tradez prietenia?
-
0 0Buna, sa va povestesc de ce e cu semnul intrebarii titlul subiectului.
Eu si "X" suntem prietene de peste 5 ani, in toti acesti ani am fost prietene foarte bune, ne-am povestit greutatile si bucuriile, ne-am ajutat reciproc si totul a fost neconditionat.
De aproximativ un an, X este intr-o continua schimbare, si nu in bine. Schimbarea a inceput odata cu decesul a 2 persoane dragi ei in decurs de un an. In ce consta schimbarea?,Sper sa aveti rabdare sa cititi.
Nici nu stiu cu ce sa incep. Ceea ce in momentul de fata ma sperie, este faptul ca vorbeste depre rugaciuni de dusmani, despre planuri de razbunare si ca viata a facut-o sa fie ca un sarpe cu sange rece. Sincer, incep sa cred ca are probleme psihice, nu mai stie sa se integreze intr-un grup nou, nu mai are prieteni inafara de mine, nu viseaza ca orice femeie sa aiba un copil, o familie, o casa propie, ii place sa stea izolata (lucreaza de acasa-traduceri) si are reactii din ce in ce mai urate si ciudate. Spre exemplu: vanzatoarea din cartier o intreaba cum de a reusit sa slabesca, la care ea: "stii ceva ,tu sa iti vezi de treaba ta, ca nu te intereseaza pe tine viata mea privata, tu mai bine sa iti tunzi parul ala si sa iti iei alt tricou pe tine ca asta iti scoate sunci, asa ca nu mai avea grija mea". Am ramas socata, imi era mie rusine de situatie, ea nu era asa, eventula zicea ca a avut grija ce a manact si punct sau dadea un raspuns evaziv, acum...parca a luat-o razna de tot. Alta situatia similara, o intreaba colega de apartament daca nu vrea sa manance clatite proaspete la care ea: "sa nu crezi ca am ajuns eu sa manac clatitele tale, daca vreau pot sa imi fac singura, te rog sa nu mai ai grija mea ce mananc eu, fiecare are viata lui privata si sa nu ai grija mea", raspuns dat in conditiile in care colega de ap se mutase de doar 3 zile si abia apucase sa schimbe 2 cuvinte cu ea, nici macar nu o intrebase de cat timp sta in apartament- doar salut si pa.
Bunica ei e bolnava psihic, mama ei-, o persona endocrinata care chiar face rugaciuni pentru dusmani si este sclintita rau tare, in casa mamei ei, peste tot nu gasesti decat sticle de aghiazma, carti de rugaciuni si icoane, e ciudata rau, acum X- calca pe urmele mamei ei, mama pe care chiar ea o reneaga pentru ca face rugaciuni de dusmani si ca i-a distrus copilaria.
Problema mea este ca incepe sa nu imi mai placa de ea, ma streseaza cu 40 si ceva de mesaje la 2-3 de noapte ca nu are somn pe ideea ca le vad eu cand ma trezesc, vreau nu vreau trebuie sa imi inchid telefonul sau sa il dau pe silent ca sa pot dormi, in cele 40 de mesaje nu face decat sa ma plictisesca cu detalii neinteresante ptr mine despre "dusmanii" ei. De foarte multe ori raspunsurile mele la zecile de mesaje au fost unele seci; gen: aha, nasol, etc.. 2 -3 cuvinte ca sa nu zica ca o las la greu si nu o ascult, dar ca sa ii si arat ca nu ma intereseaza rautatile ei. Sincer imi ajunge, am incercat sa ii arat ca lucrurile nu stau atat de rau si ca trebuie sa se calmeze ptr a fi mai lucida, am incercat sa ii arat ca exagereaza, ca nu e ok ceea ce face, dar nu am avut nici o sansa- a inceput sa vorbesca peste mine, sa ma contrazica, ca ea are dreptate, ca viata pe ea a calit-o, ca a murit 2 persoane in fata ei si nu a varsat o nici o lacrima, ca are planuri de razbunare si ac de cojocul fiecaruia ( gen sa puna pioneze pe jos pentru a se intepa "dusmanul"). Are 26 de ani, s-a tampit de cap, la varsta ei numai la pioneze nu trebuia sa se gandesca.
Nu mai este prietena pe care eu am apreciat-o pentru corectitudinea si bunatatea ei sufletesca, la inceput am crezut ca starea ei va fi una episodica cauzata de unele greutati, dar ea e pe zi ce trece e din ce in ce mai rau. Unoeri simt ca nu as vrea sa mai am nici o legatura cu ea, as vrea sa am si eu liniste, sa nu mai fiu bombardata de telefoane si mesaje, dar in acelasi timp simt ca mi-as trada o prietena buna cu care am amintiri frumoase si urate, cu care am impartasit atat de multe trairi, bune si rele.
