Cum sa reusesc sa ma adun dupa o despartire?
-
0 0Buna.
Recent am incheiat o relatie de multi, multi ani si m-a afectat destul de rau.
Singurul lucru pe care pot sa il fac bine e sa ma duc la serviciu, si chiar ma duc cu placere acolo; e cam singurul lucru pe care nu pot sa il leg de fostul iubit.
In rest nu reusesc sa ma adun sa fac ceva productiv, nici macar sa imi desfac toate bagajele (m-am mutat intr-o locuinta noua). Doar sa stau si sa bocesc.
Cam tot ce as putea sa fac pentru mine imi aduce aminte de un moment in care le-am facut cu el sau el fiind in peisaj...
De exemplu, sunt un mare fan filme si seriale si am petrecut mult timp uitandu-ma la ele. Ma uitam singura, dar el era pe undeva misunand prin casa si m-am obisnuit sa stiu ca e acolo...Acum incerc sa ma uit si stau la acelasi birou si el nu mai e acolo...
A fost acolo mult timp si acum nu mai e. Si nu pot sa trec peste asta.
Deci cum pot sa trec mai departe? Cum trec opamenii mai departe cand pierd pe cineva important?
Stiu ca o sa-mi treaca, stiu ca o sa fiu bine, stiu ca o sa iubesc pe altcineva...
Dar acum? Ce pot sa fac acum? Cum ma pot lupta cu durerea, cu sentimentul ca toate sunt triste si fara rost? -
Iar te-ai despartit? Si anul trecut in iulie tot asta faceai, tot dupa o relatie de nu stiu cati ani.
Ori inca de atunci nu ti-ai revenit?
Acest mesaj a fost editat de către Maui.Wowie: -
Anul trecut in iulie a fost discutia despre despartire... si nu s-a intamplat imediat...Am mai lalait-o un timp ... sa ma obisnuiesc cu ideea, sa imi gasesc undeva sa stau...
Am incercat sa imi rezolv chestiile emotionale si chiar ajunsesem intr-un punct in care eram ok cu ce se va intampla.
Dar cand chiar m-am mutat, nu am mai fost atat de ok.
Nu a mai fost starea pe care o aveam in iulie, but it's still bad...
Si nu stiu cum sa ies din asta. -
-
Da.
Inainte sa ma mut, eram chiar optimista...
Stiam ca o sa imi fie greu la inceput sa fiu singura, dar aveam multe planuri...sa fac toate lucrurile pe care le-am amanat de-a lungul timpului, sa ma apuc serios de sport, sa petrec timp cu gandurile mele, imi dau seama cine sunt eu cu adevarat...
Aveam o viziune a unei Valentine impacata cu ea insusi, puternica, fericita...
Si acum viziunea aia pare foarte departe... -
valentina_s said:Buna.
Recent am incheiat o relatie de multi, multi ani si m-a afectat destul de rau.
Singurul lucru pe care pot sa il fac bine e sa ma duc la serviciu, si chiar ma duc cu placere acolo; e cam singurul lucru pe care nu pot sa il leg de fostul iubit.
In rest nu reusesc sa ma adun sa fac ceva productiv, nici macar sa imi desfac toate bagajele (m-am mutat intr-o locuinta noua). Doar sa stau si sa bocesc.
Cam tot ce as putea sa fac pentru mine imi aduce aminte de un moment in care le-am facut cu el sau el fiind in peisaj...
De exemplu, sunt un mare fan filme si seriale si am petrecut mult timp uitandu-ma la ele. Ma uitam singura, dar el era pe undeva misunand prin casa si m-am obisnuit sa stiu ca e acolo...Acum incerc sa ma uit si stau la acelasi birou si el nu mai e acolo...
A fost acolo mult timp si acum nu mai e. Si nu pot sa trec peste asta.
Deci cum pot sa trec mai departe? Cum trec opamenii mai departe cand pierd pe cineva important?
Stiu ca o sa-mi treaca, stiu ca o sa fiu bine, stiu ca o sa iubesc pe altcineva...
