O dilema
-
0 0Salutare tuturor!
Sunt un tip de 31 de ani, casatorit cu o fata minunata pe care (ciudat lucru) acum, dupa 9 ani, o iubesc mai mult ca la inceput, si imi place sa cred ca si ea pe mine.
Avem impreuna doi baieti frumosi, inteligenti si sanatosi de 4 si 1 an, un caine de 50 de kg absolut grozav, un apartament frumos in nordul Bucurestiului, liber profesionisti (eu medic ea economist) ,si in general, din avion, parem a fi familia din reclamele la Colgate sau la credite bancare (minus partea cu creditul :) )
Acum, dilema mea si motivul pentru care scriu aici :
Cand ne-am cunoscut eram doi copii. Eu avusesem o relatie putin cam ciudata si sufocanta si ea, niciuna. Am inceput fara sa ne gandim mai departe de saptamana viitoare. M-am indragostit de ea pe loc, pentru ca era singura fata care nu avea "planu' " pus la punct si care nu ma vedea ca pe o "prada" ,pentru ca dupa 90% din criteriile generale, eu eram un "baiat de viitor".
Ne-am iubit, ne-am mutat impreuna fiindca am vrut (amandoi fiind Bucuresteni, factorul hotarator a fost dorinta nu nevoia). Ieseam zilnic, ne plimbam, stateam de vorba, alergam impreuna, faceam piata, gateam, spalam vasele si faceam dragoste de 3 ori pe zi :).
In perioada aceea aveam amandoi job-uri de start-up, prost platite dar cu responsabilitati minime si program flexibil. Dupa ce plateam chiria, singurul gand era sa punem deoparte banii necesari pentru a da o fuga in Vama, la sfarsit de saptamana. Am experiementat tot ce ne-am dorit, am facut dragoste in toate felurile posibile si in maniera "viata bate filmul" ,inclusiv la capitolul imaginatie. Am avut chiar si cateva experiemente in 3, noi si o alta fata (chestie groazava daca exista un minim de ingrediente esentiale) ,si in general imi amintesc despre aceea perioada ca fiind cea mai frumoasa din viata mea.
Timpul a trecut, si noi, pentru ca ne-am dorit, am facut primul copil. In acelasi timp am evoluat fiecare profesional, eu am devenit specialist, ea a schimbat job-ul si a inceput sa lucreze si de-acasa, eu garzi noaptea, ne-am mutat, a aparut a doua masina, eu mi-am mai luat un job....
Zilele devenisera pline, dar eram foarte entuziasti in avansul nostru. Aveam unde sa il lasam pe cel mic cand doream sa iesim, ne iubeam si ne era bine. Nici nu stiu de unde aveam atata energie. Munceam o zi intreaga, faceam cumparaturi, gateam, spalam vasele, faceam curat si deseori ne trezeam facand dragoste pe unde apucam in timpul acestor activitati....si totusi, seara faceam fiecare un dus, si apoi ieseam pana tarziu in noapte.Am continuat sa iesim in 3, si uneori sa facem si dragoste....totul era perfect, inca.
Nu mult dupa asta, lucrurile s-au complicat si mai tare. Eu mi-am facut firma mea, si munceam de dimineata pana seara sa gasesc clienti, in acelasi timp pastrandu-mi garzile la spital pentru a nu afecta veniturile. Ne-am mutat intr-un apartament mai mare, ea a inceput sa lucreze si mai mult acasa pastrandu-si job-ul de 8 ore ,copilul a crescut si locuia aproape full-time cu noi. A inceput gradinita, a aparut cainele si, conform planului, am conceput al doilea copil. Amandoi avem frati si am dorit sa ii oferim primului nostru copil sansa de a nu fi singur la parinti, in plus, la vremea aceea ni se parea posibil. Erau bani, era dorinta, erau bunici/bone/menajere....de ce nu?
Firma a crescut, garzile au ramas, in plus de asta mi-am deschis si un cabinet undeva in apropiere de Bucuresti. Pentru ca acest cabinet este in sud si noi stam in nord, am inceput sa fac naveta 100 km pe zi, si sa muncesc in medie 12-14 ore.
Acum...la fix 30 de ani amandoi, eu ma simt.....ciudat.