Repet, orice incercare a mea de a sta de vorba cu ea a esuat, stiu ca daca i-as spune in mod direct- nu esti ok- mergi la un psiholog ca nu faci fata probelemor- as deveni si eu dusmanul ei, ca o judec si ca ma bag in viata ei.
Daca ar fi sa nu ii mai raspund la telefoane si la mesaje, ar fi o tradare din partea mea? ar trebui ca o prietena ce am fost, sa ii acult toate tampeniile? Sunt obligata moral sa ii fiu aproape neconditionat, chiar daca mie imi displace din ce in ce mai mult? Ma simt de parca am pierdut o prietena, ca nu mai e aceiasi persoana, ca o ia razna rau de tot si eu nu stiu cum sa o ajut...ceea ce v-am povestit este doar in mare, nu va mai povestesc cat de mult s-a schimabat fizic, cum toata lumea de pe strada intoarce capul dupa ea pentru ca are cele mai ciudate haine, fara o noima, cu 10 coliere la gat si fes in cap si floare in piept.. fix a un om cu probleme...
Am scris mult, astept si parerile voastre.
Va multumesc anticipat.
Acest mesaj a fost editat de către ioanaaz: -
Frist of all - cum adica rugaciuni la dusmani?
))
A fi credincios si a avea icoane si carti in casa e o chestie pe care o consider foarte normala avand in vedere ca suntem crestini.
Dar..
1. Se roaga pt binele dusmanilor
sau
2. Fac rugaciuni pt "aranajarea" dusmanilor ?
Pt ca daca vorbim de punctul 2 asta nu e deloc credinta ci e un pic de vrajitorie de 2 bani, ceea ce-i fix opusul.
Asa.. la subiect.
Ce dusmani are ea asa de groaznici si tematori din cauza carora nu poate dormi noaptea?
Inteleg ca i-au murit 2 persoane dragi. Eu cunosc schimbarea asta, am vazut-o pe pielea mea la un prieten drag mie, caruia ii murise fratele fix in fata lui. Schimbarea a fost dramatica..dar implicandu-ne cu totii in viata lui si ajutandu-l si-a revenit complet, a trecut peste.
Am inteles ca nu poti sa discuti cu ea.. why not? Pana la urma crezi ca e mai ok sa incepi sa o ignori in loc sa-i spui verde-n fata ca are probleme si ca oricand esti dispusa sa o ajuti sa treaca peste?
Eu in locul tau nu as putea sa nu pot sa-i spun ..sta-n datoria ta de prietena. Schimbarea ei vine din suferinta si clipe grele, eu zic ca merita un strop de ajutor, mai ales ca spui ca nu mai vrea pe nimeni altcineva in viata ei.
Ai incercat sa-i arati ca viata poate fi inca roz si nu doar alb-negru?
Nu stiu, discuta cu ea, explica-i ca exagereaza. Ce daca se supara, macar incerci. Oricum tu in situatia de fata numai rezisti.
E de ajuns sa incerci sa-i deschizi ochii, ea nu va face schimbari acum si din mandria de a demonstra ca n-are absolut nici o problema. Insa in schimb s-ar putea sa o macine vorbele tale si sa treaca la actiune...n-ai de unde sa stii
Acest mesaj a fost editat de către Maui.Wowie: -
-
Maui.Wowie said:Frist of all - cum adica rugaciuni la dusmani?
))
A fi credincios si a avea icoane si carti in casa e o chestie pe care o consider foarte normala avand in vedere ca suntem crestini.
Dar..
1. Se roaga pt binele dusmanilor
sau
2. Fac rugaciuni pt "aranajarea" dusmanilor ?
Pt ca daca vorbim de punctul 2 asta nu e deloc credinta ci e un pic de vrajitorie de 2 bani, ceea ce-i fix opusul.
Asa.. la subiect.
Ce dusmani are ea asa de groaznici si tematori din cauza carora nu poate dormi noaptea?
Inteleg ca i-au murit 2 persoane dragi. Eu cunosc schimbarea asta, am vazut-o pe pielea mea la un prieten drag mie, caruia ii murise fratele fix in fata lui. Schimbarea a fost dramatica..dar implicandu-ne cu totii in viata lui si ajutandu-l si-a revenit complet, a trecut peste.
Am inteles ca nu poti sa discuti cu ea.. why not? Pana la urma crezi ca e mai ok sa incepi sa o ignori in loc sa-i spui verde-n fata ca are probleme si ca oricand esti dispusa sa o ajuti sa treaca peste?
Eu in locul tau nu as putea sa nu pot sa-i spun ..sta-n datoria ta de prietena. Schimbarea ei vine din suferinta si clipe grele, eu zic ca merita un strop de ajutor, mai ales ca spui ca numai vrea pe nimeni altcineva in viata ei.
