Dilemă de adolescentă
-
0 0Probabil că pe mulți dintre voi nu v-ar interesa dilema unui ”copil” de 17 ani, acuși 18, dar totuși îmi permit să apelez la acest site. Tema în mare: îmi este frică că voi rămâne singură. Exagerez spunând ”frică”, pentru că m-aș adapta, sunt și alte lucruri frumoase în viață, trebuie doar să am arta de a profita de momentele care mi se oferă.... mereu vorbesc așa, dar sincer, mă tot irită senzația asta. Sunt o persoană implicată în multe activități, sunt olimpică, cânt, am încercat să profit la maxim de momentele astea și toate astea au făcut cea mai bună varianta a mea, sper:). Dar nu am neglijat nici partea cealaltă, iubesc să pozez, ocazional pozez pentru fotografi mari... ideea este că sunt cea mai fericită pentru că am făcut de toate și sper să descopăr în continuare și alte lucruri frumoase. Dar pe planul sentimental, parcă sunt stană de piatră. Am avut propuneri...cu zecile, dar am decis să refuz, pentru că nu vreau să am o listă mare de prieteni, fără ca să tresar doar la gândul că îi/îl voi vedea. Cam toate prietenele mele au, dar aș vrea tare mult să apară cineva care să mă facă să zic ”ăsta este”. Știu că am doar 17-18 ani, poate că sunt prea pretențioasă, dar asta sunt și îmi este frică că așa voi rămâne. Există un băiat care a încercat să mă cunoască de mult timp, acum a făcut asta, am vorbit, ne-am simțit extrem de bine, dar acum bate în retragere, deși mă admiră mult. Nu înțeleg, chiar nu înțeleg unde este problema... Am analizat situația, nu am fost absurdă, dar tot stau cu frica asta:)) Am o viață extraordinară, dar simt că ceva lipsește...și acel ceva e ceea ce am descris mai sus.. -
-
-
-
-
Ctyna said:Probabil că pe mulți dintre voi nu v-ar interesa dilema unui ”copil” de 17 ani, acuși 18, dar totuși îmi permit să apelez la acest site. Tema în mare: îmi este frică că voi rămâne singură. Exagerez spunând ”frică”, pentru că m-aș adapta, sunt și alte lucruri frumoase în viață, trebuie doar să am arta de a profita de momentele care mi se oferă.... mereu vorbesc așa, dar sincer, mă tot irită senzația asta. Sunt o persoană implicată în multe activități, sunt olimpică, cânt, am încercat să profit la maxim de momentele astea și toate astea au făcut cea mai bună varianta a mea, sper
. Dar nu am neglijat nici partea cealaltă, iubesc să pozez, ocazional pozez pentru fotografi mari... ideea este că sunt cea mai fericită pentru că am făcut de toate și sper să descopăr în continuare și alte lucruri frumoase. Dar pe planul sentimental, parcă sunt stană de piatră. Am avut propuneri...cu zecile, dar am decis să refuz, pentru că nu vreau să am o listă mare de prieteni, fără ca să tresar doar la gândul că îi/îl voi vedea. Cam toate prietenele mele au, dar aș vrea tare mult să apară cineva care să mă facă să zic ”ăsta este”. Știu că am doar 17-18 ani, poate că sunt prea pretențioasă, dar asta sunt și îmi este frică că așa voi rămâne. Există un băiat care a încercat să mă cunoască de mult timp, acum a făcut asta, am vorbit, ne-am simțit extrem de bine, dar acum bate în retragere, deși mă admiră mult. Nu înțeleg, chiar nu înțeleg unde este problema... Am analizat situația, nu am fost absurdă, dar tot stau cu frica asta
Am o viață extraordinară, dar simt că ceva lipsește...și acel ceva e ceea ce am descris mai sus..Ai o varsta tare frumoasa, multi inainte! Cum sa ai ganduri dintr-astea la anii tai?
-
Dear, din când în când vreau să evit părerile proștilor în legătură cu ... creierul meu, să zic așa. Prefer sfaturi directe decât să fiu lovită pentru IQ-ul meu, mai mic sau mai mare. Dacă înțelegi ce vreau să spun. P.S Încercam să îmi ajut o prietenă, referitor la întrebarea aia, dar pentru că ești inteligent și făcând legături cu post-ul meu nou, cred că ți-ai dat seama.
-
Ctyna said:Dear, din când în când vreau să evit părerile proștilor în legătură cu ... creierul meu, să zic așa. Prefer sfaturi directe decât să fiu lovită pentru IQ-ul meu, mai mic sau mai mare. Dacă înțelegi ce vreau să spun. P.S Încercam să îmi ajut o prietenă, referitor la întrebarea aia, dar pentru că ești inteligent și făcând legături cu post-ul meu nou, cred că ți-ai dat seama.
Te plictiseai tare?
-
Ctyna said:Probabil că pe mulți dintre voi nu v-ar interesa dilema unui ”copil” de 17 ani, acuși 18, dar totuși îmi permit să apelez la acest site. Tema în mare: îmi este frică că voi rămâne singură. Exagerez spunând ”frică”, pentru că m-aș adapta, sunt și alte lucruri frumoase în viață, trebuie doar să am arta de a profita de momentele care mi se oferă.... mereu vorbesc așa, dar sincer, mă tot irită senzația asta. Sunt o persoană implicată în multe activități, sunt olimpică, cânt, am încercat să profit la maxim de momentele astea și toate astea au făcut cea mai bună varianta a mea, sper
. Dar nu am neglijat nici partea cealaltă, iubesc să pozez, ocazional pozez pentru fotografi mari... ideea este că sunt cea mai fericită pentru că am făcut de toate și sper să descopăr în continuare și alte lucruri frumoase. Dar pe planul sentimental, parcă sunt stană de piatră. Am avut propuneri...cu zecile, dar am decis să refuz, pentru că nu vreau să am o listă mare de prieteni, fără ca să tresar doar la gândul că îi/îl voi vedea. Cam toate prietenele mele au, dar aș vrea tare mult să apară cineva care să mă facă să zic ”ăsta este”. Știu că am doar 17-18 ani, poate că sunt prea pretențioasă, dar asta sunt și îmi este frică că așa voi rămâne. Există un băiat care a încercat să mă cunoască de mult timp, acum a făcut asta, am vorbit, ne-am simțit extrem de bine, dar acum bate în retragere, deși mă admiră mult. Nu înțeleg, chiar nu înțeleg unde este problema... Am analizat situația, nu am fost absurdă, dar tot stau cu frica asta Am o viață extraordinară, dar simt că ceva lipsește...și acel ceva e ceea ce am descris mai sus..
la 17 ani...nu iti lipseste nimic.. Si nici nu vei ramane singura. Ideea e ca la varsta asta inca nu stii ce cauti...de asta ti se pare ca ai fi pretentioasa, dar cu timpul probabil te vei lamuri care sunt lucrurile cu adevarat importante si vei ajunge la concluzia ca selectia e necesara. pana atunci traieste ti viata de copil si lasa relatiile ca ai timp toata viata de asa ceva. -
-
