Când dragostea nu este suficientă
-
0 0Vă salut și vin cu o poveste. O poveste care m-a epuizat.
Sunt un bărbat în toată firea (cred eu) în cei 28 de ani de viață, am avut succes în dragoste, dar nu am reușit să am ceva mai mult de 3 ani. Vin dintr-o familie unită, iar asta m-a făcut să doresc să întemiez o familie.
Acum multe luni am întâlnit o femeie sau fată. de 25 de ani.La finalul verii am intalnit o fata cu care m-am cuplat, doar ca ea a plecat in alta tara si am stabilit sa mergem intr-o relatie la distanta. Desi nu sunt fan, am considerat ca este lucrul cel mai logic, tinand cont ca relatia noastra a fost una foarte buna, chiar daca am petrecut foarte putin timp impreuna. Cand ea a plecat, evident, ceva in mine s-a rupt, asa ca am decis, bai uite, as vrea sa vin eu la tine peste un an (tipa sta in Franta). Era o decizie pe care am luat-o poate din euforie, dar am decis ca vreau sa merg la ea, sa renunt la tot, la familie, prieteni, totul, ca sa fiu cu ea.
Initial a bucurat-o chestia asta, iar lucrurile au fost foarte bune intre noi, aproape 2 luni. Comunicare zilnica, etc, toate chestiile care se fac sa mearga o relatie la distanta, asa ca am stabilit ca de Craciun merg la ea. Zis si facut, am luat biletele, iar totul era super bine, pana acum o luna si jumatate. Dupa trei luni de relatie, "a dat drumul" porumbelului din colivie si mi-a spus ca ma iubeste. Evident, simteam la fel, asa ca i-am raspuns si eu. Din acea clipa, lucrurile au inceput sa fie altfel, iar la 2 saptamani distanta, mi-a spus ceva ce m-a deranjat, ca fostul ei prieten se muta in zona cu ea. Fostul prieten este oarecum prezent in viata ei, pe principiul ca din cand in cand, mai interactioneaza, iar el este motivul pentru care ea initial plecase la studii acolo. Am apreciat ca mi-a spus, ca relatia noastra este in regula, dar a fost ceva ce m-a enervat, ma racaia, iar am cautat, stupid, dar am cautat motiv de cearta, iar dupa vreo doua zile, ne-am certat ca lumea, cearta ce a durat vreo 3 zile. Aceea a fost prima cearta din relatia noastra. Cearta ca lumea.
Din acea clipa, relatia s-a racit, ea era inca acolo, mereu, doar ca nu era. Simteam ca ceva e in neregula, chiar daca vorbeam la fel de des, doar ca o faceam diferit. Nu mai aveam intimitate, era colega ei de apartament mereu acolo si mereu vorbea si cu ea, de fata cu mine, nu stiu, nu ma mai simteam dorit, simteam ca nu ma mai vrea. Iar ea e o tipa care uita sa mai dea vreun semn cand pleaca de acasa, iar daca aveam ceva stabilit, rareori anunta ca nu mai poate sa ajunga. Cu toate acestea, nu existau semne ca inseala. Initial m-am gandit ca poate a dat peste vreun coleg sau chiar fostul, dar nu, sunt total sigur de asta, sunt mici detalii intime care imi confirmau asta, plus, chiar daca nu dadea semn, pareau ore si momente in care nu avea cum sa faca asa ceva. Mergand mai departe, intre timp s-a angajat, iar cu scoala, treaba a devenit super serioasa la ea, doar ca in putinul timp pe care il mai avea, vorbea cu mine. Avansand, cu doua zile inainte de primele ore de munca, a fost undeva si a uitat ca trebuia sa ne vedem pe skype si nu a intrat sa ma anunte (nu stiu, pe mine chestiile astea imi par elementare de bun simt), iar eu m-am enervat si am confruntat-o. A urmat un maraton de cearta, in care a inceput sa imi reproseze chestii si finalmente sa imi spuna bomba: m-am hazardat cand am spus ca te iubesc si ca m-am reobisnuit cu libertatea.