O iubesc pe ea la nebunie, iubesc copii, cainele, meseria mea, tot. Dar nu mai pot. Ma simt ca un robot. Muncesc foarte mult, in 3 directii diferite. Tot ceea ce fac este de mare responsabilitate (e de ajuns sa intri pe sectiunea medicala a forumului ca sa realizezi cat de neplacut este, ca pacient, sa iti greseasca un medic) ,castig mult peste media unui tip de 30 de ani din Ro, si o fac "pe barba mea" fara sa am sefi si sefuleti ,dar tot ceea ce castig se duce a doua zi pe lucruri care nu tin strict de noi (haine ,iesiri, vacante, etc). Azi vine RCA-ul la un din masini, a doua zi revizia la centrala termica, a treia zi impozitul pe salarii al firmei, a patra zi gradinitia celui mare, a cincea zi trebuie sa fac plinul, a sasea zi aprovizionez casa, samd.
Efectiv ma simt ca un maratonist care are un bolovan imens in spate pe care scrie "cheltuieli" si care ,spre disperarea lui nu vede in fata linia de sosire.
Inca rezistam fizic, dar avem caderi destul de dese. Fumez din cale afara de mult (unde mai pui ca la 30 de ani mi-am zis ca ma las). Copii sunt minunati, dar cand ajung acasa imi vine sa-mi dau palme pentru ca tot ce vreau e sa dispara ca eu sa pot sta 10 minute intins, desi uneori nu ii vad si 48 de ore la rand. Si chiar daca ea ii ia in alta camera ca sa ma pot relaxa, imi amintesc ca trebuie sa plimb cainele si oricum ,daca fac asta de ce sa nu il duc si pe cel mare la locul de joaca?...
Nu mai iesim aproape deloc (nu e timp, efectiv nu exista, nu e o scuza). Ne facem planuri sa iesim dimineata si pana seara eu sunt retinut la job, sau apare ceva de pregatit pentru a doua zi,sau ploua, sau mai naiba stiu eu ce.
Nu am mai vazut marea de 2 ani, nici muntele, nici nimic. Nu am weekend-uri, duminicile de obicei sunt de garda, iar sambata e full de tot ceea ce nu am putut face pentru mine, casa si familia mea.
Facem dragoste cand apucam ,dar acum casa e plina, si e mult mai dificil, insa ne place la fel de mult. Chestiile in 3 au disparut pentru ca...(iar) nu exista timp!...o tipa de calitate cu care sa ai si o relatie amicala placuta se gaseste greu si necesita timp :).
Nu mai am rabdare cat imi doresc sa am cu pacientii mei, mai ales ca eu am o abordare empatica si obisnuiam sa explic "pe limba lor" tot ceea ce constatam si tratam.
De ce scriu aici?...sunt curios, pentru ca pe eva am citit deseori diverse topicuri pe eva (e un hobby de al meu de a citi forumurile de gagici pentru ca in facultate am lucrat la unul din ele, si chiar am avut ca job sa scriu articole si sa moderez forumul unui astfel de site/forum, in facultate). Aici ,va spun sincer, calitatea celor care scriu, mie cel putin mi se pare net superioara altor forumuri si par a fi mai multi oameni cu cap decat cei fara :) ,sau ma rog, care il au pentru ca sa nu-i ploua in gat.
Simt efectiv ca nu mai pot. Sa ma opresc din tot ceea ce fac, nu am cum. Bolovanul numit cheltuieli m-ar strivi in doua saptamani. Sa devin mai eficient, incerc, dar la 30 de ani in profesia mea trebuie sa lucrezi extensiv (cat mai mult pe bani relativ putini) pana cand notorietatea iti permite sa ridici tarifele sau sa angajezi alti oameni care sa faca treaba in locul tau si tu doar sa manageriezi.
Iubesc sa am familie, ma uit cu admiratie si respect la mine in oglinda gandindu-ma cate am facut pana la 30 de ani, dar....deasemenea ma uit cu coada ochiului la toti colegii si prietenii mei care NU au facut copii si care sunt fix ca mine la 25 de ani, momentan 90% din ei, fiind weekend...sunt in Vama...
