Viata
-
3 0Cat de ciudata poate sa fie viata , si modul cum interactioneaza oamenii intr-o societate , relatie etc.De ce in loc sa fim mai increzatoari nu suntem? De ce in loc sa facem ce simtim nu facem , si facem numa rau? De ce in loc sa fi recunoscator unui om care te-a ajutat esti recunoscator unui om care nu te-a ajutat? De ce in loc sa ne traim viata asa cum ii, toti ajung sa-si doreasca o relatie, o stabilitate si apoi sa divorteze? De ce ar trebui sa fie viata asa? E urat cum multi sunt suparati , presati de probleme , fug de probleme si de ceea ce sunt si uita cum e sa mai traiesti , si cand tot ceea ce ne dorim e sa fim fericiti, sa ne fie bine si tot asa se intampla? Ce incearca viata asta sa ne spuna? Cum sa nu mai fim sau sa fim ca sa ne fie bine? Astept pareri , sugestii , nu am nimic doar m-am inspirat din ceva si vreau sa o dezvolt, as vrea sa stiu de asemenea care ii motivul , poate unii dintre voi deja stiu.
Acest mesaj a fost editat de către anyone_else: -
Buna,
Ai deschis un subiect prea profund, poate chiar incomod ,fiindca ne face sa ne evaluam propriile vieti.
Cred ca depinde de fiecare ,de prioritatile si de valorile pe care le avem in viata.
Daca viziunea noastra este limitata si anume ca, trebuie doar sa supravietuim si sa reactionam la stimulii externi ,atunci vom avea o viata saraca ,fara speranta si la limita suportabilului.
Insa,daca vrem sa aducem viata vietii ,alegand sa actionam ptr. a aduce speranta, alinare,vindecarea sufletelor noastre si a celor din jur ,totul devine mai luminos ,mai suportabil.
Trebuie sa ne conectam la sursa vietii ,la Dumnezeu, care ne poate da o viziune corecta ,relatii frumoase cu cei din jur , o intelegere a naturii umane si a scopului vietilor noastre.
-
Alila1001 said: Buna,
Ai deschis un subiect prea profund, poate chiar incomod ,fiindca ne face sa ne evaluam propriile vieti.
Cred ca depinde de fiecare ,de prioritatile si de valorile pe care le avem in viata.
Daca viziunea noastra este limitata si anume ca, trebuie doar sa supravietuim si sa reactionam la stimulii externi ,atunci vom avea o viata saraca ,fara speranta si la limita suportabilului.
Insa,daca vrem sa aducem viata vietii ,alegand sa actionam ptr. a aduce speranta, alinare,vindecarea sufletelor noastre si a celor din jur ,totul devine mai luminos ,mai suportabil.
Trebuie sa ne conectam la sursa vietii ,la Dumnezeu, care ne poate da o viziune corecta ,relatii frumoase cu cei din jur , o intelegere a naturii umane si a scopului vietilor noastre.
Buna,
Imi place si mi-a placut modul tau cum te-ai exprimat , am sa ti cont de ce ai postat. Multumesc! -
anyone_else said:Cat de ciudata poate sa fie viata , si modul cum interactioneaza oamenii intr-o societate , relatie etc.De ce in loc sa fim mai increzatoari nu suntem? De ce in loc sa facem ce simtim nu facem , si facem numa rau? De ce in loc sa fi recunoscator unui om care te-a ajutat esti recunoscator unui om care nu te-a ajutat? De ce in loc sa ne traim viata asa cum ii, toti ajung sa-si doreasca o relatie, o stabilitate si apoi sa divorteze? De ce ar trebui sa fie viata asa? E urat cum multi sunt suparati , presati de probleme , fug de probleme si de ceea ce sunt si uita cum e sa mai traiesti , si cand tot ceea ce ne dorim e sa fim fericiti, sa ne fie bine si tot asa se intampla? Ce incearca viata asta sa ne spuna? Cum sa nu mai fim sau sa fim ca sa ne fie bine? Astept pareri , sugestii , nu am nimic doar m-am inspirat din ceva si vreau sa o dezvolt, as vrea sa stiu de asemenea care ii motivul , poate unii dintre voi deja stiu.