I-am spus bine, atunci ne oprim, dar a urmat un maraton intreg de plans si am stabilit sa ramanem impreuna. Zis si facut, eu oarecum m-am distantat, nu ne-am mai certat, dar ea se simtea ca este schimbata cu mine. Dupa aproape o luna, finalmente, i-am spus ce simt: Uite, eu nu mai cred in noi, ma doare, ma simt ca nu mai ma vrei si nu inteleg de ce, da poate am reactionat si eu ciudat, dar nu faci asta la primul hop mai greu, practic ne-am lansat toate cartiile pe fata. Bun, de la ea a urmat partea cea mai interesanta pe care o sintetizez: Ai pus presiune ca vrei sa vii la mine, ca ai facut-o prea repede, ca imi ceri chestii si nu ma lasi pe mine sa le fac (nu le mai facea din clipa cand am simtit ceva) si ca ea vrea independenta, dar ma vrea si pe mine, ca ea nu stie ce vrea de fapt, ca e intr-o etapa a vietii ei in care nu stie ce vrea, vrea ambele, nu stie daca ramane in Franta, ca de ce sa vin eu, ca ea e sucita, etc
Ideea e ca, din clipa in care mi-a spus ca s-a hazardat cu "te iubesc", in mine s-a rupt ceva si i-am spus asta, Nu stiu ce sa fac, plec intr-o luna la ea si nu stiu ce sa fac. O iubesc cu toata inima mea, dar nu mai cred deloc in ea, de fapt mint, cred in fidelitatea ei, dar simt ca are o bariera pe care eu nu am cum sa o dobor. nu stiu ce sa fac, cum sa fac, nu mai sunt fericit, dar ma agat de dragostea asta nenorocita pe care i-o port, pe acele luni de fericire in care am fost impreuna. Nu stiu ce sa fac, vreau sa spun stop pentru ca simt ca nu mai putem repara asta, dar ma doare enorm pentru ca nu e corect, nu e corect ca distanta asta sa ingroape o relatie asa. Eu am decis ca vreau sa plec, pentru ca ea nu se intorcea si eu am vrut sa fac asta pentru noi, nu sa pun presiune, plus, o faceam abia la anul, nu acum, doar daca relatia mergea. Ma simt intr-un labirint fara iesire in care nu stiu ce pot sa fac, intr-adevar, am fost frustrat de episodul acela, dar nu stiu, nu renunti din prima la relatie, de fapt nu e vorba de renuntat, ca eu am vrut sa plec si ea nu a vrut. Practic vrea relatia, dar ea nu stie ce simte. Timpul a trecut, am ajuns la ea, iar vacanța am petrecut-o împreună.
Am zburat cu emoţii şi am ajuns acolo, m-a luat de la aeroport. E foarte greu de descris cât de bucuroasă era, radia. Şi eu la fel. Am petrecut întreaga perioadă împreună şi a fost excelent. Evident au existat mici clinciuri, dar în mare a fost foarte bine. Ne-am comportat ca un cuplu care parcă stătea de ani în aceeaşi casă.
A fost frumos, m-am simţit bine, dar a fost finalul.
Am revenit pe 10 înapoi, iar de atunci ea a reveni la cum era, doar că şi eu eram diferit. Nu ştiu de ce.
Ieri i-am spus că o simt că a revenit la vechile obiceiuri, este cum era înainte. Mi-a spus că are multe pe cap, atât. Am confruntat-o seara pe skype şi mi-a spus că nu ştie ce simte. I-am spus că nu mai pot continua aşa, nu mai pot continua situaţia asta.
Ulterior m-a sunat, a tăcut, am vorbit şi într-un final mi-a spus că voia să îmi zică zilele astea că ea nu vrea relaţie, dar mă vrea pe mine, nu vrea să plec. I-am spus că nu pot face asta. Mi-am luat rămas bun şi am închis. Nu am mai vorbit de atunci. A plâns mult la telefon.
