Mă sperie... ce se întâmplă?
-
0 0Bună ziua, Evelor!
Cu teama de a părea ciudată/nebună sau mai ştiu eu ce... simt nevoia câtorva sfaturi din partea dumneavoastră în legătură cu relaţia pe care o am, relaţie care mă face să mă simt... confuză.
Am 21 de ani şi sunt studentă iar, acum o lună am legat o frumoasă relaţie cu un bărbat de 27 de ani. Acum, duma: el, este divorţat şi are o mogâldeaţă foarte simpatică de câteva luni. L-am cunoscut în primul meu an de facultate dar, la vremea respectivă, a decis atunci să-şi îngheţe anul (din cauza sufleţelului care s-a "decis" să vină pe lume).
Câteva luni mai târziu, prietena mea dragă (care era topită după el în vremea facultăţii), ajutată de facebook, ne-a anunţat că a divorţat în octombrie. A fost un şoc, bineînţeles daaar, şocul şi mai mare a fost când, într-o seară, eram cu ai mei prieteni în club şi... m-a căutat pe platforma de socializare menţionată mai sus. L-am invitat şi a decis să se alăture distracţiei. Şi aşa a început... O noapte întreagă s-a holbat la mine şi, într-un final (după spusele lui), a avut curajul să mă sărute cu... atâââât de mult patos.
Mesaje după mesaje, nici nu ne despărţisem bine, foarte "disperat" să obţină o primă intâlnire, cu care m-a pus la curent cu motivele divorţului (destul de grave, el a fost cel care a rupt relaţia), mi-a mărturisit cât de mult m-a plăcut în facultate, ş.a.m.d.
În primă instanţă, nu am vrut să am de a face cu el, deşi este un om bun şi un bărbat destul de atrăgător şi foarte bine educat (lucruri la care eu ţin destul de mult) dar, hotărârea şi stabilitatea cuvintelor lui, cum că îşi doreşte să fie cu mine, timp de 10 ani, cât a fost cu femeia respectivă, nu a crezut că într-o relaţie se pot discuta lucruri atât de serioase, conversaţii inteligente, se poate distra atât de bine... Sunt chestii pe care el mi le-a mărturisit mai mereu. "O relaţie cu tine, o femeie atât de inteligentă, zglobie, plină de viaţă, energică, nebună, mă face să mă simt tânăr şi simt că în sfâşit pot să mă bucur de viaţă şi să fiu adevăratul eu, nu cel mohorât care am fost timp de 5 ani" (spuse el).
A fost... superb. Îşi dorea zi de zi să mă vadă, oricât era de obosit, încerca să combine utilul cu plăcutul, nici măcar la semafoare nu scapam nepupată, era atât de dragăstos încât mă simţeam cea mai iubită femeie de pe pământ. Jur, că în viaţa mea nu am trăit aşa ceva atât de frumos.
Apoi, a venit procesul, care a mers ok..., până când, la sfârşitul primei înfăţisări, după ce a fost pronunţat divorţul, bietul meu iubit, a aflat că fosta lui soţie a intentat un proces care să îl priveze de dreturile lui de tată şi să nu îşi vadă copilul. Ţin să menţionez că această femeie nu l-a lăsat să-şi vadă copilul atâta timp, conversaţiile lor se terminau mereu cu jigniri din partea ei, probabil pentru că ştia că acel mic suflet nevinovat este modul prin care îl poate manipula cu atâta uşurinţă. Şi... după acest eveniment care l-a afectat enorm, s-a schimbat. Nu la modul afectiv, este la fel de dragăstos dar, munca îl acaparează iar, sms-urile sau conversaţiile noastre digitale nu mai "vin" atât de des cum se întampla inainte (vorbeam excesiv de mult).
Ţin foarte mult la comunicare şi i-am mărturisit de atâtea ori frica mea în ceea ce priveşte relaţia noastră şi anume, faptul că el s-ar putea întoarce la fosta lui soţie. A negat vehement, mi-a dat atâtea motive elocvente, argumentate, faptul că nu l-a lasat să îşi viziteze propria mogâldeaţă a fost picatura care a umplut paharul dar, mi-a spus că totuşi, sunt conversaţii cu ea care îl afectează, îl tulbură şi care are nevoie de timp dar niciodată să îmi fac griji.
Am avut o discuţie serioasă de curând, în care mi-a spus că îl uimesc pe zi ce trece cu atitudinea mea, cu modul în care gestionez situaţiile, dar că, încă nu poate să spună că mă iubeşte şi este dependent de mine după doar o lună. Îmi cerea timp să ajungă să mă iubească pentru că îşi doreşte, după ce eu i-am "adus" în faţă faptul că îl simt departe când nu suntem împreună, că este schimbat şi că încep să mă "plimb" într-o ceaţă londoneză. Încă de la început a fost sincer cu mine despre trecutul lui (destul de tumultos), până în ziua de astăzi.