Uneori am impresia ca nu are rost. Frustrarile vis-a-vis de faptul ca platesc efectiv cu viata mea si a noastra ca si cuplu pentru tot ceea ce am acumulat (casa, masini, copii, caine, bona, menajera, taxe,bla bla bla).
A mai trecut cineva prin asta? Trece in aceeasi perioada ca mine? A clacat? a trecut peste? cum rezista? :)
-
Daca intr.adevar esti real felicitari pentru tot ce ai realizat pana acum E mult, foarte mult chiar la anii tai in ziua de azi Ideea e ca pe eva foarte multe povesti sunt inventate
Daca povestea ta e reala insa iti spun ca trebuie sa incerci sa ai rabdare daca nu vrei sa faci praf tot ce ai acum drag
Nu ai cum sa iesi din cercul asta
Tot ce poti sa faci e sa.ti gasesti macar 5 minute de liniste pe zi
Copii au sa creasca mari pana la urma, totul e sa ai rabdare pana atunci
Si ai grija cu criza specifica varstei 
-
Hei
chiar e activitate pe Eva, eu acum am liber maine, si efectiv nu pot sa dorm, doar la gandul ca maine sunt LIBER !...(deh ,e sambata, dar la mine e o raritate).
Da, sunt real, alta chestie care mi se pare ciudata - de ce naiba unul ca mine pare.....ireal? Si totusi cand ma uit in jur, parca imi par si mie. Toti oamenii de 30 de ani din jurul meu o ard fix ca la 20 si nu au niciun gand sa schimbe ceva. Poate, vorba sotiei mele...daca erau mai multi ca noi....
Da, stiu ca e nevoie de rabdare. Nu prea mai am. Ma gandesc ca "40" e peste 9 ani...si acum 9 ani eram deja anul 4 de facutate...deci nu e prea departe.
Cred ca pur si simplu....mi-e dor de viata egoista a celor din jurul meu, pe care am avut-o si eu candva. -
Eu sunt pe alt fus orar asa ca exista o explicatie
Gandeste.te ca poate si colegii tai ar vrea sa aiba ce ai tu acum
Si asteapta pana maine cand se vor trezi fetele
O sa ai parte de diverse pareri
Primul meu copil s.a nascut in ultimul meu an de facultate, al doilea dupa 3 ani si am avut momente cand m.am simtit praf descurcandu.ma cu toate
Abia acum simt ca pot sa ma odihnesc cat de cat
E foarte important ca ai langa tine pe cineva care priveste in aceasi directie chiar daca rutina va dispera acum
Acest mesaj a fost editat de către panselutas: -
panselutas said:Daca intr.adevar esti real felicitari pentru tot ce ai realizat pana acum E mult, foarte mult chiar la anii tai in ziua de azi Ideea e ca pe eva foarte multe povesti sunt inventate
Daca povestea ta e reala insa iti spun ca trebuie sa incerci sa ai rabdare daca nu vrei sa faci praf tot ce ai acum drag Nu ai cum sa iesi din cercul asta Tot ce poti sa faci e sa.ti gasesti macar 5 minute de liniste pe zi Copii au sa creasca mari pana la urma, totul e sa ai rabdare pana atunci Si ai grija cu criza specifica varstei Nu, nu este real. Ca rezident nu iti permiti cheltuielile si escapadele relatate, iar ca proaspat specialist bone si altele. Salariul de incadrare este de 1400 ron in mana, plus ceva garzi, de abia atunci mai respiri, dar nicidecum sa-ti deschizi cabinet privat si alte vise. Povestea-i bine tesuta, dar trebuia sa-si fabrice alta meserie! Este troll.
Acest mesaj a fost editat de către matzoanca: -
-
-
EricNorthman said: Salutare tuturor!
Sunt un tip de 31 de ani, casatorit cu o fata minunata pe care (ciudat lucru) acum, dupa 9 ani, o iubesc mai mult ca la inceput, si imi place sa cred ca si ea pe mine.