Eu mă simt epuizat. Distanţa ne-a ucis. I-am dat totul, tot ce am putut eu, iar ea mi-a dat acel ”nu știu”, acel te vreau dar nu vreau relație. De ce, cum am ajuns la stadiul ăsta?
Vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți asta. -
daria_alex said:Cred ca lucrurile s-au petrecut un pic cam repede. Adica nici nu ati apucat sa va cunoasteti bine si sa va dati seama de ce simtiti si v-ati bagat intr-o relatie la distanta.
Mi se pare dificil. Cred ca si din cauza asta fata este confuza iar faptul ca tu imediat te-ai aruncat ca vrei relatie serioasa, ca vrei sa te duci la ea, a speriat-o putin.
Nu a fost chiar imediat. Ci după o anumită perioadă de timp și doar dacă mergea relația și evident, poate la anul, nu mâine. -
Eu cred ca ea tine la tine dar nu e la varsta la care sa isi doreasca o relatie atat de serioasa pe cat iti doresti tu (tu vrei sa te casatoresti iar ea nu e inca sigura ce vrea si... e normal asa... o femeie, intr-o casatorie, are destul de multe responsabilitati si trebuie sa fie pregatita pentru asta). In schimb, tu ai incercat sa maturizezi artificial relatia voastra... facand planuri si cerandu-i atentie.
Pe de alta parte mi se pare ca analizezi exagerat de mult ce face ea... tu esti acasa, astepti in timp ce ea trebuie sa se adapteze la o realitate diferita de a voastra. In plus, faptul ca te-ai suparat ca nu ti-a dat mesaj fiindca nu a putut vorbi cu tine si ai mai si "confruntat-o" mi se pare un pic cam mult... poate ca nu a putut sa te sune din diverse motive (ma gandesc ca ea trebuie sa invete, sa lucreze, sa isi spele hainele, sa isi faca curatenie, sa isi pregateasca mancare, sa doarma etc) iar tu cerandu-i atentie cand si cum vrei... s-ar putea sa arati ca o piatra care ii este agatata de gat. Probabil ca te iubeste dar vrea o relatie mai relaxata putin. -
Damien said:Vă salut și vin cu o poveste. O poveste care m-a epuizat.
Sunt un bărbat în toată firea (cred eu) în cei 28 de ani de viață, am avut succes în dragoste, dar nu am reușit să am ceva mai mult de 3 ani. Vin dintr-o familie unită, iar asta m-a făcut să doresc să întemiez o familie.
Acum multe luni am întâlnit o femeie sau fată. de 25 de ani.La finalul verii am intalnit o fata cu care m-am cuplat, doar ca ea a plecat in alta tara si am stabilit sa mergem intr-o relatie la distanta. Desi nu sunt fan, am considerat ca este lucrul cel mai logic, tinand cont ca relatia noastra a fost una foarte buna, chiar daca am petrecut foarte putin timp impreuna. Cand ea a plecat, evident, ceva in mine s-a rupt, asa ca am decis, bai uite, as vrea sa vin eu la tine peste un an (tipa sta in Franta). Era o decizie pe care am luat-o poate din euforie, dar am decis ca vreau sa merg la ea, sa renunt la tot, la familie, prieteni, totul, ca sa fiu cu ea.
Initial a bucurat-o chestia asta, iar lucrurile au fost foarte bune intre noi, aproape 2 luni. Comunicare zilnica, etc, toate chestiile care se fac sa mearga o relatie la distanta, asa ca am stabilit ca de Craciun merg la ea. Zis si facut, am luat biletele, iar totul era super bine, pana acum o luna si jumatate. Dupa trei luni de relatie, "a dat drumul" porumbelului din colivie si mi-a spus ca ma iubeste. Evident, simteam la fel, asa ca i-am raspuns si eu. Din acea clipa, lucrurile au inceput sa fie altfel, iar la 2 saptamani distanta, mi-a spus ceva ce m-a deranjat, ca fostul ei prieten se muta in zona cu ea. Fostul prieten este oarecum prezent in viata ei, pe principiul ca din cand in cand, mai interactioneaza, iar el este motivul pentru care ea initial plecase la studii acolo. Am apreciat ca mi-a spus, ca relatia noastra este in regula, dar a fost ceva ce m-a enervat, ma racaia, iar am cautat, stupid, dar am cautat motiv de cearta, iar dupa vreo doua zile, ne-am certat ca lumea, cearta ce a durat vreo 3 zile. Aceea a fost prima cearta din relatia noastra. Cearta ca lumea.