Dar acum? Ce pot sa fac acum? Cum ma pot lupta cu durerea, cu sentimentul ca toate sunt triste si fara rost?Valentina, daca te-ai mutat intr-o locuinta noua inseamna ca nu-l mai vezi peste tot pe "el", corect? Ai spatiul tau , incepe o alta etapa. Plangi pana te saturi, te descarci de nervi si te ridici usor, usor, mai schiopatand la inceput, dar trece. Acorda-ti timp, ca nu e dracul asa negru. Orice invat are si dezvat, numai moartea e definitiva, restul toate se pot rezolva. Fruntea sus!
Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: -
-
-
Stii cum e? Fiecare a ttrect prin asta, sau marea majoritate. Te asigur ca peste ceva timp vei fi mai bine. Cu lacrimi si muci, cu nopti bocite sau nu, cu sperante sau durere, etc ideea este ca fiecare depaseste momentul in modul lui. Tu vei suferi si vei depasi starea asta, dar cum habar nu am. Garantat e, ca vei trece peste tot ce a fost. Candva va fi doar o amintire si-atat. Capul sus. Nu esti singura! -
-
Durerea va inceta doar in momentul in care vei accepta situatia in care esti si vei realiza ca viitor alaturi de acest om nu exista!
Obsesia de a-ti plange de mila te tine in starea asta si daca nu te opresti acum, ajungi la depresii grave.
Nu exista "nu pot", exista "nu vreau ", atat in cazul tau cat si al altora.
Toti am trecut prin asa ceva, toti am suferit la un moment dat in viata, dar suntem oameni, avem creier, suntem in stare sa discernem ce-i bine de ce-i rau, cand ceva ne face rau nu-l mancam, cand o relatie este "toxica" incercam sa o ocolim si sa fugim de ea. Deci, fii cerebrala si accepta realitatea, accepta ideea ca viata fara el o sa fie mai buna si fiind libera acum, poti da o sansa altuia, cu care poti sa fii fericita.
Pune-ti in cap chiar azi, gata cu plansul si trecutul, viata iti va surande din nou daca ii deschizi usa!
fa-te frumoasa, intalneste-ti prietenele, iesi la plimbare si cauta sa stai cat mai mult timp posibil pe afara, nu singura in casa. Oboseste-ti trupul si mintea cu alte activitati si evita pe cat de mult posibil sa te mai gandesti la trecut. Trebuie sa intelegi ca oamenii care nu se pot dezlipii de trecut sunt pierduti in depresii masive si nefericire. Cred ca nu vrei asta, nu?
Doar tie iti sta in puteri sa decizi asta, lasa obsesia pt el, lasa trecutul si traiest-ti prezentul, deschizand o poarta vitorului fericit, unui posibil barbat care sa te merite, care sa te iubeasca si care sa-ti ofere dragostea si confortul de care ai nevoie.
-
-
Va multumesc pentru incurajari.
Problema e ca momentan nu accept situatia. Stiu ca nu am ce sa fac sa schimb ceva, nici nu pot sa incerc, nu pot sa fac un om care s-a hotarat ca nu sunt iubirea vietii lui sa-si schimbe parerea...Dar nu pot sa ma gandesc decat ca vreau foarte mult sa si-o schimbe...
Si ma simt blocata, stiind ca nu pot decat sa merg mai departe, dar dorind sa ma intorc inapoi.. -
valentina_s said:Va multumesc pentru incurajari.
Problema e ca momentan nu accept situatia. Stiu ca nu am ce sa fac sa schimb ceva, nici nu pot sa incerc, nu pot sa fac un om care s-a hotarat ca nu sunt iubirea vietii lui sa-si schimbe parerea...Dar nu pot sa ma gandesc decat ca vreau foarte mult sa si-o schimbe...
Si ma simt blocata, stiind ca nu pot decat sa merg mai departe, dar dorind sa ma intorc inapoi..Astfel de hotariri nu apar din senin . Ceva ceva declanseaza catre ideia de "la revedere" . Frumos si ok e cit lantul e intreg, cind s-o rupt ... sa-l tot inadesti ca nu mai e acelasi. Te impaci cu ideia/situatia si mergi mai departe .