Avem impreuna doi baieti frumosi, inteligenti si sanatosi de 4 si 1 an, un caine de 50 de kg absolut grozav, un apartament frumos in nordul Bucurestiului, liber profesionisti (eu medic ea economist) ,si in general, din avion, parem a fi familia din reclamele la Colgate sau la credite bancare (minus partea cu creditul )
Acum, dilema mea si motivul pentru care scriu aici :
Cand ne-am cunoscut eram doi copii. Eu avusesem o relatie putin cam ciudata si sufocanta si ea, niciuna. Am inceput fara sa ne gandim mai departe de saptamana viitoare. M-am indragostit de ea pe loc, pentru ca era singura fata care nu avea "planu' " pus la punct si care nu ma vedea ca pe o "prada" ,pentru ca dupa 90% din criteriile generale, eu eram un "baiat de viitor".
Ne-am iubit, ne-am mutat impreuna fiindca am vrut (amandoi fiind Bucuresteni, factorul hotarator a fost dorinta nu nevoia). Ieseam zilnic, ne plimbam, stateam de vorba, alergam impreuna, faceam piata, gateam, spalam vasele si faceam dragoste de 3 ori pe zi.
In perioada aceea aveam amandoi job-uri de start-up, prost platite dar cu responsabilitati minime si program flexibil. Dupa ce plateam chiria, singurul gand era sa punem deoparte banii necesari pentru a da o fuga in Vama, la sfarsit de saptamana. Am experiementat tot ce ne-am dorit, am facut dragoste in toate felurile posibile si in maniera "viata bate filmul" ,inclusiv la capitolul imaginatie. Am avut chiar si cateva experiemente in 3, noi si o alta fata (chestie groazava daca exista un minim de ingrediente esentiale) ,si in general imi amintesc despre aceea perioada ca fiind cea mai frumoasa din viata mea.
Timpul a trecut, si noi, pentru ca ne-am dorit, am facut primul copil. In acelasi timp am evoluat fiecare profesional, eu am devenit specialist, ea a schimbat job-ul si a inceput sa lucreze si de-acasa, eu garzi noaptea, ne-am mutat, a aparut a doua masina, eu mi-am mai luat un job....
Zilele devenisera pline, dar eram foarte entuziasti in avansul nostru. Aveam unde sa il lasam pe cel mic cand doream sa iesim, ne iubeam si ne era bine. Nici nu stiu de unde aveam atata energie. Munceam o zi intreaga, faceam cumparaturi, gateam, spalam vasele, faceam curat si deseori ne trezeam facand dragoste pe unde apucam in timpul acestor activitati....si totusi, seara faceam fiecare un dus, si apoi ieseam pana tarziu in noapte.Am continuat sa iesim in 3, si uneori sa facem si dragoste....totul era perfect, inca.
Nu mult dupa asta, lucrurile s-au complicat si mai tare. Eu mi-am facut firma mea, si munceam de dimineata pana seara sa gasesc clienti, in acelasi timp pastrandu-mi garzile la spital pentru a nu afecta veniturile. Ne-am mutat intr-un apartament mai mare, ea a inceput sa lucreze si mai mult acasa pastrandu-si job-ul de 8 ore ,copilul a crescut si locuia aproape full-time cu noi. A inceput gradinita, a aparut cainele si, conform planului, am conceput al doilea copil. Amandoi avem frati si am dorit sa ii oferim primului nostru copil sansa de a nu fi singur la parinti, in plus, la vremea aceea ni se parea posibil. Erau bani, era dorinta, erau bunici/bone/menajere....de ce nu?
Firma a crescut, garzile au ramas, in plus de asta mi-am deschis si un cabinet undeva in apropiere de Bucuresti. Pentru ca acest cabinet este in sud si noi stam in nord, am inceput sa fac naveta 100 km pe zi, si sa muncesc in medie 12-14 ore.
Acum...la fix 30 de ani amandoi, eu ma simt.....ciudat.
O iubesc pe ea la nebunie, iubesc copii, cainele, meseria mea, tot. Dar nu mai pot. Ma simt ca un robot. Muncesc foarte mult, in 3 directii diferite. Tot ceea ce fac este de mare responsabilitate (e de ajuns sa intri pe sectiunea medicala a forumului ca sa realizezi cat de neplacut este, ca pacient, sa iti greseasca un medic) ,castig mult peste media unui tip de 30 de ani din Ro, si o fac "pe barba mea" fara sa am sefi si sefuleti ,dar tot ceea ce castig se duce a doua zi pe lucruri care nu tin strict de noi (haine ,iesiri, vacante, etc). Azi vine RCA-ul la un din masini, a doua zi revizia la centrala termica, a treia zi impozitul pe salarii al firmei, a patra zi gradinitia celui mare, a cincea zi trebuie sa fac plinul, a sasea zi aprovizionez casa, samd.