viata e asa cum ti o faci, nu te pune nimeni sa ti alegi parteneri de viata ratati, si nici sa ti faci prieteni de calitate indoielnica.... deci alegerea e in mainile tale,,,cu cat stii mai bine sa i selectezi, cu atta vei avea o viata mai fimplinita. Daca te multumesti cu scursuri, n ar trebui sa ai nici asteptari prea mari -
anda22-7 said:
anyone_else said:Cat de ciudata poate sa fie viata , si modul cum interactioneaza oamenii intr-o societate , relatie etc.De ce in loc sa fim mai increzatoari nu suntem? De ce in loc sa facem ce simtim nu facem , si facem numa rau? De ce in loc sa fi recunoscator unui om care te-a ajutat esti recunoscator unui om care nu te-a ajutat? De ce in loc sa ne traim viata asa cum ii, toti ajung sa-si doreasca o relatie, o stabilitate si apoi sa divorteze? De ce ar trebui sa fie viata asa? E urat cum multi sunt suparati , presati de probleme , fug de probleme si de ceea ce sunt si uita cum e sa mai traiesti , si cand tot ceea ce ne dorim e sa fim fericiti, sa ne fie bine si tot asa se intampla? Ce incearca viata asta sa ne spuna? Cum sa nu mai fim sau sa fim ca sa ne fie bine? Astept pareri , sugestii , nu am nimic doar m-am inspirat din ceva si vreau sa o dezvolt, as vrea sa stiu de asemenea care ii motivul , poate unii dintre voi deja stiu.
viata e asa cum ti o faci, nu te pune nimeni sa ti alegi parteneri de viata ratati, si nici sa ti faci prieteni de calitate indoielnica.... deci alegerea e in mainile tale,,,cu cat stii mai bine sa i selectezi, cu atta vei avea o viata mai fimplinita. Daca te multumesti cu scursuri, n ar trebui sa ai nici asteptari prea mari
Bine zis
-
Eu sunt de parere ca atunci cind esti tinar ai prea multa imaginatie,vezi lumita de la capatul tunelului,in stinga si in dreapta totul e inflorit si zaresti copii tininduse de mina cu jumatatea sufletuli si de mina un nepotel.Tu ca parinte esti un exemplu pentru copilul tau,i-ai dat tot cit ai putut ca el sa fie undeva mai sus ca noi parintii,Sunt cazuri cam multe in ultimul timp cind asupra acelui peisaj intervine intunericul,totul e debusolat,dispare luminita..copii..nepotii..si totusi prin credinta si puterea lui d-zeu iti creezi alt drum.Intradevar nu se poate compara primul drum cu al doilea,nici cu al treilea,Lumea e tot mai rea,sunt o parte care renunta la lupta cu viata,altii devin mai caliti..mai puternici.
-
anyone_else said:Cat de ciudata poate sa fie viata , si modul cum interactioneaza oamenii intr-o societate , relatie etc.De ce in loc sa fim mai increzatoari nu suntem? De ce in loc sa facem ce simtim nu facem , si facem numa rau? De ce in loc sa fi recunoscator unui om care te-a ajutat esti recunoscator unui om care nu te-a ajutat? De ce in loc sa ne traim viata asa cum ii, toti ajung sa-si doreasca o relatie, o stabilitate si apoi sa divorteze? De ce ar trebui sa fie viata asa? E urat cum multi sunt suparati , presati de probleme , fug de probleme si de ceea ce sunt si uita cum e sa mai traiesti , si cand tot ceea ce ne dorim e sa fim fericiti, sa ne fie bine si tot asa se intampla? Ce incearca viata asta sa ne spuna? Cum sa nu mai fim sau sa fim ca sa ne fie bine? Astept pareri , sugestii , nu am nimic doar m-am inspirat din ceva si vreau sa o dezvolt, as vrea sa stiu de asemenea care ii motivul , poate unii dintre voi deja stiu.
Tu despre ce vorbesti? -
natura umana pare a fi nebunie curata cateodata..
nu facem alegerile potrivite sau logice ci cele pe care simtim ca ar trebui sa le facem, fie ele morale, imorale sau.. comode.
piedica cea mai mare a fiecaruia dintre noi sunt propriile conceptii si prejudecati, iar ele isi pun amprenta in deciziile pe care le luam zilnic.
recunostinta pentru ajutorul oferit e un ,,dar,, pe care il primesti rar si trebuie sa faci acel bine fara a astepta ceva in schimb.
personal, daca nu reusesc sa fiu recunoscator celui care m-a ajutat, macar tin minte si voi oferi ajutorul meu urmatorului care va avea nevoie.. e ca o leapsa ce merge din om in om, de aceea se mai intampla sa gasesti in straini sustinerea ce trebuia sa vina de la cel mai bun prieten.