Din acea clipa, relatia s-a racit, ea era inca acolo, mereu, doar ca nu era. Simteam ca ceva e in neregula, chiar daca vorbeam la fel de des, doar ca o faceam diferit. Nu mai aveam intimitate, era colega ei de apartament mereu acolo si mereu vorbea si cu ea, de fata cu mine, nu stiu, nu ma mai simteam dorit, simteam ca nu ma mai vrea. Iar ea e o tipa care uita sa mai dea vreun semn cand pleaca de acasa, iar daca aveam ceva stabilit, rareori anunta ca nu mai poate sa ajunga. Cu toate acestea, nu existau semne ca inseala. Initial m-am gandit ca poate a dat peste vreun coleg sau chiar fostul, dar nu, sunt total sigur de asta, sunt mici detalii intime care imi confirmau asta, plus, chiar daca nu dadea semn, pareau ore si momente in care nu avea cum sa faca asa ceva. Mergand mai departe, intre timp s-a angajat, iar cu scoala, treaba a devenit super serioasa la ea, doar ca in putinul timp pe care il mai avea, vorbea cu mine. Avansand, cu doua zile inainte de primele ore de munca, a fost undeva si a uitat ca trebuia sa ne vedem pe skype si nu a intrat sa ma anunte (nu stiu, pe mine chestiile astea imi par elementare de bun simt), iar eu m-am enervat si am confruntat-o. A urmat un maraton de cearta, in care a inceput sa imi reproseze chestii si finalmente sa imi spuna bomba: m-am hazardat cand am spus ca te iubesc si ca m-am reobisnuit cu libertatea.
I-am spus bine, atunci ne oprim, dar a urmat un maraton intreg de plans si am stabilit sa ramanem impreuna. Zis si facut, eu oarecum m-am distantat, nu ne-am mai certat, dar ea se simtea ca este schimbata cu mine. Dupa aproape o luna, finalmente, i-am spus ce simt: Uite, eu nu mai cred in noi, ma doare, ma simt ca nu mai ma vrei si nu inteleg de ce, da poate am reactionat si eu ciudat, dar nu faci asta la primul hop mai greu, practic ne-am lansat toate cartiile pe fata. Bun, de la ea a urmat partea cea mai interesanta pe care o sintetizez: Ai pus presiune ca vrei sa vii la mine, ca ai facut-o prea repede, ca imi ceri chestii si nu ma lasi pe mine sa le fac (nu le mai facea din clipa cand am simtit ceva) si ca ea vrea independenta, dar ma vrea si pe mine, ca ea nu stie ce vrea de fapt, ca e intr-o etapa a vietii ei in care nu stie ce vrea, vrea ambele, nu stie daca ramane in Franta, ca de ce sa vin eu, ca ea e sucita, etc
Ideea e ca, din clipa in care mi-a spus ca s-a hazardat cu "te iubesc", in mine s-a rupt ceva si i-am spus asta, Nu stiu ce sa fac, plec intr-o luna la ea si nu stiu ce sa fac. O iubesc cu toata inima mea, dar nu mai cred deloc in ea, de fapt mint, cred in fidelitatea ei, dar simt ca are o bariera pe care eu nu am cum sa o dobor. nu stiu ce sa fac, cum sa fac, nu mai sunt fericit, dar ma agat de dragostea asta nenorocita pe care i-o port, pe acele luni de fericire in care am fost impreuna. Nu stiu ce sa fac, vreau sa spun stop pentru ca simt ca nu mai putem repara asta, dar ma doare enorm pentru ca nu e corect, nu e corect ca distanta asta sa ingroape o relatie asa. Eu am decis ca vreau sa plec, pentru ca ea nu se intorcea si eu am vrut sa fac asta pentru noi, nu sa pun presiune, plus, o faceam abia la anul, nu acum, doar daca relatia mergea. Ma simt intr-un labirint fara iesire in care nu stiu ce pot sa fac, intr-adevar, am fost frustrat de episodul acela, dar nu stiu, nu renunti din prima la relatie, de fapt nu e vorba de renuntat, ca eu am vrut sa plec si ea nu a vrut. Practic vrea relatia, dar ea nu stie ce simte. Timpul a trecut, am ajuns la ea, iar vacanța am petrecut-o împreună.
