu vrei s-o destrami, copiii tai pe care ii vrei alaturi de tine si ...iubirea pentru sotia ta, care sigur nu va disparea dupa ruperea certificatului de casatorie daca n-a disparut in atatia ani petrecuti impreuna.
Si cine stie cum va reactiona celalalt tip: iti rade in fata, te jigneste, iti poate turna multe si marunte si poate unele sunt doar minciuni.
Nu-mi vine sa cred, tu vorbesti cu ea despre "relatia" asta telefonica sau cum naiba o fi ea?
Raman la parerea mea din postul anterior.
@ Taraxacus, sunt siderata de atata empatie venita tocmai de la tine, chiar ma intrebam cand apari! Bravo dom'le, ajutorul si sfaturile tale sunt nepretuite!
Nu arunca bre cu pietre, ca si tu ai gresit, zau ca nu se face!
Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: -
-
White_Storm said:Ba eu am crezut povestea, prea era povestita cu duiosie si sensibilitate. Numai ca aici sensibilitatea a disparut si ii trage cu divortul, semn ca nu se aplica regula la toata lumea. Unii au voie sa greseasca, altii trebuie sa fie sfinti.
Ce intelegi prin "unii" ?
Ca dupa logica mea simpla, inteleg ca barbatii au voie sa greseasca.
L.E
Defapt nu au voie, ci le trebuiesc iertate greselile .
Acest mesaj a fost editat de către ViktorC: -