Acest mesaj a fost editat de către Adam7: -
anyone_else said:Cat de ciudata poate sa fie viata , si modul cum interactioneaza oamenii intr-o societate , relatie etc.De ce in loc sa fim mai increzatoari nu suntem? De ce in loc sa facem ce simtim nu facem , si facem numa rau? De ce in loc sa fi recunoscator unui om care te-a ajutat esti recunoscator unui om care nu te-a ajutat? De ce in loc sa ne traim viata asa cum ii, toti ajung sa-si doreasca o relatie, o stabilitate si apoi sa divorteze? De ce ar trebui sa fie viata asa? E urat cum multi sunt suparati , presati de probleme , fug de probleme si de ceea ce sunt si uita cum e sa mai traiesti , si cand tot ceea ce ne dorim e sa fim fericiti, sa ne fie bine si tot asa se intampla? Ce incearca viata asta sa ne spuna? Cum sa nu mai fim sau sa fim ca sa ne fie bine? Astept pareri , sugestii , nu am nimic doar m-am inspirat din ceva si vreau sa o dezvolt, as vrea sa stiu de asemenea care ii motivul , poate unii dintre voi deja stiu.
Viata e frumoasa, ciudati sintem noi ! Ha !
-
anyone_else said:Cat de ciudata poate sa fie viata , si modul cum interactioneaza oamenii intr-o societate , relatie etc.De ce in loc sa fim mai increzatoari nu suntem? De ce in loc sa facem ce simtim nu facem , si facem numa rau? De ce in loc sa fi recunoscator unui om care te-a ajutat esti recunoscator unui om care nu te-a ajutat? De ce in loc sa ne traim viata asa cum ii, toti ajung sa-si doreasca o relatie, o stabilitate si apoi sa divorteze? De ce ar trebui sa fie viata asa? E urat cum multi sunt suparati , presati de probleme , fug de probleme si de ceea ce sunt si uita cum e sa mai traiesti , si cand tot ceea ce ne dorim e sa fim fericiti, sa ne fie bine si tot asa se intampla? Ce incearca viata asta sa ne spuna? Cum sa nu mai fim sau sa fim ca sa ne fie bine? Astept pareri , sugestii , nu am nimic doar m-am inspirat din ceva si vreau sa o dezvolt, as vrea sa stiu de asemenea care ii motivul , poate unii dintre voi deja stiu.
Chiar interesant topicul
Pot incerca sa raspund la cateva "de ce?"-uri.....
1.) De ce in loc sa fim mai increzatori nu suntem? - Aici,din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte simple. Ne nastem increzatori si liberi. Dar ,de cand putem intreba "de ce?" ni se raspunde cu o experienta a altcuiva, si ceea ce crede respectiva persoana ca e raspunsul. Noi, nu avem inca o parere formata, asa ca luam "de bun" ceea ce ni se spune, si asa apar prejudecatile.
Prejudecatile ne apara de necunoscut. "Stim" ce ni se poate intampla, ne fac sa ne simtim in siguranta. Pe masura ce crestem si ne maturizam, instinctul de conservare ni se ascute, si devenim si mai atenti la prejudecati.
Cand rareori avem curajul de a face ceva pe cont propriu, si daca iese bine, si daca nu, se nasc noi prejudecati, din experiente personale.
Exista fete care au crescut intr-o casa in care tatal a plecat cand ele erau mici, pentru o alta femeie si au fost mereu reticente sa isi faca un iubit, si cand si l-au facut, l-au banuit de infidelitate din start, si daca acesta a facut un pas gresit...prejudecata se intareste si posibilitatea ca respectiva sa aiba incredere intr-un alt barbat scade aproape de minim.
Prejudecata este principalul motiv pentru care oamenii nu au incredere in altii. Sistemul de valori, propriu sau importat de la cei din jur este unul bazat pe prejudecati.
E paradoxal. Ceea ce simtim ca ne ajuta si ne protejeaza ne si tine departe unii de altii.