Efectiv ma simt ca un maratonist care are un bolovan imens in spate pe care scrie "cheltuieli" si care ,spre disperarea lui nu vede in fata linia de sosire.
Inca rezistam fizic, dar avem caderi destul de dese. Fumez din cale afara de mult (unde mai pui ca la 30 de ani mi-am zis ca ma las). Copii sunt minunati, dar cand ajung acasa imi vine sa-mi dau palme pentru ca tot ce vreau e sa dispara ca eu sa pot sta 10 minute intins, desi uneori nu ii vad si 48 de ore la rand. Si chiar daca ea ii ia in alta camera ca sa ma pot relaxa, imi amintesc ca trebuie sa plimb cainele si oricum ,daca fac asta de ce sa nu il duc si pe cel mare la locul de joaca?...
Nu mai iesim aproape deloc (nu e timp, efectiv nu exista, nu e o scuza). Ne facem planuri sa iesim dimineata si pana seara eu sunt retinut la job, sau apare ceva de pregatit pentru a doua zi,sau ploua, sau mai naiba stiu eu ce.
Nu am mai vazut marea de 2 ani, nici muntele, nici nimic. Nu am weekend-uri, duminicile de obicei sunt de garda, iar sambata e full de tot ceea ce nu am putut face pentru mine, casa si familia mea.
Facem dragoste cand apucam ,dar acum casa e plina, si e mult mai dificil, insa ne place la fel de mult. Chestiile in 3 au disparut pentru ca...(iar) nu exista timp!...o tipa de calitate cu care sa ai si o relatie amicala placuta se gaseste greu si necesita timp.
Nu mai am rabdare cat imi doresc sa am cu pacientii mei, mai ales ca eu am o abordare empatica si obisnuiam sa explic "pe limba lor" tot ceea ce constatam si tratam.
De ce scriu aici?...sunt curios, pentru ca pe eva am citit deseori diverse topicuri pe eva (e un hobby de al meu de a citi forumurile de gagici pentru ca in facultate am lucrat la unul din ele, si chiar am avut ca job sa scriu articole si sa moderez forumul unui astfel de site/forum, in facultate). Aici ,va spun sincer, calitatea celor care scriu, mie cel putin mi se pare net superioara altor forumuri si par a fi mai multi oameni cu cap decat cei fara ,sau ma rog, care il au pentru ca sa nu-i ploua in gat.
Simt efectiv ca nu mai pot. Sa ma opresc din tot ceea ce fac, nu am cum. Bolovanul numit cheltuieli m-ar strivi in doua saptamani. Sa devin mai eficient, incerc, dar la 30 de ani in profesia mea trebuie sa lucrezi extensiv (cat mai mult pe bani relativ putini) pana cand notorietatea iti permite sa ridici tarifele sau sa angajezi alti oameni care sa faca treaba in locul tau si tu doar sa manageriezi.
Iubesc sa am familie, ma uit cu admiratie si respect la mine in oglinda gandindu-ma cate am facut pana la 30 de ani, dar....deasemenea ma uit cu coada ochiului la toti colegii si prietenii mei care NU au facut copii si care sunt fix ca mine la 25 de ani, momentan 90% din ei, fiind weekend...sunt in Vama...
Uneori am impresia ca nu are rost. Frustrarile vis-a-vis de faptul ca platesc efectiv cu viata mea si a noastra ca si cuplu pentru tot ceea ce am acumulat (casa, masini, copii, caine, bona, menajera, taxe,bla bla bla).
A mai trecut cineva prin asta? Trece in aceeasi perioada ca mine? A clacat? a trecut peste? cum rezista?
hai sa zic ca ai mai avut bani de la mama, de la tata de cabinet de una alta. matzoanca stie, dar sa zicem ca nu e asa.
dar vezi ca te contrazici, ba aveti iesiri,vacante, ba nu le aveti
apoi, medicina cere sacrificii, banuiesc ca stiai asta.
si organizeaza-te, cand mergi la cumparaturi fa si plinul la benzina. si castiga timp
daaaar ceva imi spune ca talica altceva vrei si bati seaua cu sexul, cu sexul in 3.doar s-o gasi vreo iapa pe-aci, asa-i? 
