Care e paradisul vostru pierdut?
-
0 0M-a izbit existentiala de miercuri noapte. Citesc ,,De-amor, de-amar, de inima albastra,, a Ilenei Vulpescu si la un moment dat e o discutie pe tema paradisului personal pierdut, acele amintiri minunate a unor clipe, stari si sentimente frumoase, deosebite, pastrate in suflet ca o comoara si in care ne refugiem cu drag. Am stat sa ma gindesc care e paradisul meu pierdut, inca nu m-am dumirit care e sau daca macar am asa ceva asa incit am venit sa va intreb, aveti asa ceva? -
Nu sunt sigura, daca se-incadreaza, adica daca poate fi numit paradis pierdut. Mi-aduc aminte de noptile petrecute la sueta cu fra. Si vorbit depre orice, de la concepte existentialiste (el), pana la motociclete si motoare turboreactoare, de la istoria muzicii rock (acolo eu eram mai tare
), pana la studiul comportamentului uman, in situatii de stres, etc etc etc.
Aveam o stare de foarte bine, pe care o incerc intrucatva, cand stau de vorba cu my best friend, din pacate, doar in fata monitoarelor.
Si mi-e asa dor de fraaaaaa
-
-
-
Bai, la bunici nu-mi placea. Munceam de-mi sareau ochii, la fân, greblam pana ma umpleam de basici in palme (mihoho, nici macar nu eram baiat, sa am o scuza!), mancam prost, ca bunica-mea ne tinea pe (horrors!) fasole verde, toata vara, ma trezea devreme, era chin. Bine ca nu se-intampla sa-i vizitez, decat o data la 4 ani.
-
Paradisul meu "pierdut" este varsta descoperirilor....10-16 ani. Nu erau acele locuri mai frumoase, nici oamenii mai buni....Nici orasul nu mirosea altfel (caci asfaltul incins si pipi de pisica miros la fel) ,dar....aceea stare de bucurie cand o data la trei zile ti se intampla ceva intr-un mod la care nu te asteptai si macar o data pe luna traiai o experienta absolut noua.
Spunea cineva mai sus ca ii este dor de un anume tip de discutii.....Ei bine ,inca le ai. Dar se intampla a 10-a mia oara. Parerile tale s-au stabilizat, ideile tale au prins contur...nu mai poti avea aceeasi insufletire ca atunci....
E frumos sa saruti o fata frumoasa, a 100-a oara, ea fiind a 30-a fata
dar e incomparabil cu primul sarut, avut de la Patricia care era clasa a 6-a si avea inceput de urme de sani, plete blonde ,ochi albastri, pistrui si.....corset de corectat scolioza
La naiba...ultima oara cand am vazut-o vindea burgeri la Burger King si se facuse cat China.... adult life sucks -
Eu devin nostalgica cu gandul la copilarie. Fratele si eu formam o veritabila echipa de Ion Creanga si Smarandita. Ne facuse tata masa de ping-pong si dupa ce se satura Radu sa joace cu mine, ma trimitea sa chem baietii vecini. Se urca pe coama tiglelor si le arunca in cap cu oua, vopsea, gheme grele. Mergeam in padure dupa fragi, incarcati la brau cu oale si ulcele si nici urma de fragi, trecuse perioada lor. Si el era haiduc, luase o sabie din lemn umbla prin tufisuri, eu stateam cuminte pe o cioata sa ma odihnesc, apoi il vad cum alearga plin de spaima, trece de mine, strig dupa el, se opreste un moment si-mi zice: " taci si fugi ". Alerg, il ajung..."da' de ce fugim"? Iar" taci si fugi". La liziera padurii ne asezam pe imas si-mi spune ca a vazut ceva mare si negru in tufe. "Pai bine ma' tu ma lasai acolo sa ma manance? Nu tu, veneam inapoi da' nu mi-am dat seama pe moment
. Al' data seara umplea un ciorap de-al mamei cu talaj din atelierul tatei, si il vopsea cu bronz, si trecea "sarpele" peste drum cand treceau oameni, de-i baga in sperieti, rupeau cate o scandura din gard si loveau sarpele cu sete...." tot mai misca ba' arde-l...si da-i si da-i, sarpele tot trecea strada....aaaaaa....astia-s "dracii lui Gheorghe"....prinde-l pe Radu. El era deja pitit in gradina sub o capita de fan. A scapat ca erau vreo 17 si dupa ce-au lovit aia cu scandura vreo 5-6 s-au plictisit si au plecat. Al'data eram la scoala si aveam serviete identice, mi-a umplut-o pe-a mea cu sosete, izmene, cartofi....cand sa arat caietul de teme, trag de izmana, am inchis rapid si am cerut voie sa merg in clasa fratelui meu, ca din greseala s-au inversat gentile. De unde?....am zbughit-o acas' urland de la poarta, cu lacrimi de crocodil....iar ai mei au inceput sa rada, m-au dezamagit profund. A venit intr-o vara o verisoara din Sibiu si ne jucam de-a premiile, aveam chiar un podium incropit. Am facut in asa fel incat Radu sa ia medalia de aur si i-am pus un lant scurt si gros de la vaca, lacatul era medalia, iar cheia , tzusti in iarba. Ha ha. Razbunare. Mi se facuse mila ca incepuse sa planga, ca trebuia sa mearga la scoala, dar nu mai dadeam de cheie. "Lasa Raduc ca te inchei la hainuta pana gat si nu se vede. " tu proasta tuuuuu, azi am sportul" hahaha....a asteptat pana au venit ai nostri de la munca si i-a taiat lacatul cu bomfaierul. Si-s multe, tare multe...dar cred ca trebuie sa-mi cer scuze, m-a luat valul, euforia, cu gandul la paradisul pierdut. -
-
-
-
-
-
adolescenta, cand statea cu prietenele mele si dormeam una la cealalta, faceam cu randul si stateam pana la doua trei dimineata sa vorbim despre cele mai marunte lucruri... nu aveam telefoane sau daca avea una, nu era asa performante abia aflam si noi noutatile sau ne gaseam "iubiti". acum stam acasa, pe telefoane destepte dam un like si un mesaj si aflam tot ce vrem