Ceea ce afectează relaţia noastră este sexul. Fiind virgină, a hotărât că este dispus să aştepte, nu au fost atingeri fără voia mea, iar asta, m-a făcut să mă îndrăgostesc de el pe... loc. Ne pretrecem mereu weekend-urile şi dormim împreună, mă strânge atât de tare în braţe şi îl simt că se trezeşze de n ori pe noapte să mă caute, dimineaţa mă sărută în timp ce dorm.. mi se pare ceva... ce sunt norocoasă să trăiesc.
Sunt o fire drăgăstoasă, nu pot fi cicălitoare, nu vreau să îl sufoc, îl accept aşa cum este, încerc să îl inveselesc cu gingăşia mea, să îi aduc zâmbetul pe faţă, să în încurajez, să îl invăţ să fie optimist, sunt alături de el şi vreau să îl ajut să iasă din acest nor negru dar, mă afectează teribil faptul că nu prea mai ştiu de el în timpul zilei, deşi după ultima noastră discuţie, îmi trimite semne de viaţă o dată, de două pe zi, faptul că, s-a reîmprietenit cu fosta lui soţie pe facebook, mă sperie teribil şi încep să gândesc din ce în ce mai mult şi de aici, apar şi probleme. Mi-aş dori tare mult să aflu şi părerea dumneavoastră şi aş fi tare recunoscătoare. Îmi doresc să ştiu unde se îndreaptă (alte păreri decât ale lui, care îmi spun că mă doreşte, bineînteles). Sunt aproape sigură că pe acest forum sunt multe femei cu experienţă de viaţă. În acest moment sunt destul de confuză şi nu mai pot judeca lucrurile la rece.
O zi frumoasă şi... mulţumesc! -
Tanara esti, cred ca si frumoasa, esti la facultate (nu am inteles acel "sunt studenta IAR"), cum n-ai gasit un tanar fara "bube in cap" ?? E proaspat divortat, deocamdata trece printr-o criza emotionala, nici el nu prea stie bine ce se intampla cu el, penduleaza intre doua stari (cea de libertate de dupa divort si cea de recent angajat intr-o alta relatie!). De obicei, prima indragosteala de dupa divort e doar de tatonare si rampa de lansare catre alta dragoste. Eu zic sa te debarasezi de el, ai de-abia 21 de ani. Ai atatea posibilitati, e de ajuns sa te uiti in jur sa vezi cati baieti frumosi, destepti si neangajati in nici o relatie de prietenie/divort/pensie alimentara sunt. Chiar tu atata meriti? De ce sa n-ai un prieten numai al tau, sa va fauriti vise impreuna, sa mergeti amandoi pe aceeasi carare si prezentul sa fie numai al vostru nu cu timpul dramuit ca pleaca/vine la fosta.
Faptul ca tu esti virgina si amani "marele moment" (si pe buna dreptate, dupa mine) l-a cam plictisit pe domnul obisnuit pesemne sa i se ofere fara sa faca mari eforturi. Dupa mine, vrea sa ti-o "traga" si cam atat (mai ales ca spuneai de trecutul lui tumultuos). -
Sa fie cu tine 10 ani cat a fost cu cealalta si el are 27...iar ]n ultimii 5 a fost mohorat...In fine, intotdeauna, intre tine si el va exista acel copil si bineinteles eforturile primei sotii de a-i face zile fripte. El are in momentul de față un plus de afecțiune pe care l-a canalizat spre tine dar nu va ține mult, copilul va creste si vor aparea nevoile, haine ghete, caiete etc...Daca veți avea și voi un copil va trebui să se împartă în 2... va ajunge să îi dea la primul copil bani pe ascuns, cand va afla prima soție va face tot posibilul să afli... și se va lăsa cu scandal...din cauza scandalului se va stradui sa se sacunda si mai mult... Ai uitat sa pui in ecuație parinții tăi care probabil te lasă în pace pe moment... Încă nu ai niciun rost pe lume, termină facultatea, ia-ți o slujbă si ai multă răbdare ca nemăritată nu rămâi. -
-
Lauren31 said:La 21 de ani ai tai ce iti trebuie unul divortat si cu copil?Sau crezi ca ramai nemaritata?
Ei asta ca vai ce afectuos este cu tine, bla bla sunt abureli de ale lui ca sa cedezi.
Esti tanara,cauta unul de varsta ta sau mai mare dar fara obligatii.adica nu esti de acord ca s-ar putea infiripa ceva intre doi oameni cu situatii asemanatoare?
-
Igivansenior eu am zis ca la varsta ei nu ii trebuie unul cu traume,ca asta inteleg din ce zice fata,divort,cearta cu fosta etc.
Ca sa fie asemanatoare situatiile e altceva,amandoi au trecut prin una alta,e altceva dar fata asta la 21 de ani e inca tinerica,are timp sa treaca prin traumele vietii. -
-
-
Lauren31 said:Daca tu asta intelegi din ce zic ....
Cum naiba sa cred ca un copil e o trauma,un divort insa da,este.Sunt niste ani la mijloc petrecuti cu acea persoana,nu pot sa cred ca dupa un divort care inteleg ca a iesit si urat esti gata sa ai alta relatie.Ca sa fie ceva just for fun da.
ai scris " unu cu traume". deci mai multe. sa zicem ca o trauma este divortul, desi dupa unii este eliberare. cam care ar fi a doua trauma?
sctii proverbul "cui pe cui se scoate"?