-
Mai citeam din cand in cand pe eva....Dar nu am mai postat de mult....Insa aceasta postare mi-a placut la nebunie!
Acest mesaj a fost editat de către cute0484: -
matzoanca said:
Nu, nu este real. Ca rezident nu iti permiti cheltuielile si escapadele relatate, iar ca proaspat specialist bone si altele. Salariul de incadrare este de 1400 ron in mana, plus ceva garzi, de abia atunci mai respiri, dar nicidecum sa-ti deschizi cabinet privat si alte vise. Povestea-i bine tesuta, dar trebuia sa-si fabrice alta meserie! Este troll.
Amuzant
,dar in acelasi timp foarte trist.
Ca medic, poti castiga si mai mult ca mine, in Romania. DAR ,nu ca angajat undeva, indiferent daca vorbim de privat sau de stat.
Ca medic, daca te-ai miscat decent (nu ai pierdut decat maxim un an intre admitere si examenul de specialist, poti deja sa fi specialist la 28 de ani. (la 8 intri la facultate ,la 24 termini, pici rezi in anul ala, faci altceva ,il dai din nou la 25 ,la 28 si jumatate esti specialist medicina de familie, daca asta ai vrut si ai prins, ba chiar la 27 daca dai inainte de terminarea rezidentiatului specialitatea. Acesta e parcursul meu.
In rezidentiat, si un an inainte de el am lucrat si in alte domenii. Conexe medicinei, dar nu medicina. La aceste job-uri am castigat minim 1500 de lei/luna, care, adunati cu cei 1000 din rezidentiat si bonurile de masa, ajugeau la 2500. Erau si bonusuri, iar ca rezident in unele stagii faceam si spaga. Intr-o luna buna castigam 3500 ,si intr-o luna slaba 2500.
Nu-mi spune ca nu se poate. Se poate. Ca rezident, chiar daca te duci la stagiu ,daca nu ai garda, la 12-14 esti liber. De la 14 in sus, poti face multe panal a 18-19 ,ora la care termina in mod normal munca un om care lucreaza in alte domenii. Doar rezidentii sunt niste putori si nu vor sa faca si altceva, doar sa se planga cat de putin castiga. (exceptie fac specialitatile chirurgicale sau cei care fac multe garzi, in anii mai mari)
Am PFA de la 25 de ani (alta chestie pe care medicii refuza sa o faca) si cu un PFA esti foarte vizibil si interesant pentru multe colaborari. Firme de asigurari care vor evaluatori de dosare, clinici de medicina muncii, clinici de ingrijire la domiciliu ,ambulante private, samd.
Daca te zbati, le faci pe toate, pe rand sau simultan. In ultimul an de rezidentiat, profitand de faptul ca stagiul era cel de cabinet, lucram full time in 3 directii, pe colaborari, si castigam cam 4500-5000 de lei pe luna si la cabinet mergeam cand aveam o pauza intre programari, medicul fiindu-mi prieten.
O firma, sa o faci, te costa cateva sute de lei.Intrebi, te duci, te intorci, te duci din nou, o faci intr-o luna. Un sediu se inchiriaza, sau se face barter. (voi clinica medicala, imi dati voie sa am punct de lucru la voi in clinica, iar eu prestez servicii pentru voi pe post de chirie) Pe langa ai tai, ii vezi si pe ai lor.
Ca idee, un EKG costa 1000 de euro, si poti lua 80-100 de lei/vizita daca faci un domiciliu. Sunt multe persoane nedeplasabile care au nevoie de investigatii pentru ca medicii curanti sa le modifice tratamentul in lipsa. Una din principalele investigatii este EKG-ul.
Sa pui anunturi pe net ca faci asta, si sa dai share pe facebook nu te costa nimic. Lumea afla si te recomanda. Pe aceeasi ideea, descopera si ca esti un medic cat de cat ok, si unii apeleaza regulat.
Exista camine de batrani ,gradinite private, care au nevoie saptamanal de un medic, si daca le cauti si le propui ,e posibil sa accepte. Bineinteles, cu conditia sa le dai factura si chitanta, nu sa vrei carte de munca, concediu, etc.