Ai incercat sa-i arati ca viata poate fi inca roz si nu doar alb-negru?
Nu stiu, discuta cu ea, explica-i ca exagereaza. Ce daca se supara, macar incerci. Oricum tu in situatia de fata numai rezisti.
E de ajuns sa incerci sa-i deschizi ochii, ea nu va face schimbari acum si din mandria de a demonstra ca n-are absolut nici o problema. Insa in schimb s-ar putea sa o macine vorbele tale si sa treaca la actiune...n-ai de unde sa stiiProbabil nu ai avut rabdare sa citesti tot ce am scris.
Am incercat sa ii arat ca lucrurile nu sunt chiar atat de rele, sa ii arat ca poate avea si alte preocupari decat grija ei pentru acele persoane numite dusmani. Am incercat sa iesim la gratare, film, bowling, etc. impreuna cu prietenii mei, dar refuza sa petreaca si altfel timpul decat este ea obisnuita in ultimul timp. Am avut multe incercari de a sta de vorba cu ea, s-a suparat, a tipat, m-a acoperit, ca ea stie mai bine si ca viata a facut-o asa si ca ea stie ca asta trebuie sa faca si e drumul cel mai bun, acum intelegi de ce nu pot? nu accepta ideea cum ca ea are gesturi exagerate..
Casa despre care vorbeam este a mamei ei, nu unde locuieste X acum. Cand ai zeci de sticle de achiazma si zeci de cruci tind sa cred ca este o indocrinare si mai ales sa ai si activitati de genul sa faci rugaciuni de dusmani, logic ca nu de bine, cum zici si tu, vrajitorie... faza e ca lor nu li se pare vrajitorie, considera ca daca se roaga ca cineva sa patesca ceva rau, le-a facut Dumnezeu dreptate, dar nu vreau eu sa intru in detalii de genul ca oricum nu cred in asa ceva,stiu despre ceea ce gandesc ele pentru ca am incercat sa le fac sa inteleaga ca fac un pacat ..e treaba lor, credintele lor ...In opinia mea,Dumnezeu are grija de fiecare si ii da dupa merit, de accea nu cred in rugaciuni de genul, si le consider un pacat.
Ar trebui sa scriu romane despre ciudateniile pe care le face, ma gandesc sa nu aiba ceva genetic, acum imi amintesc de faza cand a furat o pisica de pe strada. A luat-o acasa, a hranit-o si dupa era suparata si indignata ca de ce miauna pisica se agita si se zbarleste, se certa cu pisica " stai mai asa cum te pun, dar taci oadata, ti-am dat de mancare, de ce nu stai lenes pe un fotoliu, dar gata nu mai mieuna" toate astea zise int-un mod serios, nu suna a alinta un motan, saracul motan, si saracul stapan al animalutului ( avea zgarda cu nr de tel si nume) Motanul a fost eliberat in cele din urma, mieuna si face prea urat si l-a data afra, cine stie daca a mai ajuns la stapanul lui...infine..
Situatia este dificila, eu as vrea sa o privesc ca pe fata cu care am stat nopti intregi la povesti, cu care mergem in vacante , etc.. dar acum cand o privesc parca este cu totul si cu totul ata persoana.... ma gandesc serios ca nu cumva sa o mostenesca de bunica ei, sa nu aiba o problema psihica declansata / scoata la iveala de necauzile astea. As vrea sa o duc la un psiholog, dar ea nu crede in puterea terapiei si in psihologi si oricum ar luao drept o jignire...
Acest mesaj a fost editat de către ioanaaz: -
-
Depinde de cata putere, forta mai ai in tine. Mai lupti sau cedezi?
Unii oameni se mai schimba, dar noi nu ne schimbam odata cu ei. De multe ori e cazul sa pui armele jos si sa renunti, mai ales cand situatia te depaseste. Nu ma refer la a renunta cu totul la relatia voastra, ci a renunta la a o salva din situatia asta. Atata timp cat nu o intelegi, nu vei gasi o solutie pentru ea.
Am trecut pe acolo, am simtit, am trait si inca traiesc consecintele. Eu nu am putut mai mult decat am facut.
-
e_rica said:Aoleu, urata situatie. Tu ai dreptul sa decizi orice in privinta relatiei cu ea, numai ca sfatul meu ar fi sa te porti cu prudenta si blandete. Exista un risc destul de mare ca, daca o respingi sau o scoti din viata ta cu brutalitate, sa devii in mintea ei cel mai mare dusman si cine stie de ce e in stare.