Daca ma intrebi pe mine, pentru a putea avea incredere in oameni, trebuie sa ai intai de toate incredere in tine si capacitatea ta de a face fata unor eventuale dezamagiri. Sa intelegi ca oamenii sunt doar oameni si iti pot gresi, chiar daca sunt bine intentionati. Ca sunt egoisti si fricosi, lenesi si prosti, la fel ca tine in multe momente ale vietii
2.) De ce in loc sa facem ce simtim, nu facem? ....din acelasi instinct de conservare si din cauza acelorasi prejudecati.
Poate dorim iubire, placere, adrenalina, fiori, libertate, dar cand aceste dorinte se pot obtine printr-un mod ce contravine propriilor prejudecati sau ale celor din jurul nostru, oameni a caror parere conteaza pentru noi (parinti, prieteni apropiati, iubiti/iubite) suntem pusi sa alegem.
Ne invingem teama si riscam? Trecem peste prejudecati si testam necunoscutul?
Unii pot trece usor peste aceste intrebari, altii mai greu, dar aproape toti avem o reala dificultate cand ceea ce dorim se loveste si de prejudecatile celor din jur. Vrem sa fim iubiti ,apreciati si doriti. Vrem ca ei sa fie "ok" cu alegerile noastre, sa ne aprobe si (speram) sa ne urmeze.
3.) "toti ajung sa-si doreasca o relatie, o stabilitate si apoi sa divorteze" .Stabilitatea, vine cu pretul ei. Oamenii cand sunt singuri, sunt dispusi sa plateasca orice pret pentru a nu mai fi astfel. Sunt putini cei care inteleg ca in viata trebuie sa fie fericiti singuri ca sa poata spera la o fericire autentica in doi.
Pe masura ce stabilitatea se instaleaza confortabil si singuratea dispare, pentru multi pretul platit este prea mare. Unora le e dor de libertatea dinainte, altii s-au vindecat de ce ii durea datorita relatiei stabile si se simt din nou pregatiti sa infrunte necunoscutul.
Ori, pur si simplu, si-au dorit o relatie si stabilitate dintr-o prejudecata, a lor sau a celor din jur : trebuie sa ma casatoresc ca sa intru in randul lumii, si o voi face cu o persoana potrivita care imi va oferi stabilitate si incredere, alaturi de care pot construi. Ei bine, dupa ce o fac din prejudecata si ajung sa traiasca efectiv acest gen de relatie, realizeaza ca nu e pentru ei.
Din punctul meu de vedere, toti acesti oameni NU s-au casatorit din dragoste, ci din alte nevoi si pe masura ce si le satisfac, sau descopera ca satisfacerea lor nu ii multumeste, se gandesc la divort
Ce incearca viata asta sa ne spuna? EU cred ca vrea sa ne spuna....sa o traim. Ca ne e frica sa o facem? e natural. Se va remedia vreodata? habar nu am! oricum e prea scurta sa ne batem capul cu asta 
-
EricNorthman said:
anyone_else said:Cat de ciudata poate sa fie viata , si modul cum interactioneaza oamenii intr-o societate , relatie etc.De ce in loc sa fim mai increzatoari nu suntem? De ce in loc sa facem ce simtim nu facem , si facem numa rau? De ce in loc sa fi recunoscator unui om care te-a ajutat esti recunoscator unui om care nu te-a ajutat? De ce in loc sa ne traim viata asa cum ii, toti ajung sa-si doreasca o relatie, o stabilitate si apoi sa divorteze? De ce ar trebui sa fie viata asa? E urat cum multi sunt suparati , presati de probleme , fug de probleme si de ceea ce sunt si uita cum e sa mai traiesti , si cand tot ceea ce ne dorim e sa fim fericiti, sa ne fie bine si tot asa se intampla? Ce incearca viata asta sa ne spuna? Cum sa nu mai fim sau sa fim ca sa ne fie bine? Astept pareri , sugestii , nu am nimic doar m-am inspirat din ceva si vreau sa o dezvolt, as vrea sa stiu de asemenea care ii motivul , poate unii dintre voi deja stiu.
Chiar interesant topicul
Pot incerca sa raspund la cateva "de ce?"-uri.....
