familie sufocanta
-
0 0Pe scurt, ai mei ma sufoca! Nu ma lasa sa-mi traiesc viata. Mereu ma controleaza ma suna...mamiii eati bine mamiii cand viii mami nu mai sta mammiiiii mamii. Chiar si cand aveam relatii ei mereu se bagau. Da au grija de mine,e ok. Eu nu puteam sa merg cu iubitul meu 3zile undeva pentru ca mereu bagau motive nu te duce ca ai de facut x si y. Mereu am avut certuri in relatiile anterioare legate de familia mea. Si au avut dreltate. Cand le aud pe fete ca au fost in viena cu iubi si ele abia ieseau cu tipul respectiv...raman uitmita. Pe bune eu am ajuns la imediat 30 de ani sa cer voie sa merg undeva:))). In deciziile mele mereu le cantaresc cu ale lor. Vreau sa fiu independenta. Sa nu ma sune toata ziua e penibil. Sa fac ce vreau cum vreau gresit sau nu. Eu nu-mi traiesc viata cum trebuie. Psihic simt presiunea lor...oare e ok oare nu?!ce-o sa zica?! Nu e ok degeaba am discutii cu ei nu inteleg. Cred ca o sa ma mut desi stau singura sa zic asa. Nu mai vreau nimic de la ei. Nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa reactioneze cand o sa am o alta relatie si vb aia poate o sa stau cu omul ala. Ar muri ai mei:))) dar nu se mai poate asa. E stresant. Cum sa le mai explic ca ei si-au incheiat discursul pt mine? -
-
akitutz said:Ahh si mama...trebuie sa-i povestesc tot. Chiar de tipul asta din subiectul anterior. Am ajuns acum sa ma certe de ce vorbesc cu el. Pe bune?! Greseala cea mai mare. Sa ii spun lui mama.
Maica-ta are dreptate. Si sigur iti vrea binele. La o relatie sau o tentativa de relatie care te face sa suferi trebuie sa renunti la ea.
-
-
Degeaba te plangi, nu e nimeni vinovat pt ceea ce ti se intampla. Bineinteles ca parintii iti vor binele dar ei nu pot trai viata ta. Tu esti cea care trebuie sa te lovesti de anumite praguri, tu trebuie sa suferi tu trebuie sa ai esecuri pt ca sa ai de unde invata si din ce invata.
Daca lucrurile stau asa cum le-ai relatat nu ai de ce sa te miri ca esti singura si nu ai prieten. Nu stiu cum ai sa iesi din chestia asta... daca pana la 30 de ani nu ai reusit nu vei reusi nici pana la 50 cand sau 60 cand va muri mama ta. Tineretea ta atunci va incepe cand vei fi demult la menopauza si iti vei smulge mustățile. Niciun barbat nu va sta cu tine in conditiile astea. Dupa o saptamana se lamureste si fuge mancand pamantul.
Tu nu stii ca exista o optiune in telefon prin care poti respinge automat apelurile? nu stii ca exista posibilitatea sa dai pe silent soneria pt un anumit numar? Ba stii dar nu actionezi. Sincer, iti meriti soarta. -
Sa fiu rau asa ... de lunea ?
Hai ca nu vreau sa fiu rautacios, ci nitel nesarat doar . Cam bati cimpii cu dragostile tale iar ai tai stiu asta, motiv caruia ai tai incearca a te tine din scurt. Se spune ca din greseli invatam, ne pot fi lectii de viata insa, unii nici din astea nu invatam nimic, apoi din spusele altora.
Ar cam fi timpul sa cobori cu picioarele pe pamint si sa-ti bagi mintile-n cap, copchila .
-
eu te sfatuiesc sa nu ascunzi nimic de mama pentru ca esti imatura, akitutz,imi pare rau sa-ti spun, poate tie ti se pare tiranul perfect dar iti duce grija, femeia.
si eu te vad la fel si nu sunt mama ta. ai 30 de ani si gandesti ca de 15. cunoaste-te pe sine,maturizeaza-te afectiv si nu mai alerga dupa fantoma iubirii..,nu vana pana in panzele albe un barbat, nu il controla, verifica , ignora baietii "rai", fii mai cu picioarele pe pamant.