Am zburat cu emoţii şi am ajuns acolo, m-a luat de la aeroport. E foarte greu de descris cât de bucuroasă era, radia. Şi eu la fel. Am petrecut întreaga perioadă împreună şi a fost excelent. Evident au existat mici clinciuri, dar în mare a fost foarte bine. Ne-am comportat ca un cuplu care parcă stătea de ani în aceeaşi casă.
A fost frumos, m-am simţit bine, dar a fost finalul.
Am revenit pe 10 înapoi, iar de atunci ea a reveni la cum era, doar că şi eu eram diferit. Nu ştiu de ce.
Ieri i-am spus că o simt că a revenit la vechile obiceiuri, este cum era înainte. Mi-a spus că are multe pe cap, atât. Am confruntat-o seara pe skype şi mi-a spus că nu ştie ce simte. I-am spus că nu mai pot continua aşa, nu mai pot continua situaţia asta.
Ulterior m-a sunat, a tăcut, am vorbit şi într-un final mi-a spus că voia să îmi zică zilele astea că ea nu vrea relaţie, dar mă vrea pe mine, nu vrea să plec. I-am spus că nu pot face asta. Mi-am luat rămas bun şi am închis. Nu am mai vorbit de atunci. A plâns mult la telefon.
Eu mă simt epuizat. Distanţa ne-a ucis. I-am dat totul, tot ce am putut eu, iar ea mi-a dat acel ”nu știu”, acel te vreau dar nu vreau relație. De ce, cum am ajuns la stadiul ăsta?
Vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți asta.
Nu distanta v a ucis, ci lipsa lucrurilor in comun, a nepotrivirii! -
Mie nu mi se pare ca s-a grabit sa mearga la ea. Din cate am inteles eu ar fi urmat asta peste un an, right? Si si-au petrecut doar sarbatorile impreuna, ca un concediu/vacanta ceea ce mi se pare dragut.
Fata s-a speriat, a vazut ideea plecarii tale la ea de tot ca pe un pas incredibil de serios, la o relatie avansata, la locuit impreuna si chiar si pasul spre oficializarea relatiei, si probabil ca atunci cand v-ati cunoscut si ati petrecut ceva timp impreuna nu s-a gandit ca v-a avansa totul asa de repede.
Voi n-ati apucat sa va cunoasteti prea bine, de aici clinciurile dintre voi, neintelegerea, neincrederea, etc. A plecat rapid si poate ca n-a fost tocmai o idee buna sa pastrati o relatie la distanta.
Nu a fost sa fie, Damien. Nu-i aleasa ta. Acum incearca sa treci peste si ia toata povestea ca pe ceva din care ai de invatat, ca pe o experienta de viata. -
-
-
-
Damien said:
acel te vreau dar nu vreau relație.
Mah, vorbele de sus le-aş traduce altfel decât ai făcut-o tu, cam aşa: te vreau, pe tine carcasă, dar nu vreau o relaţie cu tine, caracter. Îmi pari deloc ager pentru o femeie care, pentru a te impulsiona să-ţi mişti dosul mai cu hotărâre, îţi strecoară-n dialog şopârliţe ca aceasta "vezi că fostul s-a mutat în zona mea". Toate cele spuse cereau o gelozie cu activare, nu o scăldare-n pasivitatea deja cunoscută pesemne de ea. Te vreau-nu te vreau e expresia războiului dus între cele două raţiuni - raţiunea sufletască (te iubesc, miau-miau, pis-pis) şi raţiunea minţii (prea pasiv, nu îndeajuns pentru mine). Mă rog, eu aşa te văd, inactiv. Să ridici un receptor cu un alo târât de pe canapea pe fotoliu nu înseamnă susţinerea unei relaţii la distanţă. Dă-i mai mult, de vrei.