1.) De ce in loc sa fim mai increzatori nu suntem? - Aici,din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte simple. Ne nastem increzatori si liberi. Dar ,de cand putem intreba "de ce?" ni se raspunde cu o experienta a altcuiva, si ceea ce crede respectiva persoana ca e raspunsul. Noi, nu avem inca o parere formata, asa ca luam "de bun" ceea ce ni se spune, si asa apar prejudecatile.
Prejudecatile ne apara de necunoscut. "Stim" ce ni se poate intampla, ne fac sa ne simtim in siguranta. Pe masura ce crestem si ne maturizam, instinctul de conservare ni se ascute, si devenim si mai atenti la prejudecati.
Cand rareori avem curajul de a face ceva pe cont propriu, si daca iese bine, si daca nu, se nasc noi prejudecati, din experiente personale.
Exista fete care au crescut intr-o casa in care tatal a plecat cand ele erau mici, pentru o alta femeie si au fost mereu reticente sa isi faca un iubit, si cand si l-au facut, l-au banuit de infidelitate din start, si daca acesta a facut un pas gresit...prejudecata se intareste si posibilitatea ca respectiva sa aiba incredere intr-un alt barbat scade aproape de minim.
Prejudecata este principalul motiv pentru care oamenii nu au incredere in altii. Sistemul de valori, propriu sau importat de la cei din jur este unul bazat pe prejudecati.
E paradoxal. Ceea ce simtim ca ne ajuta si ne protejeaza ne si tine departe unii de altii.
Daca ma intrebi pe mine, pentru a putea avea incredere in oameni, trebuie sa ai intai de toate incredere in tine si capacitatea ta de a face fata unor eventuale dezamagiri. Sa intelegi ca oamenii sunt doar oameni si iti pot gresi, chiar daca sunt bine intentionati. Ca sunt egoisti si fricosi, lenesi si prosti, la fel ca tine in multe momente ale vietii
2.) De ce in loc sa facem ce simtim, nu facem? ....din acelasi instinct de conservare si din cauza acelorasi prejudecati.
Poate dorim iubire, placere, adrenalina, fiori, libertate, dar cand aceste dorinte se pot obtine printr-un mod ce contravine propriilor prejudecati sau ale celor din jurul nostru, oameni a caror parere conteaza pentru noi (parinti, prieteni apropiati, iubiti/iubite) suntem pusi sa alegem.
Ne invingem teama si riscam? Trecem peste prejudecati si testam necunoscutul?
Unii pot trece usor peste aceste intrebari, altii mai greu, dar aproape toti avem o reala dificultate cand ceea ce dorim se loveste si de prejudecatile celor din jur. Vrem sa fim iubiti ,apreciati si doriti. Vrem ca ei sa fie "ok" cu alegerile noastre, sa ne aprobe si (speram) sa ne urmeze.
3.) "toti ajung sa-si doreasca o relatie, o stabilitate si apoi sa divorteze" .Stabilitatea, vine cu pretul ei. Oamenii cand sunt singuri, sunt dispusi sa plateasca orice pret pentru a nu mai fi astfel. Sunt putini cei care inteleg ca in viata trebuie sa fie fericiti singuri ca sa poata spera la o fericire autentica in doi.
Pe masura ce stabilitatea se instaleaza confortabil si singuratea dispare, pentru multi pretul platit este prea mare. Unora le e dor de libertatea dinainte, altii s-au vindecat de ce ii durea datorita relatiei stabile si se simt din nou pregatiti sa infrunte necunoscutul.
Ori, pur si simplu, si-au dorit o relatie si stabilitate dintr-o prejudecata, a lor sau a celor din jur : trebuie sa ma casatoresc ca sa intru in randul lumii, si o voi face cu o persoana potrivita care imi va oferi stabilitate si incredere, alaturi de care pot construi. Ei bine, dupa ce o fac din prejudecata si ajung sa traiasca efectiv acest gen de relatie, realizeaza ca nu e pentru ei.
Din punctul meu de vedere, toti acesti oameni NU s-au casatorit din dragoste, ci din alte nevoi si pe masura ce si le satisfac, sau descopera ca satisfacerea lor nu ii multumeste, se gandesc la divort
Ce incearca viata asta sa ne spuna? EU cred ca vrea sa ne spuna....sa o traim. Ca ne e frica sa o facem? e natural. Se va remedia vreodata? habar nu am! oricum e prea scurta sa ne batem capul cu asta