-
@ Poate si grija asta excesiva a mamei i-au taiat aripile si a ramas tot imatura la 30 de ani. Daca ea raporteaza acasa tot ce face, hotararile ei sunt luate dupa sfaturile cu mama, nici nu ma mir ca e asa. Parca ii e frica sa traiasca pe propriile picioare si inca are nevoie de o plasa care sa o sustina atunci cand cade.
@ Akitutz, e usor sa dai vina pe parinti ca te sufoca, dar tu se pare ca iei hotararile in pripa si fara sa te gandesti prea departe, iar ei te-or cunoaste mai bine decat te cunosti tu. -
De multe ori viata e mai complicata decat credem , fie datorita personalitatii noastre , fie diferitilor factori externi de care "atarnam " , fie combinatiilor dintre aceste elemente!
Multe familii spun ca si "protejeaza " copii , lispsindu i de sansa de a lua decizii pe parcursul copilariei si adolescentei , astfel ca acestia se vad 'aruncati " in valtoarea vietii , fara minimul de pregatire!!! -
Mda, toti cu sfaturile cu telefoane inchise si pus piciorul in prag cred ca nu au intalnit niciodata o mama "hotarata".
O colega de a mea nu a raspuns la telefon seara si nici nu a sunat inapoi si s-a trezit cu parintii la usa dis-de-dim condusesera cel putin 700 km.
Alta a intarziat acasa fara sa anunte si nu a raspuns la mobil si a aflat a doua zi ca mama ei sunase in toata institutia unde lucra ajungand pana la unul dintre directori.
De acord, mama ei este unul din motivele pentru care Akitutz nu a crescut si mai este si motivul pentru care cere sfaturi pentru fiecare pas, de fapt nu cere sfaturi ne cere permisiunea (cum spunea pe vremuri o Eva mai veche).
@Eva copiii trebuie sa fie lasati sa zboare sa faca propriile greseli, trebuie sfatuiti, nu ingraditi. -
-
pe undeva ai dreptate white storm, atitudinea parintelui e oglinda copilului.asa se vede.
grija excesiva a parintelui duce la copii neajutorati. de acord.
hai sa zicem ca si-a depreciat copilul.. dar gata, ea nu mai este un copil. are o varsta deja.
poate mama cu grija ei excesiva asteapta sa inceapa se maturizeze. ca de maturizat ne maturizam abia pe la 45, cred
akitutz parca e inca in tranzitia de la copilarie- adolescenta . hai, nu 15, pe la un 20 de ani asa, cand incepe maturizarea..
ea trebuie sa-si construiasca respectul de sine, valoarea, sa-si asume responsabilitati, sa invete sa ia decizii corecte, sa se transforme si sa nu se iroseasca...sa se descurce indiferent ce se intampla, etc.
ps.din vorbele, din sfaturile mamei, cauta grauntele de bine ,ce e bun, akitutz. si nu uita ca o mama "survoleaza" cat traieste zona cu probleme a copiiilor. si dupa ce acestia cresc suficient de mult incat sa-si poarte singuri de grija. -
@ Eva, daca mama "si-a depreciat copilul" a facut-o de-a lungul copilariei, adolescentei si chiar acum inca o face, presupunand ca e adevarat ce povesteste Akitutz pe forum, nu doar acum la 30 de ani.
@ "ea nu mai este un copil. are o varsta deja."