Nu vreau sa dau prea multe detalii, nu-mi povestesc (chiar) toata viata pe un forum.....Dar pur si simplu ma apuca toti dracii cand aud de la medici ca NU poti face bani cu profesia asta in Romania, cand esti tanar.
Daca tragi tare ,POTI. E valabil in toate domeniile, inclusiv medicina. -
Oana_Domino said:eu doar atat intreb. esti medic, da? daca te imparti in 100 de directii, pe care le faci bine? in sensul ca lucrezi cu oameni, nu cu hartoage sau cartofi.
tot pe fuga, tot pe fuga, oare pacientii sunt tratati cum trebuie?
Good point!
Asta a fost una din frustrarile mele, din punct de vedere profesional. Avand mai multe activitati, si medicina propriu-zisa fiind aceea care platea cel mai prost, am avut sentimentul ca am ramas in urma si m-am plafonat, chiar si la nivelul specializarii mele care este una banala.
Din acest motiv am decis anul trecut sa iau si cabinetul din GR. La tara, tocmai ca sa nu devin masina de trmiteri la specialist. E greu, dar per total oamenii sunt destul de multumiti de servicii. Eu nu sunt chiar atat de multumit....,dar sper in timp sa mai capat ceva experienta. -
-
-
Oana_Domino said:si apropo de de-astia care se invart prin lumea medicala, cum povesteam in cafenea am avut problema aia cu bubitele.
merg la farmacie si imi da tuta doar imodium. fara sa ma intrebe, pisi.. alte simptome mai ai, stii ce presupune regimul ala, etc.
ee, nu.. ea imi da imodium si haidi pa!
a doua zi, ca tot ma manca, merg la alta.. aia se crucise ca apar dupa o sapt, ca in timpul ala nu am luat nimic etc.
imi da niste pastilute, vorbeste cu mine, imi spune ca ce am mancat nu m-a ajutat etc.
deci o mare diferenta intre a te imparti intr-o mie de directii, in goana dupa bani, si a iti respecta pacientii. nu e nimeni super om sa le faca pe toate de 10.
Iarta-ma, dar aici e si greseala ta. Farmaciile au in 90% din cazuri, la ghiseu un asistent de farmacie, care din multe puncte de vedere este mult sub o asistenta medicala generalista.
Ele, practic sunt doar niste vanzatoare cu putina pregatire medicala, gandirea de ansamblu in sindrom si nu pe simptome punctuale este specifica unui medic, unei asistente cu experienta sau unui farmacist, cel mult.
Daca nu ai timp sau chef sa vezi un medic pentru problemele tale de sanatate ,si crezi ca se poate rezolva printr-un tratament la domiciliu cu pastile de la farmacie, du-te la farmacie si intreaba la casa daca poti vorbi cu doamna/domnul farmacist. Cu siguranta vei primi sfaturi mai bune si mai complete!
Acest mesaj a fost editat de către EricNorthman: -
zorro_ said:
vis-a-vis said:Daca tu esti medic, chiar si veterinar, atunci eu sunt popa!
Eu zic ca vinzi gogosi de tufa la eunuci!lasa-l bre sa fie !...
mai trateaza cate o buba , mai scoate cate un gunoi din ochi, mai cate un sfat ginecologic
...ne mai distram si noi
Un medic care stie sa trateze bube ,scoate gunoaie din ochi si da si sfaturi ginecologice e un mare castig pentru utilizatorii unui forum - nu glumesc! bubele se identifica si se trateaza tare greu, chiar si de multi dintre....dermatologi! -
zorro_ said:
aha , ...
deci nu este suficient ca berbecii evita doctorii facand consultatii la farmacist,
mai nou sa evite si farmacistii in detrimentul consultatiilor virtuale
Mai, daca despre o buba iti poti da cu parerea online, ma tem ca nu ai cum sa scoti gunoiul din ochi astfel!
Cand am zis ca ar fi binevenit, ma gandeam ca si-ar putea castiga pacienti (reali) pe forum.
Intr-o oarecare masura, multe consultatii sunt "virtuale". Spre exemplu :
- mama - "copilul meu de 8 luni are diaree"
- medic - "ati adus un scutec cu un scaun?"
