Regulile lui
-
0 0Ani de zile am acceptat o relatie de compromis. De ce? Pentru ca el mereu a fost disponibil partial pentru mine chiar daca in ultimii ani nu mai e casatorit. E genul de om in cautarea a ceva "mai bun" dar asta inseamna anumite "calitati" ale partenerei oficiale: sa aiba relatii multe, sa fie cunoscuta, sa castige bine. Nu e cazul meu. In schimb, probabil si la mine a gasit ceva pentru ca mereu m-a tinut undeva acolo pentru momentele cand avea nevoie de sensibilitate, o vorba buna si intelegatoare, apropiere. Un fel de altceva in lumea lui.
Pe de alta parte am ajuns la capatul rabdarii oferind si neprimind mai nimic in schimb. Am ajuns aproape sfarsita asteptandu-i telefoanele si incercand sa par fericita cand il vad. Am mers pe principul ca reprosurile nu sunt greu de facut si viata e scurta deci sa fac din putin ceva frumos.
Tot ceea ce e intre noi e dupa regulile lui. Pentru ca daca vreau un pic mai mult raspunsul vine automat "nu pot". E ceva intre noi fara cuvinte,ceva ce nu mai pot suporta. As vrea sa transez o data situatia sa stiu ce asteptari oricat de mici pot avea de la el. Imi amintesc de prima intalnire din anul acesta, atunci i-am spus timid sa nu ma mai caute dar el mi-a spus sa las lucrurile asa cat functioneaza. Ei bine, pentru mine par a nu mai functiona cand intr-o luna il vad de "x" ori ca apoi sa dispara o enormitate...Cum sa pun problema?
Apropo, ultima oara, acum cateva saptamani m-a sunat cu glasul ala care spunea "vreau sa te vad". Ultimile dati mi-a adus mereu cate ceva, ceea ce e neobisnuit. Oare de ce sunt barbatii brusc draguti ca apoi sa dispara?!
Acest mesaj a fost editat de către Ilyinca: -
Acest barbat poarta denumirea de...."curva masculina"
intrebarea mea e: unde iti este stima de sine? Te respecti si tu macar putin? Cun pot accepta sa stii ca el te trateaza ca pe un obiect pe care il foloseste ori de cate ori are chef si ca are siguranta ca mereu esti disponibila pt vrerea lui te desconsidera si totodata vede in tine o femeie slaba, fara principii si fara aspiratii, te trateaza indiferent si cand incep hormonii sa i se agite hop te suna si te cheama la apel iti place asa? iti place sa fii subminata si folosita ori de cate ori are el chef? Nu iti doresti si tu un barbat sa te iubeasca, sa te respecte, sa te alinte , sa te valorifice ? Trezeste-teeee omu' asta niciodata nu se va plimba la brat cu tine, si niciodata nu se va afisa in lume cu tine nu mai vorbim de relatie sau casatorie
... -
-
Ilyinca said:Ani de zile am acceptat o relatie de compromis. De ce? Pentru ca el mereu a fost disponibil partial pentru mine chiar daca in ultimii ani nu mai e casatorit. E genul de om in cautarea a ceva "mai bun" dar asta inseamna anumite "calitati" ale partenerei oficiale: sa aiba relatii multe, sa fie cunoscuta, sa castige bine. Nu e cazul meu. In schimb, probabil si la mine a gasit ceva pentru ca mereu m-a tinut undeva acolo pentru momentele cand avea nevoie de sensibilitate, o vorba buna si intelegatoare, apropiere. Un fel de altceva in lumea lui.
Pe de alta parte am ajuns la capatul rabdarii oferind si neprimind mai nimic in schimb. Am ajuns aproape sfarsita asteptandu-i telefoanele si incercand sa par fericita cand il vad. Am mers pe principul ca reprosurile nu sunt greu de facut si viata e scurta deci sa fac din putin ceva frumos.
Tot ceea ce e intre noi e dupa regulile lui. Pentru ca daca vreau un pic mai mult raspunsul vine automat "nu pot". E ceva intre noi fara cuvinte,ceva ce nu mai pot suporta. As vrea sa transez o data situatia sa stiu ce asteptari oricat de mici pot avea de la el. Imi amintesc de prima intalnire din anul acesta, atunci i-am spus timid sa nu ma mai caute dar el mi-a spus sa las lucrurile asa cat functioneaza. Ei bine, pentru mine par a nu mai functiona cand intr-o luna il vad de "x" ori ca apoi sa dispara o enormitate...Cum sa pun problema?
Apropo, ultima oara, acum cateva saptamani m-a sunat cu glasul ala care spunea "vreau sa te vad". Ultimile dati mi-a adus mereu cate ceva, ceea ce e neobisnuit. Oare de ce sunt barbatii brusc draguti ca apoi sa dispara?!
pt ca gasesc prostanace care sa accepte mitocania lor! -
-
Milady_me said:Ăsta e ziaristul de care scriai prin februarie că l-ai cunoscut pe un site de socializare?
Nu! Atunci s-au lamurit lucrurile. Am pastrat aceasta legatura de care scriu pentru ca e veche, pentru ca omul la o privire a unui necunoscut pare serios, sobru, distins (chiar este!). N-am inatlnit pe cineva care fizc, intelectual sa-l depaseasca, nici nu am cautat. Am si eu viata mea destul de plina si intr-un fel ma amageam ca sunt multumita cu atat.
Sigur, fiecare dorim un barbat doar al nostru, care sa ne iubeasca, sa ne respecte, sa fie atent. Dar cu realitate privind acesti barbati sunt raritati mai ales de la o anumita varsta cand cercul de cunostinte devine din ce in ce mai ingust.
-
-
-
Ilinca , eu zic sa-ti aduni puterile si sa o rupi cu el de tot . Nu ma refer la clarificari sau la transat lucrurile cum spui tu , la modul de ori/ori . Nu. Ma refer la ,,adio" . E singura cale de a obtine ce iti doresti tu . De la urmatorul , clar .
Asa ca... la urmatorul telefon , te sfatuiesc sa nu mai fi disponibila .
Nu inteleg cum de nu va apuca dracii si dorul de razbunare cu de astia .
Acest mesaj a fost editat de către clara1: -
clara1 said:Ilinca , eu zic sa-ti aduni puterile si sa o rupi cu el de tot . Nu ma refer la clarificari sau la transat lucrurile cum spui tu , la modul de ori/ori . Nu. Ma refer la ,,adio" . E singura cale de a obtine ce iti doresti tu . De la urmatorul , clar .
Asa ca... la urmatorul telefon , te sfatuiesc sa nu mai fi disponibila .
Nu inteleg cum de nu va apuca dracii si dorul de razbunare cu de astia .Bine zis. Sa-mi adun puterile. Acum, cand au scazut spre zero, obosita fiind de situatia asta, dupa un an cu asteptari presarate cu frumos, cu neasteptat. Cu amintirile e cel mai greu. Merci de sfat!
-
-
-
-