M-am gandit si eu la asta, de accea ii raspund la mesaje destul de scurt iar atunci cand vorbim la telefon incerc sa schimb, cat pot de subtil, subientul. Ma gandeam ca va inteleg prin atitudinea mea ca ii sunt alaturi dar ca nu impartasec acelasi idei exagerate pe care le are, dar situatia dureaza de luni de zile si acum incepe sa ma deranjeze, cum zicea cineva mai sus, actiunile ei. In fiecare zi ma suna si ma tine o ora la telefon si imi da mesaje. Daca ii spun ca am treaba si ca mai vb, ea tot ma mai suna de cateva ori pana ce ma prinde libera...plus mesajele.
-
In primul rand rugaciunile alea pe care le face impotriva semenilor ei...nu sunt de la Dumnezeu si oricum nu i vor fi asculttae veci, indiferent de cata aghiasma are si cate cruci poarta sau cate icoane pupa. Aici e vb clar de o afectiune psihica si daca nu vb cu un specialist o sa i se agraveze din ce in ce mai tare. Deci tu ai 2 variante:
1. ii explici CLAR si RASPICAT, ca s a schimbat si are nevoie sa vb cu un psiholog, pt ca tu astfel nu mai poti continua pritenia cu ea, ca te afecteaza.
2. Daca refuza, pur si simplu iti vezi de viata ta si te indepartezi de o astfel de persoana toxica -
anda22-7 said:In primul rand rugaciunile alea pe care le face impotriva semenilor ei...nu sunt de la Dumnezeu si oricum nu i vor fi asculttae veci, indiferent de cata aghiasma are si cate cruci poarta sau cate icoane pupa. Aici e vb clar de o afectiune psihica si daca nu vb cu un specialist o sa i se agraveze din ce in ce mai tare. Deci tu ai 2 variante:
1. ii explici CLAR si RASPICAT, ca s a schimbat si are nevoie sa vb cu un psiholog, pt ca tu astfel nu mai poti continua pritenia cu ea, ca te afecteaza.
2. Daca refuza, pur si simplu iti vezi de viata ta si te indepartezi de o astfel de persoana toxicaO sa devina si ea dusman. Cu astea duse e greu sa te intelegi.
-
ioanaaz said:Buna, sa va povestesc de ce e cu semnul intrebarii titlul subiectului.
Eu si "X" suntem prietene de peste 5 ani, in toti acesti ani am fost prietene foarte bune, ne-am povestit greutatile si bucuriile, ne-am ajutat reciproc si totul a fost neconditionat.
De aproximativ un an, X este intr-o continua schimbare, si nu in bine. Schimbarea a inceput odata cu decesul a 2 persoane dragi ei in decurs de un an. In ce consta schimbarea?,Sper sa aveti rabdare sa cititi.
Nici nu stiu cu ce sa incep. Ceea ce in momentul de fata ma sperie, este faptul ca vorbeste depre rugaciuni de dusmani, despre planuri de razbunare si ca viata a facut-o sa fie ca un sarpe cu sange rece. Sincer, incep sa cred ca are probleme psihice, nu mai stie sa se integreze intr-un grup nou, nu mai are prieteni inafara de mine, nu viseaza ca orice femeie sa aiba un copil, o familie, o casa propie, ii place sa stea izolata (lucreaza de acasa-traduceri) si are reactii din ce in ce mai urate si ciudate. Spre exemplu: vanzatoarea din cartier o intreaba cum de a reusit sa slabesca, la care ea: "stii ceva ,tu sa iti vezi de treaba ta, ca nu te intereseaza pe tine viata mea privata, tu mai bine sa iti tunzi parul ala si sa iti iei alt tricou pe tine ca asta iti scoate sunci, asa ca nu mai avea grija mea". Am ramas socata, imi era mie rusine de situatie, ea nu era asa, eventula zicea ca a avut grija ce a manact si punct sau dadea un raspuns evaziv, acum...parca a luat-o razna de tot. Alta situatia similara, o intreaba colega de apartament daca nu vrea sa manance clatite proaspete la care ea: "sa nu crezi ca am ajuns eu sa manac clatitele tale, daca vreau pot sa imi fac singura, te rog sa nu mai ai grija mea ce mananc eu, fiecare are viata lui privata si sa nu ai grija mea", raspuns dat in conditiile in care colega de ap se mutase de doar 3 zile si abia apucase sa schimbe 2 cuvinte cu ea, nici macar nu o intrebase de cat timp sta in apartament- doar salut si pa.
Bunica ei e bolnava psihic, mama ei-, o persona endocrinata care chiar face rugaciuni pentru dusmani si este sclintita rau tare, in casa mamei ei, peste tot nu gasesti decat sticle de aghiazma, carti de rugaciuni si icoane, e ciudata rau, acum X- calca pe urmele mamei ei, mama pe care chiar ea o reneaga pentru ca face rugaciuni de dusmani si ca i-a distrus copilaria.