- mama - "nu"
- medic - "a facut febra?"
- mama - "da, 38.5 ,dar i-am dat Panadol, acum nu mai are"
(copilul nu poate fi palpat pentru ca urla si se agita si muschii abdominali sunt incordati)
- medic - "ati vazut in scaun mucus? avea un miros ciudat? culoare schimbata?"
- mama - "parca...."
- medic - "a vomitat?"
- mama - "da, de dimineata si nu vrea sa manance"
- medic - "a vomitat si Panadolul?"
- mama - "nu, a vomitat doar dimineata, apoi au inceput scaunele moi"
Pana acum, desi discutia se intampla in cabinet cu copilul de fata, se putea la fel de bine intampla si pe forum. Copilul nu s-a putut palpa ca sa excludem un abdomen chirurgical acut, si pentru ca se intampla foarte rar si cu un tablou clinic mai complex, excluzi asta pana la noi simptome.
Pentru ca a vomitat inainte de a face diaree, te poti gandi la o amigdalita, dar cum copilul nu a facut febra mare (38.5 nu e foarte mult la un copil de 8 luni) si totusi, ulterior vomei a facut si diaree, poti exclude pentru moment si amigdalita si sa te gandesti la o enterocolita de etiologie viarala ,pentru ca astea sunt cele care irita initial mucoasa gastrica si copilul vomita, iar apoi se duc in jos pe tub si "deranjeaza" si scaunul.
Recomanzi repaus alimentar, regim apoi si un probiotic, rugand mama sa te sune imediat daca se schimba ceva in simptomatologie.
Ai idee cate consulatii se petrec asa? la telefon, la tara?. Distantele sunt mari ,si foarte multi oameni (mamele cu copii mici in special) nu se pot deplasa la cabinet, iar tu nu poti merge la domiciliu pentru ca drumul si consulatia ti-ar lua o ora si celor care asteapta deja in cabinet li s-ar lungi urechile si s-ar umple de draci pe tine.
Online,poti da un sfat, sau poti indica specialistul cel mai in masura sa se ocupe.
-
Eu am o intrebare: daca pregatiti concediul din timp (alegeti perioada, anuntati oamenii la joburi din timp etc ) si plecati in concediu undeva 2-3 saptamani ( din astea 2-3 saptamani pot sa fie 7-10 zile in Grecia sa zicem, restul in alte parti din Ro sau chiar acasa, in fine, e doar un exemplu, cel mai imortant este sa va relaxati, tu sa iti incarci bateriile) ce se intampla? Dati faliment? Saraciti?
Acest mesaj a fost editat de către cafe_au_lait: -
-
-
cafe_au_lait said:Eu am o intrebare: daca pregatiti concediul din timp (alegeti perioada, anuntati oamenii la joburi din timp etc ) si plecati in concediu undeva 2-3 saptamani ( din astea 2-3 saptamani pot sa fie 7-10 zile in Grecia sa zicem, restul in alte parti din Ro sau chiar acasa, in fine, e doar un exemplu, cel mai imortant este sa va relaxati, tu sa iti incarci bateriile) ce se intampla? Dati faliment? Saraciti?
Din pacate concediul e exclus. Fiecare dintre noi lucreaza in mai multe directii, si chiar daca am reusi sa interupem o saptamana tot ,ceea ce e destul de dificil acum, o buna parte din activitati fiind la inceput, tot ar fi greu cu copii si cainele, sa gasim solutii.
Nu ,visam cel mult la un weekend la mare, dar nu prea se poate nici asta.
Oana, nu cauta nimeni nimic pentru sex in trei relax. Subiectul topicului e fix ala din prima postare. Daca voi cauta, voi face o postare diferita.
Mi se pare cuva ciudat ca fix faza asta, inserata (e adevarat) special de mine, a "starnit" mai multa valva decat ideea postarii in sine, care....cred eu, are suficiente puncte de interes pentru a motiva pe cineva sa-si dea cu parerea.
Unii oameni au si astfel de preocupari.Atat timp cat nu deranjeaza pe nimeni in jur si nu propovaduiesc asta, nu se cred superiori si nici nu sunt agresivi, iar in acest topic nici macar nu despre asta e vorba.....let it be
LE : care e treaba cu "doamna" doctor?
)