cineva sa ma dea cu capul de pereti :)
-
0 0Am o relatie de 6 ani si el nu m-a prezentat parintilor. Am discutat despre asta, imi spune mereu ca o sa- i cunosc. El imi cunoaste familia, colegii de serviciu, vecinii...etc. Am inteles faptul ca in primii ani ai relatiei noastre era casatorit desi m-a mintit ca nu este. Eu am gresit si gresesc. Am avut nenumarate discutii cu el, i-am spus ca nu vad rostul si viitorul relatiei. Eu sunt divortata de 7 ani, am un copil, nu vreau sa stric rostul nimanui. Nu mi-am dorit aventura, de-aia m-a si mintit ca nu este insurat. Cand "m-a prins" bine de tot si ne-am atasat de el, atat eu cat si copilul, a recunoscut ca mai are o "mica problema" de rezolvat. Am incercat de cateva ori sa opresc relatia asta si de fiecare data revenea spunand ca lucrurile s-au rezolvat . De doi ani imi spune ca este deja divortat dar tot nu i-am cunoscut familia. Bineinteles timpul trece la fel. Eu intre casa(bucatarie), copil si serviciu, el vine si pleaca constant. M-a izolat de societate, de lume, nu plimbari, cadouri nu, prieteni nu, ai zice ca suntem doi nebuni. El la fel, cat sta la mine, nu vorbeste cu nimeni, nu suna nimeni, nu iesim, nimic. Am ajuns intr-o stare de nepasare si letargie cu privire la situatia asta ca pur si simplu nu-mi mai pasa. De un an am refuzat(subtil) orice apropiere intima de el si bineinteles si sentimentala. Suntem ca doi frati. Nu inteleg ce mai vrea de la mine, pentru ca eu m-am retras tacit din "relatie". Va rog mult "strigati" la mine cat puteti, pentru ca nu am cum sa- i verific spusele si ma chinui cu propria- mi imaginatie si banuieli ca si acum minte. Mentionez ca zilnic vine la mine inclusiv week-end-uri, dar seara pleaca. Zice el ca la parinti... I-am spus direct ca daca eu nu-i vad rostul si nici el nu-si mai doreste relatia e liber sa plece. Continua sa vina, eu vorbesc singura, nu primesc nici un raspuns, am senzatia ca eu sunt cea care am innebunit. Cum sa mai procedez? Va multumesc -
Daria draga, parerea mea sincera este ca el inca mai are o sotie la care se intoarce in fiecare seara, nicidecum la parinti.... i faptul ca de atata timp nu te prezinta parintilor,e legat probabil tot de faptul ca inca nu este divortat .... Dar intreb si eu,daca tot te ai indepartatat atat de el, si ai atatea banuieli, de ce il mai primesti la tine acasa?De ce nu pui piciorul in prag,si la propriu,si la figurat, si sa nu te mai chinui cu o asa zisa relatie fara viitor?????In locul tau,eu i as da papucii urgent, fara nici un drept de replica ....
-
daria77daria said:Am o relatie de 6 ani si el nu m-a prezentat parintilor. Am discutat despre asta, imi spune mereu ca o sa- i cunosc. El imi cunoaste familia, colegii de serviciu, vecinii...etc. Am inteles faptul ca in primii ani ai relatiei noastre era casatorit desi m-a mintit ca nu este. Eu am gresit si gresesc. Am avut nenumarate discutii cu el, i-am spus ca nu vad rostul si viitorul relatiei. Eu sunt divortata de 7 ani, am un copil, nu vreau sa stric rostul nimanui. Nu mi-am dorit aventura, de-aia m-a si mintit ca nu este insurat. Cand "m-a prins" bine de tot si ne-am atasat de el, atat eu cat si copilul, a recunoscut ca mai are o "mica problema" de rezolvat. Am incercat de cateva ori sa opresc relatia asta si de fiecare data revenea spunand ca lucrurile s-au rezolvat . De doi ani imi spune ca este deja divortat dar tot nu i-am cunoscut familia. Bineinteles timpul trece la fel. Eu intre casa(bucatarie), copil si serviciu, el vine si pleaca constant. M-a izolat de societate, de lume, nu plimbari, cadouri nu, prieteni nu, ai zice ca suntem doi nebuni. El la fel, cat sta la mine, nu vorbeste cu nimeni, nu suna nimeni, nu iesim, nimic. Am ajuns intr-o stare de nepasare si letargie cu privire la situatia asta ca pur si simplu nu-mi mai pasa. De un an am refuzat(subtil) orice apropiere intima de el si bineinteles si sentimentala. Suntem ca doi frati. Nu inteleg ce mai vrea de la mine, pentru ca eu m-am retras tacit din "relatie". Va rog mult "strigati" la mine cat puteti, pentru ca nu am cum sa- i verific spusele si ma chinui cu propria- mi imaginatie si banuieli ca si acum minte. Mentionez ca zilnic vine la mine inclusiv week-end-uri, dar seara pleaca. Zice el ca la parinti... I-am spus direct ca daca eu nu-i vad rostul si nici el nu-si mai doreste relatia e liber sa plece. Continua sa vina, eu vorbesc singura, nu primesc nici un raspuns, am senzatia ca eu sunt cea care am innebunit. Cum sa mai procedez? Va multumesc
Functionezi doar daca te da cineva cu capul de pereti?