-
-
-
-
-
alcidess said:P.S. Mirelescu este frustrata!E clar de ce!
Este evident că am o relaţie la distanţă, m-ai prins. Şi cel mai tare mă frustrează că mă sună des. Uneori îmi dă şi sms. Ca acum. Din bucătărie. Tu vrei înghe? că din cupa mea nu-ţi mai dau. Vezi şi tu ce nenorocit, nu mi-ar da o lingură de îngheţată.
Hai, pa! Vierme.
-
-
O să fac câteva specificări.
Despre ea: ea a rămas singură pe lume la 19 ani, ambii părinți s-au prăpădit, iar ea a rămas în casă cu vărul ei. Din clipa plecării la studii, ea nu mai știe nimic de ce se întâmplă cu casa ei, s-a certat cu două prietene apropiate, amândouă spunând că ea nu își face timp pentru ele, iar cu celelalte două, le răspunde doar când are chef. Stă cu două românce acum, pe care le critică mereu. Referitor la nu scrie, nu e vorba că avem o oră mereu, ca la vorbitor, nu, ideea era că ea mereu punea asta nu neapărat prioritar, dar nici în coadă, iar faptul că nu dădea niciun semn când aveam ceva planificat, pentru că se lua cu altele, mă puneau pe gânduri.
Despre mine: Vă rog țineți cont de asta, este foarte important. Când ea a plecat, noi nu am avut niciun plan nimic, deși relația de aici, scurtă, a părut că a durat câțiva ani. După o perioadă de plecare, eu i-am propus că DACĂ relația la distanță merge, eu aș fi dispus să merg acolo. Aș fi dispus, bazându-mă pe ideea că ea a plecat fără să decidem ce facem. Această chestie de neștiută pe mine mă deranja, iar ei îi plăcea. Eu ERAM dispus să fac acest sacrificiu, iar asta cred că a speriat-o.
Încă ceva, înainte să plec, mi-a spus că ea se vede pe viață cu mine, la 3 săptămâni distanță vă scriu rândurile astea. -
Damien said:O să fac câteva specificări.
Despre ea: ea a rămas singură pe lume la 19 ani, ambii părinți s-au prăpădit, iar ea a rămas în casă cu vărul ei. Din clipa plecării la studii, ea nu mai știe nimic de ce se întâmplă cu casa ei, s-a certat cu două prietene apropiate, amândouă spunând că ea nu își face timp pentru ele, iar cu celelalte două, le răspunde doar când are chef. Stă cu două românce acum, pe care le critică mereu. Referitor la nu scrie, nu e vorba că avem o oră mereu, ca la vorbitor, nu, ideea era că ea mereu punea asta nu neapărat prioritar, dar nici în coadă, iar faptul că nu dădea niciun semn când aveam ceva planificat, pentru că se lua cu altele, mă puneau pe gânduri.
Despre mine: Vă rog țineți cont de asta, este foarte important. Când ea a plecat, noi nu am avut niciun plan nimic, deși relația de aici, scurtă, a părut că a durat câțiva ani. După o perioadă de plecare, eu i-am propus că DACĂ relația la distanță merge, eu aș fi dispus să merg acolo. Aș fi dispus, bazându-mă pe ideea că ea a plecat fără să decidem ce facem. Această chestie de neștiută pe mine mă deranja, iar ei îi plăcea. Eu ERAM dispus să fac acest sacrificiu, iar asta cred că a speriat-o.
Încă ceva, înainte să plec, mi-a spus că ea se vede pe viață cu mine, la 3 săptămâni distanță vă scriu rândurile astea.
"Te vreau , dar nu vreau relatie" se traduce fix prin aia ca "se vede pe viata cu tine!"!!!! pacat ca vinde gogosi, fata!!!
)))))))