-
Stii etapele refacerii dupa orice pierdere, nu? Negare, furie, negociere, depresie si acceptare. Se pot intampla in ordinea asta sau nu, si poti sa revii la unele stari si s-o iei iarasi de la capat. Tu acum esti in faza de negare, n-ai acceptat inca adevarul cu adevarat. Inca iti mai doresti sa te vrea. E firesc. Se pare ca SINGURA modalitate sa treci PESTE aceste stari este sa treci PRIN aceste stari
Adica sa lasi fiecare stare sa isi faca numarul, sa iti permiti sa simti ceea ce simti, si vei iesi la liman, garantat. Stiu ca simplul gand de a incepe un proces de refacere te sperie pentru ca ar insemna sa accepti ideea ca v-ati despartit. Asta este ironia negarii Dar si negarea asta trece, n-a ramas nimeni pe pamant blocat vesnic in negatie, cu exceptia celor cu boli mentale care se sinucid dupa despartiri, dar asta nu din cauza despartirilor cu pricina, ci din cauza faptului ca au boli mentale declansate/acutizate de factori stresanti si oricum nu erau ok dinainte. Ma rog, in cazul tau poti de exemplu sa ITI DORESTI sa mergi mai departe. Este un exercitiu foarte bun, iar apoi mintea ta va incepe sa proiecteze pozitiv cum va arata viata ta mai incolo, chiar daca nu imediat. Si un truc simplu. Stii diferenta dintre fericire si placere, nu? Ei bine, cand iti lipseste fericirea, cand mintea ta nu este capabila sa o simta pentru ca simte prea multa tristete, manipuleaz-o un pic. Da-i niste placere. Mai bine, inund-o cu placere. ORICE placeri poti gasi, de la seriale la mancarea favorita la un look nou la carti bune la sex la orice poti tu sa te gandesti. Daca mintea ta simte placere repetat, incepe sa fie indusa in eroare si sa creada ca esti fericita si apoi nu mai esti trista si puf! ti-ai eliberat mintea de NEfericire si acum poti cu adevarat sa fii fericita. -
Dragă Valentina,
Timpul le rezolvă pe toate! Dar nimic nu va mai fi cum a fost. Sunt lecțiile vieții pe care, cu cât le învățăm mai repede, cu atât mai bine. Nu știu ce vârstă ai. Vârsta este foarte importantă în astfel de situații. Eu aș proceda la o introspecție, aș vrea să înțeleg ce am dorit eu de la această relație și dacă am greșit cumva. Pentru că, deși este greu să acceptăm, cu toții facem greșeli. Și nu m-aș arunca foarte repede într-o altă relație.
Mult noroc! -
Narido said:Dragă Valentina,
Timpul le rezolvă pe toate! Dar nimic nu va mai fi cum a fost. Sunt lecțiile vieții pe care, cu cât le învățăm mai repede, cu atât mai bine. Nu știu ce vârstă ai. Vârsta este foarte importantă în astfel de situații. Eu aș proceda la o introspecție, aș vrea să înțeleg ce am dorit eu de la această relație și dacă am greșit cumva. Pentru că, deși este greu să acceptăm, cu toții facem greșeli. Și nu m-aș arunca foarte repede într-o altă relație.
Mult noroc!
Foarte bine spus ! -
nu este usor sa treci peste o despartire,indiferent cum a fost,mai buna sau mai rea! toata lumea sare sa explice si sa dea sfaturi,dar pune-te in locul celuilalt,asa suntem toti priceputi! exista un motiv,exista o vina de ambele parti,in final exista si durere,normal! daca nu te duci la un specialist sa-ti explice ce se intampla,e posibil sa nu uiti niciodata relatia asta,se poate agrava si poate duce la extreme! un psiholog invata depre "despartire",un curs intreg ,care dureaza ceva timp si explicatii,nu este usor! psiholog psihoterapeut adlerian www.gabrielaivanescu.blogspot.com, pe facebook sau 0745920971,bafta! vreau o parere despre asta dupa 2-3 sedinte de terapie,si apoi ai sa vezi altfel lumea!