Problema mea este ca incepe sa nu imi mai placa de ea, ma streseaza cu 40 si ceva de mesaje la 2-3 de noapte ca nu are somn pe ideea ca le vad eu cand ma trezesc, vreau nu vreau trebuie sa imi inchid telefonul sau sa il dau pe silent ca sa pot dormi, in cele 40 de mesaje nu face decat sa ma plictisesca cu detalii neinteresante ptr mine despre "dusmanii" ei. De foarte multe ori raspunsurile mele la zecile de mesaje au fost unele seci; gen: aha, nasol, etc.. 2 -3 cuvinte ca sa nu zica ca o las la greu si nu o ascult, dar ca sa ii si arat ca nu ma intereseaza rautatile ei. Sincer imi ajunge, am incercat sa ii arat ca lucrurile nu stau atat de rau si ca trebuie sa se calmeze ptr a fi mai lucida, am incercat sa ii arat ca exagereaza, ca nu e ok ceea ce face, dar nu am avut nici o sansa- a inceput sa vorbesca peste mine, sa ma contrazica, ca ea are dreptate, ca viata pe ea a calit-o, ca a murit 2 persoane in fata ei si nu a varsat o nici o lacrima, ca are planuri de razbunare si ac de cojocul fiecaruia ( gen sa puna pioneze pe jos pentru a se intepa "dusmanul"). Are 26 de ani, s-a tampit de cap, la varsta ei numai la pioneze nu trebuia sa se gandesca.
Nu mai este prietena pe care eu am apreciat-o pentru corectitudinea si bunatatea ei sufletesca, la inceput am crezut ca starea ei va fi una episodica cauzata de unele greutati, dar ea e pe zi ce trece e din ce in ce mai rau. Unoeri simt ca nu as vrea sa mai am nici o legatura cu ea, as vrea sa am si eu liniste, sa nu mai fiu bombardata de telefoane si mesaje, dar in acelasi timp simt ca mi-as trada o prietena buna cu care am amintiri frumoase si urate, cu care am impartasit atat de multe trairi, bune si rele.
Repet, orice incercare a mea de a sta de vorba cu ea a esuat, stiu ca daca i-as spune in mod direct- nu esti ok- mergi la un psiholog ca nu faci fata probelemor- as deveni si eu dusmanul ei, ca o judec si ca ma bag in viata ei.
Daca ar fi sa nu ii mai raspund la telefoane si la mesaje, ar fi o tradare din partea mea? ar trebui ca o prietena ce am fost, sa ii acult toate tampeniile? Sunt obligata moral sa ii fiu aproape neconditionat, chiar daca mie imi displace din ce in ce mai mult? Ma simt de parca am pierdut o prietena, ca nu mai e aceiasi persoana, ca o ia razna rau de tot si eu nu stiu cum sa o ajut...ceea ce v-am povestit este doar in mare, nu va mai povestesc cat de mult s-a schimabat fizic, cum toata lumea de pe strada intoarce capul dupa ea pentru ca are cele mai ciudate haine, fara o noima, cu 10 coliere la gat si fes in cap si floare in piept.. fix a un om cu probleme...
Am scris mult, astept si parerile voastre.
Va multumesc anticipat.
Catai cearceaful!
Kill the ho'! -
in momentul asta cred ca doua lucruri mai poti face:
sa ii spui direct ca daca nu va vorbi acum cu un psiholog, in viitor va ajunge la psihiatru sau mai rau.
iar daca relatia voastra incepe sa-ti afecteze in mod negativ viata, departeaza-te si ea si rupe legaturile.
in viata trebuie cat poti sa te feresti de omu' prost ca altfel ai de suferit si tu, iar ea se pare ca pana la nebunie trece prin prostie pura!
Acest mesaj a fost editat de către Adam7: -
Inteleg ca toata familia are anumite probleme. Spui ca nu era de acord cu mama ei in trecut si acum devine ca ea, asta e si din cauza ca mama ei cu siguranta incearca sa o aduca de partea ei, ca petrece mult timp cu ea in circumstantele in care nu mai are prieteni..etc.
E destul de grea situatia, dar anda are perfecta dreptate. Si e cam singurul lucru pe care il mai poti face. Explica-i fara cearta sau tipete, ci calm si frumos.
Mai mult de atat chiar nu pot vedea ce poti face. Ai incercat indeajuns, explica-i ca tu i-ai suportat ei o vreme buna multe faze care nu erau la locul lor, si asta pt ca ai tinut la prietenia voastra. Acum e timpul ei sa lupte pt prietenia voastra si sa iti asculte sfatul.
Poate vine cineva cu vreo idee mai buna totusi.