Tare ciudat ai numit topicul
Eu cred ca ai pierdut 6 ani din viata ta, stand cu el.
In 6 ani de zile, nu ai incercat sa afli unde pleaca seara? Nu ai vazut in cartea lui de identitate unde locuieste, sa ii faci o vizita? Macar din curiozitate sa te fi dus.
Contribuiti impreuna la cheltuieli? Nu ai fost niciodata in concediu? -
-
-
-
-
multumesc pentru raspunsuri. Da, m-am uitat in cartea lui de identitate, stiu adresa, este a parintilor lui. Nu sunt sigura ca locuieste acolo asa cum spune. Si sigur ca am avut de multe ori ideea de a ma duce la usa lor. Si sa spun ca sunt ...cine? Da, macar pentru anii astia pierduti as fi curioasa sa stiu ce hram poarta sau a purtat. As face asta oricum. Dar mi-e frica de si mai mult penibil decat este deja. Dar sigur m-as lamuri. Da, am refuzat sa mai platesc darile casei de vreo 3 ani, atata vreme cat vine la mine si administratorul l-a trecut la intretinere vazandu-l mereu. L-am intrebat ironic bineinteles, de ce cheltuie bani aiurea pe o intretinere si alte dari daca practic, nu locuieste cu noi. L-am luat pe toate partile, are 36 de ani, nu inteleg ce vrea. Indiferent cat de rece sau nu ma port cu el, are aceeasi atitudine. Eu in locul lui, nu mai veneam demult. I-am spus sa-si gaseasca pe cineva pe care o poata duce la parinti, sau sa stea cu nevasta lui daca o mai are. Imi spune ca bat campii si ignora total ce spun, lasandu-mi impresia ca chiar ii bat. Uneori am impresia ca asteapta sa-i dau eu un motiv sa ne despartim, aruncand pisica moarta in curtea mea. Il simt ca vrea sa iasa din asta basma curata, fara ca eu sa aflu vreodata adevarul. Da, ar trebui sa-mi pese mai putin care este adevarul, e arhisuficient oricum ca am stat atatia ani sa-l astept.
-
sarah.big said:Nu e chiar asa, Anda, nu cred ca e ok sa jignesti oamenii, "ca atata o duce capul", ca e omeneste sa gresseti.
Problema este ca gresesti un an, doi, dar 6 e cam mult, de aceea zic ca un ultimatum si un schimb de yala e cel mai sanatos lucru pe care il poti face.
asta nu e jignire..e realitatea crunta! sa stai 6 ani sa faci umbra pamantului..........................si nici in ceasul al 12 lea sa nu misti un deget...ca poate "o trece"....atunci zau de nu scrie PRESH pe fruntea ei!!! -
-
-
Ba da, mi-am pus toate aceste intrebari. Si m-a interesat. Nu mi se potriveste deloc statutul de amanta. Pot spune ca sunt toleranta, naiva, sincera dar nu amanta. Mi se pare cel mai urat lucru din lume ca si divortul. Unora dintre noi (mie) ne lipseste curajul de a spune un nu brutal atunci cand trebuie sau poate am incercat sa inteleg situatia celuilalt dandu-ma pe mine la o parte. Da, a durat cam mult sa constat ca totul e o mare minciuna. Nu sunt genul care sa umble dupa barbati, am un copil, o casa de intretinut, serviciu, sunt un om serios si retras. Altfel intalneam pana acum 666 de barbati si poate opream unul bun. Sunt foarte constienta de situatia prosteasca, penibila si caraghioasa in care ma complac; daca eu insami as mai sti pe cineva in aceeasi situatie as crede ca nu are toate tiglele pe casa. Ma straduiesc desi nu prea mai am putere, sa ies din blocajul asta psihic si fizic . p.s. pentru domnul ViktorC – nu am ce recunoaste si nu este o gluma. Multumesc pentru raspuns.
-
-
-
-
-