-
-
-
Ție cred că îți este teamă să greșești. Ai vrea garanții...că va rămâne cu tine, că este bărbatul potrivit pentru tine, că nu se va împaca cu fosta, că nu te va părăsi,etc.Dar nu poți ști toate astea înainte.Nu ai cum sa știi ca o relație va merge sau nu.
Vrei sa fii cu el? Fii cu el și gata.Iubeste-l,susține-l.Cine vrea dragoste ar trebui întâi să știe să o ofere.
Eu cred ca dacă s-a despărțit pur și simplu nu erau făcuți unul pentru celălalt,ca dacă erau rămâneau împreună.
Eu sunt în aceiași situație ca tine, am o relație cu un bărbat care are un copil.De câte ori îmi povestea ca s-a certat cu fosta l-am sfătuit sa nu se mai înfurie de câte ori se văd ci sa încerce sa discute și sa-si rezolve problemele, altfel nu face bine nimănui.Isi fac rău lor cât și copilului.Pe mine nu mă deranjează cu nimic ca are un copil atâta timp cât el mă iubește,mă respecta și simt ca este tot ce am nevoie într-una bărbat.Eu în sufletul meu nu m-am îndoit niciodată ca mă iubește, nu îmi este teama ca se va întoarce la ea.Stiu ca noi suntem făcuți unul pentru celălalt și gata.
Și noi la început vorbeam foarte mult la telefon, nu ne ajungeau 600 de minute pe săptămână(avem o relație la distanta).Acum normal ca am mai rărito,el este toată ziua la facultate sau lucrează,nu avem cum sa stăm toată ziua ca adolescenții la telefon.
Toate răspunsurile pe care le cauți se afla în tine, tu știi ce își dorește inimioara ta.Daca te simți în stare sa mergi mai departe...fa-o. -
-
Ca are sau nu un copil...ce importanta are?E important sa fie un barbat cum trebuie,sa te iubească, sa fie fidel, sa poți conta pe el.Daca nu are copil da e jumate de barbat...ce va faceți cu el? Al meu și doi de ar avea tot l-as ține.Tot mai rar se găsesc bărbați cum trebuie, cine găsește unul ar face bine sa-l tina; )
-
-
veracara said:Ca are sau nu un copil...ce importanta are?E important sa fie un barbat cum trebuie,sa te iubească, sa fie fidel, sa poți conta pe el.Daca nu are copil da e jumate de barbat...ce va faceți cu el? Al meu și doi de ar avea tot l-as ține.Tot mai rar se găsesc bărbați cum trebuie, cine găsește unul ar face bine sa-l tina; )
Si cum ar trebui sa fie barbatii "de tinut" , in opinia voastra?
-
pitipoanca69 said:
veracara said:Ca are sau nu un copil...ce importanta are?E important sa fie un barbat cum trebuie,sa te iubească, sa fie fidel, sa poți conta pe el.Daca nu are copil da e jumate de barbat...ce va faceți cu el? Al meu și doi de ar avea tot l-as ține.Tot mai rar se găsesc bărbați cum trebuie, cine găsește unul ar face bine sa-l tina; )
Si cum ar trebui sa fie barbatii "de tinut" , in opinia voastra?
asezati la locul lor, fara toarte inexplicabile(copii), cu bani kklau si fara grija zilei de maine. plus o masina care calca .
-
Isabella.b said:Doamne ferește, nu am spus niciodată ca voi rămâne nemăritată. Țin foarte mult la el și îmi doresc să îl ajut. De când l-am cunoscut am avut o presimțire bună în ceea ce îl privește dar... și eu m-am înșelat și am suferit în trecut...
Întotdeauna sa ai încredere în ceea ce simți.Intotdeauna. Fa ce îți dorești Tu.Nu asculta părerea altora.Multi își dau cu părerea pentru ca nu au altceva mai bun de făcut, pur și simplu. Fiecare din noi știe răspunsurile,doar ca ne lăsăm influențați de prejudecăți și uitam sa ne ascultam vocea interioara. -
veracara said:
Isabella.b said:Doamne ferește, nu am spus niciodată ca voi rămâne nemăritată. Țin foarte mult la el și îmi doresc să îl ajut. De când l-am cunoscut am avut o presimțire bună în ceea ce îl privește dar... și eu m-am înșelat și am suferit în trecut...
Întotdeauna sa ai încredere în ceea ce simți.Intotdeauna. Fa ce îți dorești Tu.Nu asculta părerea altora.Multi își dau cu părerea pentru ca nu au altceva mai bun de făcut, pur și simplu. Fiecare din noi știe răspunsurile,doar ca ne lăsăm influențați de prejudecăți și uitam sa ne ascultam vocea interioara.parca prea v-ati sincronizat, tu cu isabela. si parca ati purtat un mic dialog desi erau alte multe mesaje in jur.