Personal fug de oamenii astia cat de mult pot. Si aici nu ma refer la oameni cu probleme, ci ma refer la genul ala de familie care practica asemenea rahaturi pe care nici macar vrajitorie nu pot sa le numesc. Din start le lipseste o rotita si orice incercare de a le explica ca nu e ok esueaza. Been there, done that... -
Draga mea, nu tradezi pe nimeni! Este clar ca are un dezechilibru psihic...care il poate rezolva doar prin sedinte de psihoterapie intensive...asa ca...oricat ai incerca tu sa ii schimbi optica...nu vei reusi..ptr ca ea traieste intr-o lume a ei..unde nici macar tu nu ai acces decat doar daca aprobi tot ceea ce face si spune! Daca ii vei atrage atentia asupra schimbarii ei...daca incerci sa-i spui ca ea are intr-adevar o problema..nu doar ca nu o va constientiza dar sigur te-ar trimite si pe tine in cealalalta parte a baricadei! te va considera dusmanul ei! Parerea mea este sa incerci sa te distantezi treptat...ptr ca nu vad cum ai putea-o determina sa incerce o schimbare atata timp cat ea nu-si asuma aceasta problema...nu este constienta de existenta ei! -
ioanaaz said:Buna, sa va povestesc de ce e cu semnul intrebarii titlul subiectului.
Eu si "X" suntem prietene de peste 5 ani, in toti acesti ani am fost prietene foarte bune, ne-am povestit greutatile si bucuriile, ne-am ajutat reciproc si totul a fost neconditionat.
De aproximativ un an, X este intr-o continua schimbare, si nu in bine. Schimbarea a inceput odata cu decesul a 2 persoane dragi ei in decurs de un an. In ce consta schimbarea?,Sper sa aveti rabdare sa cititi.
Nici nu stiu cu ce sa incep. Ceea ce in momentul de fata ma sperie, este faptul ca vorbeste depre rugaciuni de dusmani, despre planuri de razbunare si ca viata a facut-o sa fie ca un sarpe cu sange rece. Sincer, incep sa cred ca are probleme psihice, nu mai stie sa se integreze intr-un grup nou, nu mai are prieteni inafara de mine, nu viseaza ca orice femeie sa aiba un copil, o familie, o casa propie, ii place sa stea izolata (lucreaza de acasa-traduceri) si are reactii din ce in ce mai urate si ciudate. Spre exemplu: vanzatoarea din cartier o intreaba cum de a reusit sa slabesca, la care ea: "stii ceva ,tu sa iti vezi de treaba ta, ca nu te intereseaza pe tine viata mea privata, tu mai bine sa iti tunzi parul ala si sa iti iei alt tricou pe tine ca asta iti scoate sunci, asa ca nu mai avea grija mea". Am ramas socata, imi era mie rusine de situatie, ea nu era asa, eventula zicea ca a avut grija ce a manact si punct sau dadea un raspuns evaziv, acum...parca a luat-o razna de tot. Alta situatia similara, o intreaba colega de apartament daca nu vrea sa manance clatite proaspete la care ea: "sa nu crezi ca am ajuns eu sa manac clatitele tale, daca vreau pot sa imi fac singura, te rog sa nu mai ai grija mea ce mananc eu, fiecare are viata lui privata si sa nu ai grija mea", raspuns dat in conditiile in care colega de ap se mutase de doar 3 zile si abia apucase sa schimbe 2 cuvinte cu ea, nici macar nu o intrebase de cat timp sta in apartament- doar salut si pa.
Bunica ei e bolnava psihic, mama ei-, o persona endocrinata care chiar face rugaciuni pentru dusmani si este sclintita rau tare, in casa mamei ei, peste tot nu gasesti decat sticle de aghiazma, carti de rugaciuni si icoane, e ciudata rau, acum X- calca pe urmele mamei ei, mama pe care chiar ea o reneaga pentru ca face rugaciuni de dusmani si ca i-a distrus copilaria.
Problema mea este ca incepe sa nu imi mai placa de ea, ma streseaza cu 40 si ceva de mesaje la 2-3 de noapte ca nu are somn pe ideea ca le vad eu cand ma trezesc, vreau nu vreau trebuie sa imi inchid telefonul sau sa il dau pe silent ca sa pot dormi, in cele 40 de mesaje nu face decat sa ma plictisesca cu detalii neinteresante ptr mine despre "dusmanii" ei. De foarte multe ori raspunsurile mele la zecile de mesaje au fost unele seci; gen: aha, nasol, etc.. 2 -3 cuvinte ca sa nu zica ca o las la greu si nu o ascult, dar ca sa ii si arat ca nu ma intereseaza rautatile ei. Sincer imi ajunge, am incercat sa ii arat ca lucrurile nu stau atat de rau si ca trebuie sa se calmeze ptr a fi mai lucida, am incercat sa ii arat ca exagereaza, ca nu e ok ceea ce face, dar nu am avut nici o sansa- a inceput sa vorbesca peste mine, sa ma contrazica, ca ea are dreptate, ca viata pe ea a calit-o, ca a murit 2 persoane in fata ei si nu a varsat o nici o lacrima, ca are planuri de razbunare si ac de cojocul fiecaruia ( gen sa puna pioneze pe jos pentru a se intepa "dusmanul"). Are 26 de ani, s-a tampit de cap, la varsta ei numai la pioneze nu trebuia sa se gandesca.