Are o varsta, dar maturizarea ei a intarziat prea mult, nu poti avea pretentia ca ea sa se schimbe de pe o zi pe alta. De copil trebuia lasata sa vada si ea ce e bine si ce nu, sa calce in strachini si sa dea cu capul de sus, toate greselile adunate o instruiau si o caleau pentru viitor. Toti ne sfatuim copiii ce e bine, ce e permis, cum sa se poarte in anumite conditii, dar importanta e libertatea pe care o au de a discerne raul de bine, independenta partiala si increderea pe care i le arati acestuia. Altfel ajung niste mutilati sufleteste, imaturi si fara incredere in fortele lor proprii. -
-
trebuia si trebuia e trecut. pe asta nu-l mai poti schimba.
ea trebuie sa vada ce face cu viitorul. cum isi schimba mentalitatea, cum se schimba ea pe ea.
nu pe mama ei care poate vorbeste mult dar macar din respect trebuie sa o asculte, care poate are o gandire depasita sau mai stiu eu ce.
si nu zice nimeni ca akitutz sa se schimbe de azi pe maine.pas cu pas.
apoi, sa greseasca e omeneste, toti gresim sau am gresit.
dar sa nu persiste in greseala si sa nu se opreasca din evolutie. -
_Eva said:pe undeva ai dreptate white storm, atitudinea parintelui e oglinda copilului.asa se vede.
grija excesiva a parintelui duce la copii neajutorati. de acord.
hai sa zicem ca si-a depreciat copilul.. dar gata, ea nu mai este un copil. are o varsta deja.
poate mama cu grija ei excesiva asteapta sa inceapa se maturizeze. ca de maturizat ne maturizam abia pe la 45, cred
akitutz parca e inca in tranzitia de la copilarie- adolescenta . hai, nu 15, pe la un 20 de ani asa, cand incepe maturizarea..
ea trebuie sa-si construiasca respectul de sine, valoarea, sa-si asume responsabilitati, sa invete sa ia decizii corecte, sa se transforme si sa nu se iroseasca...sa se descurce indiferent ce se intampla, etc.
ps.din vorbele, din sfaturile mamei, cauta grauntele de bine ,ce e bun, akitutz. si nu uita ca o mama "survoleaza" cat traieste zona cu probleme a copiiilor. si dupa ce acestia cresc suficient de mult incat sa-si poarte singuri de grija."Flacara de veghe" intotdeauna o sa arda, in cazul familiilor "inchegate" indiferent cit de cu picioarele pe pamint ai fi , parerea mea.
-
Daca nu "canalizezi" copii de mici catre un simt al raspunderii adecvat varstei si libertatea unor decizii proprii , nu se pot intampla decat doua lucruri , cu mici exceptii!!
1. Fie vor fi crescuti in "puf" , incapabili sa ia decizii si sa se integreze "junglei" din viata de zi cu zi!!
2. Vor fi scapati de sub control total , cazand "prada " ispitelor mai mult sau mai putin lumesti , fara a putea aprecia scara valorilor , si banul castigat prin munca cinstita ! -
Sa nu uitam ca multi sau poate chiar foarte multi copii au dat-o in bara . Personal cunosc citeva cazuri cu parinti in toate mintile iar copiii ... vai de ei . Zilele trecute aflu ca un amic caruia ii perdusem urma acum citiva ani in urma, abia a iesit de la mititica . Ii cunosc parintii personal si foarte bine, de nota zece.
-
Da asa e...ei mereu ma suna si e enervant. Cand ti-e mai draga lumea ea suna...mamiii mai stai?! Daca nu e ea e tati. Pe bune...si cand ramaneamla iubitul meu ea ma suna dimineata ca hai acasa ca avem de mers pe nu stiu unde...cand colo nimic. A daunat relatiei. Eu mereu prinsa ca sa nu o supar etc. Dar exagereaza. Nu intelege. Singura metoda e sa plec sa nu mai stau in ceea ce mi-au oferit casa masina.. vreau viata mea a mea. Nu si ei sa zica mereu sa faca mereu. Par o ciudata sa fiu asa controlata la varsta mea. Ce nu accepta?! Sa ma lase sa fac ce vreau. Cand ii zic asa vine...da ce ti-am interzis eu ceva ?!! Ea psihic ma fute de cap si ea si tati. Le-am zis clar ms pt tot va iubesc respect dar linie! Ce e mult e mult.