Nu mai este prietena pe care eu am apreciat-o pentru corectitudinea si bunatatea ei sufletesca, la inceput am crezut ca starea ei va fi una episodica cauzata de unele greutati, dar ea e pe zi ce trece e din ce in ce mai rau. Unoeri simt ca nu as vrea sa mai am nici o legatura cu ea, as vrea sa am si eu liniste, sa nu mai fiu bombardata de telefoane si mesaje, dar in acelasi timp simt ca mi-as trada o prietena buna cu care am amintiri frumoase si urate, cu care am impartasit atat de multe trairi, bune si rele.
Repet, orice incercare a mea de a sta de vorba cu ea a esuat, stiu ca daca i-as spune in mod direct- nu esti ok- mergi la un psiholog ca nu faci fata probelemor- as deveni si eu dusmanul ei, ca o judec si ca ma bag in viata ei.
Daca ar fi sa nu ii mai raspund la telefoane si la mesaje, ar fi o tradare din partea mea? ar trebui ca o prietena ce am fost, sa ii acult toate tampeniile? Sunt obligata moral sa ii fiu aproape neconditionat, chiar daca mie imi displace din ce in ce mai mult? Ma simt de parca am pierdut o prietena, ca nu mai e aceiasi persoana, ca o ia razna rau de tot si eu nu stiu cum sa o ajut...ceea ce v-am povestit este doar in mare, nu va mai povestesc cat de mult s-a schimabat fizic, cum toata lumea de pe strada intoarce capul dupa ea pentru ca are cele mai ciudate haine, fara o noima, cu 10 coliere la gat si fes in cap si floare in piept.. fix a un om cu probleme...
Am scris mult, astept si parerile voastre.
Va multumesc anticipat.Parerea mea e sa-ti pastrezi calmul si sa-i ramii aproape . Are nevoie de ajutor se pare ...
-
Nu esti obligata la nimic. Ceea ce trebuie precizat aici este ca atitudinea pe care o vei adopta in situatia de fatza spune multe despre tine ca om. A nu se intelege ca te condamn daca te vei comporta ca si cum fata asta nu mai exista, spun doar ca in momente dificile, cum sunt doua decese a unor persoane dragi, o vreme nu mai esti in apele tale, urasti pe toata lumea, poate faci si alte chestii ciudate. Cei din jur nu inteleg decat daca se afla intr-o astfel de situatie. Ea poate ca nu stie cum sa depaseasca momentul si a mai pierde inca un om drag chiar ca ar face-o sa o ia razna si sa te considere dusmanul ei. Oricum, eu inteleg prietenia la bine si la rau, oricat de rau ar fi. Tu se pare ca o intelegi numai cand ti-e tie bine si rau, nu si altora. In fine, e dreptul sau sa alegi cu cine te insotesti si cu cine nu. Daca vrei sa o ajuti, o poti ajuta incercand sa-i fii alaturi si sa o mentii pe linia de plutire pana isi revine. Daca nu, te poti debarasa de ea neraspunzandu-i la telefoane si gata, ti-ai rezolvat problema, Dar sa te fereasca cel de sus sa ai vreodata nevoie de sprijin, de un umar pe care sa-ti plangi amarul si sa vezi ca bunii tai prieteni te trateaza cu curul pe motiv ca pari cam ticnita in ultima vreme. Mult succes. -
ultimul_mohican said:Nu esti obligata la nimic. Ceea ce trebuie precizat aici este ca atitudinea pe care o vei adopta in situatia de fatza spune multe despre tine ca om. A nu se intelege ca te condamn daca te vei comporta ca si cum fata asta nu mai exista, spun doar ca in momente dificile, cum sunt doua decese a unor persoane dragi, o vreme nu mai esti in apele tale, urasti pe toata lumea, poate faci si alte chestii ciudate. Cei din jur nu inteleg decat daca se afla intr-o astfel de situatie. Ea poate ca nu stie cum sa depaseasca momentul si a mai pierde inca un om drag chiar ca ar face-o sa o ia razna si sa te considere dusmanul ei. Oricum, eu inteleg prietenia la bine si la rau, oricat de rau ar fi. Tu se pare ca o intelegi numai cand ti-e tie bine si rau, nu si altora. In fine, e dreptul sau sa alegi cu cine te insotesti si cu cine nu. Daca vrei sa o ajuti, o poti ajuta incercand sa-i fii alaturi si sa o mentii pe linia de plutire pana isi revine. Daca nu, te poti debarasa de ea neraspunzandu-i la telefoane si gata, ti-ai rezolvat problema, Dar sa te fereasca cel de sus sa ai vreodata nevoie de sprijin, de un umar pe care sa-ti plangi amarul si sa vezi ca bunii tai prieteni te trateaza cu curul pe motiv ca pari cam ticnita in ultima vreme. Mult succes.
Adevar graiesti .
In momente gen, se dovedesc adevaratii prieteni.
-
ultimul_mohican said:Nu esti obligata la nimic. Ceea ce trebuie precizat aici este ca atitudinea pe care o vei adopta in situatia de fatza spune multe despre tine ca om. A nu se intelege ca te condamn daca te vei comporta ca si cum fata asta nu mai exista, spun doar ca in momente dificile, cum sunt doua decese a unor persoane dragi, o vreme nu mai esti in apele tale, urasti pe toata lumea, poate faci si alte chestii ciudate. Cei din jur nu inteleg decat daca se afla intr-o astfel de situatie. Ea poate ca nu stie cum sa depaseasca momentul si a mai pierde inca un om drag chiar ca ar face-o sa o ia razna si sa te considere dusmanul ei. Oricum, eu inteleg prietenia la bine si la rau, oricat de rau ar fi. Tu se pare ca o intelegi numai cand ti-e tie bine si rau, nu si altora. In fine, e dreptul sau sa alegi cu cine te insotesti si cu cine nu. Daca vrei sa o ajuti, o poti ajuta incercand sa-i fii alaturi si sa o mentii pe linia de plutire pana isi revine. Daca nu, te poti debarasa de ea neraspunzandu-i la telefoane si gata, ti-ai rezolvat problema, Dar sa te fereasca cel de sus sa ai vreodata nevoie de sprijin, de un umar pe care sa-ti plangi amarul si sa vezi ca bunii tai prieteni te trateaza cu curul pe motiv ca pari cam ticnita in ultima vreme. Mult succes.
De aceea am pus titlul subiectului cu semnul intrebarii, pentru ca nu stiu daca sa o iau ca pe o tradare sau ca pe o nereusita a mea. Intotdeuna m-am rugat sa ma feresca Dumnezeu de nacazurile pe care altii, ca ea, le au si i-am multumit ca nu mi-a luat pe nimeni drag. De accea am incercat sa ii fiu alaturi, macar sa o ascult daca unoeri nu pot face mai mult, dar deja e un an de zile, un an de zile sa fii tinuta la telefon aproximativ 1 ora si sa primesti zilnic zeci de mesaje, devine usor derajanta situatia.
Uneori am si eu ale mele pe cap si probabil nu mai am rabdare sa ii le ascult si pe ale ei, asa cum s-a intamplat si zilele astea de am scris aici.
Azi am fost sa o ajut la cumparaturile pentru un praznic si vazand cat de stresant si cata fuga e pentru toate , m-am "molesit" si parca nu merita sa o las si eu la greu, ma gandesc la X pe care eu am cunoscut-o, nu cea de acum si parca nu merita....
Nu am sa iau acum o decizie in prvinta prieteniei noastre, nu vreau sa ma las dusa de val pentru ca mi-am pierdut rabdarea, ramane de vazut cum se va comporta in continuare, am zis sa mai am rabdare.. De asemenea nu voi renunta nici la ideea de a o convinge sa merga la un psiholog, pentru ca si altii au aceiasi parere: ca are nevoie de ajutor specializat.
M-am gandit sa ma interesez de un psiholog ok in oras, sa ii explic despre ce este vorba iar psihologul sa ma indrume ce as putea face mai departe, cum as putea sa o conving pe X sa merga la cabinet si cum as putea sa o ascult fara sa ma las afectata de ceea ce ea imi zice,in definitiv am si eu viata mea, FAMILIA MEA si nu pot sta pe telefon toata ziua sa ii ascult, de cele mai multe ori nebuniile, de frica ca nu cumva sa intre intr-o deopresie si sa se mai intample nu stiu ce.
Sentimentele si gandurile mele sunt contradictorii acum, acum ca se apropie un praznic si imi amintesc cum la un alt praznic de 6 luni, ea a alungat preotul de la masa ...praznic fara preot?
Am sa am rabdare sa treca si praznicul asta si dupa am sa merg sa cer parerea unui psiholog....
-
ioanaaz said:
Sentimentele si gandurile mele sunt contradictorii acum, acum ca se apropie un praznic si imi amintesc cum la un alt praznic de 6 luni, ea a alungat preotul de la masa ...praznic fara preot?
Am sa am rabdare sa treca si praznicul asta si dupa am sa merg sa cer parerea unui psiholog....
Fa, esti vaca? Astepti cine stie cat timp pana cand chemi un psiholog? Ii dai sansa sa o ia de-a binelea pe ulei? Mars si cheama-l MAINE!
Muuuuuu!